Cinemagia Forum - View Single Post

ovidiu bufnila · 11 Mar 2004, 09:45

Liviu Radu, cruciatul

Spre Ierusalim! ne strigã Liviu Radu de pe meterezele editurii ALL, în plin an 2000.Sigur, cruciatul e imbatabil, e plin de sârg vorbind asupra luptei noastre. Sigur cã lumea e luatã în stãpânire, ne este furatã.ªi ar trebui sã pornim s-o recucerim deºarte fiind cazinourile, jocurile de bingo, grevele ºi multe alte mãrunþiºuri, politicale, genitale ºi altele asemenea.
Liviu Radu are însã a-l recupera pe Liviu Radu. Cruciada asta nu este a noastrã, spre Ierusalim fiind de fapt cruciada cruciatului Liviu Radu. El trebuie sã se recâºtige. Din acest punct de vedere Spre Ierusalim nu este o ficþiune lecturabilã în chip obiºnuit. Este o zbatere chinuitoare în care personajele sunt pentru cã sunt iar situaþiile se desfãºoarã pentru cã se desfãºoarã. Asupra stilului ºi genialitãþii nu am a spune decât cuvinte de laudã adicã suntem geniali, adicã avem geniu, rãmâne el sã fie luat în seamã. Cãci problema geniului care ia act de sine e problema lui Liviu Radu. ªi de ce n-ar fi Liviu Radu genial în scrierea sa?! Pentru cã i.ar fi ruºine? Pentru cã s-ar înroºi, timid? Pentru cã ar fi prea modest? Cã n-aº fi eu chiar obiectiv sau îndreptãþit în a judeca astfel lucrurile? Cã nu-s o voce importantã pe ecran, la o orã de vârf, sã comunic lumii tembelizate încã un adevãr de pe prima paginã a jurnalelor noastre dragi?! E genialitate sã-þi recunoºti spiritul pentru cã ãsta e adevãrul ficþiunilor îngemãnate sub cupola acestui imperativ ºi autoritar, Spre Ierusalim! Cãci ce-l animã oare pe Liviu Radu, ce-l împinge sã scrie într-o lume sucitã ºi atât de încântãtoare, nebunã ºi tristã ºi nãvalnicã? Genialitatea pe care el o recupereazã, o recucereºte, o reclãdeºte. O repune în drepturi. Nu academic, nu prin instituþionalizare. Ci prin durere. Prin sfâºiere. Prin sânge. Prin nimic. Cãci Liviu Radu ne vorbeºte, plin de perversiune ºi de cãldurã despre nimic. Nimicul conþinãtor de lumi. Sã recucereºti nimicul din care se nasc istorii, cetãþi, ficþiuni, fapte cotidiene, fapte eroice. Rãmâne Liviului Radului sã se producã în genialitatea lui, sã rupã barierele, sã fie precum este, sã stea la masã cu regii ºi cu ambasadorii, sã ne facã semne vesele de pe pachevbotul marilor oameni de afaceri semn cã-i pornit febril în cruciadã. Acolo e locul lui, în plinãtatea succesului. Altfel ce ne-ar anima?!

11 Mar 2004, 09:45	#12
ovidiu bufnila Veteran Join Date: Mar 2004 Posts: 208	Liviu Radu Liviu Radu, cruciatul Spre Ierusalim! ne strigã Liviu Radu de pe meterezele editurii ALL, în plin an 2000.Sigur, cruciatul e imbatabil, e plin de sârg vorbind asupra luptei noastre. Sigur cã lumea e luatã în stãpânire, ne este furatã.ªi ar trebui sã pornim s-o recucerim deºarte fiind cazinourile, jocurile de bingo, grevele ºi multe alte mãrunþiºuri, politicale, genitale ºi altele asemenea. Liviu Radu are însã a-l recupera pe Liviu Radu. Cruciada asta nu este a noastrã, spre Ierusalim fiind de fapt cruciada cruciatului Liviu Radu. El trebuie sã se recâºtige. Din acest punct de vedere Spre Ierusalim nu este o ficþiune lecturabilã în chip obiºnuit. Este o zbatere chinuitoare în care personajele sunt pentru cã sunt iar situaþiile se desfãºoarã pentru cã se desfãºoarã. Asupra stilului ºi genialitãþii nu am a spune decât cuvinte de laudã adicã suntem geniali, adicã avem geniu, rãmâne el sã fie luat în seamã. Cãci problema geniului care ia act de sine e problema lui Liviu Radu. ªi de ce n-ar fi Liviu Radu genial în scrierea sa?! Pentru cã i.ar fi ruºine? Pentru cã s-ar înroºi, timid? Pentru cã ar fi prea modest? Cã n-aº fi eu chiar obiectiv sau îndreptãþit în a judeca astfel lucrurile? Cã nu-s o voce importantã pe ecran, la o orã de vârf, sã comunic lumii tembelizate încã un adevãr de pe prima paginã a jurnalelor noastre dragi?! E genialitate sã-þi recunoºti spiritul pentru cã ãsta e adevãrul ficþiunilor îngemãnate sub cupola acestui imperativ ºi autoritar, Spre Ierusalim! Cãci ce-l animã oare pe Liviu Radu, ce-l împinge sã scrie într-o lume sucitã ºi atât de încântãtoare, nebunã ºi tristã ºi nãvalnicã? Genialitatea pe care el o recupereazã, o recucereºte, o reclãdeºte. O repune în drepturi. Nu academic, nu prin instituþionalizare. Ci prin durere. Prin sfâºiere. Prin sânge. Prin nimic. Cãci Liviu Radu ne vorbeºte, plin de perversiune ºi de cãldurã despre nimic. Nimicul conþinãtor de lumi. Sã recucereºti nimicul din care se nasc istorii, cetãþi, ficþiuni, fapte cotidiene, fapte eroice. Rãmâne Liviului Radului sã se producã în genialitatea lui, sã rupã barierele, sã fie precum este, sã stea la masã cu regii ºi cu ambasadorii, sã ne facã semne vesele de pe pachevbotul marilor oameni de afaceri semn cã-i pornit febril în cruciadã. Acolo e locul lui, în plinãtatea succesului. Altfel ce ne-ar anima?!