[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 9

Fiinþe tragice ale colectivitãþii par a se deosebi prin maniere ºi exerciþiu monden de bobolinele comunitãþilor aflate întreþesute în structurile narative de profunzime ale enciclopediei.
Dar nu mondenitatea le diferenþiazã ci insurgenþa.
Bãnuim cã reþelele noastre au fost deja virusate ºi cã spionii încearcã sã pulverizeze orizontalitatea noastrã prin centre ºi periferii virtuale.
Interceptãm mesaje. Zgomotul de fond al universului plin de universuri e încãrcat de amprente. Interpretarea mesajelor dintre serviciile secrete inamice ne duce la concluzii stranii.
În rândurile inamicilor noºtri se cuibãreºte confuzia. Sunt tot mai fascinaþi de acurateþea secretizãrii universului plin de universuri.
Sunt cuprinºi de perplexitate.
Tind sã devinã inversul nostru informaþional. Ca ºi cum ar vrea sã ne legãm prin conducte secrete. Ca ºi cum ar vrea sã fim pereche în miºcarea noastrã aparentã, sã ne confundãm, sã fim unul ºi acelaºi obiect cosmic aflat în funcþiune sau fiinþând.
Unele servicii secrete inamice au pornit în cãutarea propriei lor identitãþi, se cheamã unele pe altele, se tatoneazã, încheie câte un armistiþiu.
Altele încearcã sã descopere gramatici operaþionale ºi grile de lecturã hoinãrind prin instrucþiunile enciclopediei vrând sã dea de urma noastrã.
Dar grilele de lecturã sunt secrete. Aidoma nopþilor. În faldurile lor se ascund felurite întâmplãri al cãror înþeles scapã muritorilor.
Asta s-a întâmplat cu puþin timp înainte ca domeniul real sã explodeze aplatizându-ne ºi transformându-ne creierele în conducte de gradul unu.
ªi chiar tu, cititorule, nu ai habar cã eºti de fapt o aparenþã. Nu te-ai gândit cã nu exiºti în domeniul real ºi cã eºti doar o instrucþiune din domeniul virtual. Un produs al artelor privirii, o combinaþie de coduri câºtigãtoare.
Cãci ce altceva ar putea fi arta? O urmã de melc, o aparenþã ºi ea, un reziduu al programului. Cine sã înþeleagã oare programul? Poate magicienii secretului. Ei sunt fiinþe fabuloase. Uneori se întrupeazã în subdomenii care pot pãrea reale unor fiinþe bidimensionale aºa cum am fost odinioarã.
Sub presiunea câmpurilor magnetice, universul plin de universuri se umflã sau se dezumflã. Conductele informaþionale sunt elastice. ªi ele se miºcã. În nodurile lor se gãsesc urme de luminã veche, materie stelarã de la începuturi, matrice informaþionale care au fost aruncate de program ºi aºa mai departe. Se petrec apoi tot felul de fenomene.
Viaþa nu este decât o reflecþie. O aparenþã. Materialitatea ºi solidaritatea se deduc din viteza particulelor. Viteza este foarte importantã. Mai apoi, materia invizibilã. Acolo unde conductele informaþionale se fac ghem reþinând lumina.
Lumina însã scapã de foarte multe ori din cauza câmpurilor magnetice. ªi atunci apare noaptea nopþilor în care tot felul de fenomene sunt posibile. Acestea fiind spuse, textul acesta este o aparenþã care se adreseazã þie, o altã aparenþã construitã dupã o tainicã grilã de lecturã.
Nemãrturisirea grilei e primul act al iniþiatului. Descoperirea grilei e actul subtil al celui trecut de utopice. Doar savantul desuet considerã grila un moft, o construcþie iluzorie. Iniþiatul lectureazã enciclopedia cu ajutorul grilei dar nu o face pentru a proslãvi predicþia sau profeþia.