[ctoma]

Pentru ca tot a fost prezentata in extenso prima parte a interviului luat de Cristian Tudor Popescu lui Maia Morgenstern , iata si continuarea(mi se pare mult mai interesanta decat prima parte).

Nu tia fost greu sa joci in aramaica? Cum transmiti emotie intro limba oarba? Sau poate ca tea ajutat greaca veche...

Da, experienta Trilogiei Antice, cu Andrei Serban ma va ajuta intotdeauna foarte mult. Sa stii ca nu mia fost prea greu. La urma urmei, pentru mine, ce mie aramaica, ce mie engleza...

Cum a fost primit filmul de criticii de peste ocean?

Se rup cronicarii sa injure filmul, se rup, ce e la gura lor, clabuc...

Si lumea rupe usile la cinema...

Pai, da. Desi, unii mai avizati decat mine destinau acest film unei lipse de succes. Au fost date peste cap toate previziunile tehnice. Mel Gibson a vrut cu tot dinadinsul acest film si la platit din banii lui, a riscat si a castigat.

Spectacolul cinematografic in Romania este minat, erodat grav de superficializare, de platitudine, de bidimensionalitate in ciuda superefectelor tridimensionale care abunda. Iar filmul american aduce o contributie cat se poate de nociva la asta. Va da oare The Passion of the Christ" ceva adancime ecranelor noastre?

Cred ca filmul a daruit deja Americii aceasta adancime. E o nevoie care sa dovedit neglijata chiar la publicul american, de unde succesul. Si americanii au nevoie de spiritualitate. De unde stim noi ca oamenii vor numai pelicule popcorn? Cine hotaraste asta? Eu, Maia Morgenstern, ca actrita imi asum responsabilitatea a ceea ce joc. Nu joc orice, nu accept orice. Nu voi accepta, de pilda, premiul pe care mil ofera o publicatie imunda...

Care publicatie? Romaneasca?

Da. Nu vreau sa dau nume. Il voi refuza.

Te poate invata acest film cum sa traiesti cu maxima durere, pierderea fiului de catre mama? Preotul, la care te duci in astfel de situatii, smulganduti parul din cap, iti spune, pana la urma, Asa a vrut Dumnezeu"...

Nu. Nu. Singura speranta este constiinta, raportarea la propria constiinta. Acest film se adreseaza constiintei individuale.

Miai spus ca, in ceea ce priveste divinitatea lui Iisus, Maria il priveste pe Mantuitor ca o mama pe fiul ei si atat. Bun, lasam divinitatea la o parte, dar ce atitudine morala are Maria fata de chinuirea si uciderea fiului ei?

Pietá. Asa a numit Mel Gibson secventa. Camera pleaca de pe Iisus rastignit, se duce pe chipul Mariei, se largeste cadrul si vedem mana Mariei care implora... Am lucrat la pozitia degetelor cu Mel Gibson.

Ce implora? Cerseste mila de la tortionari?

Maria priveste adanc in ochii spectatorului (asta sar traduce in limbaj cinematografic: se uita direct in camera). Cerseste un examen serios de constiinta al fiecaruia dintre noi.

Hm... Asta e teorie, filosofie...

Filmul e profund filosofic. Multumesc.

Stai putin. Imaginile chinurilor lui Iisus sunt filmate cu o cruzime iesita din comun naturalista, deloc filosofica . Ele induc, reclama pe cale de consecinta, prin corespondenta, o suferinta atroce, deloc filosofica, a mamei care le vede, a Mariei.

Am cautat sa fugim de clisee, de icoane, de lacrimi in exces, de lumina de sus, pui si o elice de elicopter si gata personajul. Maria are momente cand uraste, cand isi pierde credinta...

A, isi pierde credinta!... Il invinuieste pe Dumnezeu Tatal si sotul ei, la urma urmei! pentru ce i se intampla fiului ei?

Refuza, se opreste in mijlocul drumului, stana de piatra, e neputincioasa, nu poate merge mai departe... Suferinta e coplesitoare.

Maia, iti propun o varianta de scenariu" teologicopolitic plauzibil. Maria ar putea sasi converteasca durerea in revolta, sa ridice masele si sa faca o revolutie ca raspuns la ce i se face fiului ei de catre potentatii romani si evrei. Tot ai spus ca e vorba de un film politic. Ar putea avea o atitudine activa, nu doar sa planga, sa impietreasca in durerea ei personala.

Ea se arunca printre soldati la picioarele fiului ei crucificat. E o poza celebra, in care, ma rog, se vede numai spatele meu, soldatii ma smulg in vreme ce eu spun sunt aici!".

Asta e tot o reactie generalmaternala...

De tip metaforic. Un foarte erudit cronicar polonez (caruia iam acordat un interviu telefonic) si care nu este neaparat un fanpatriot al filmului as zice din contra remarca, pe buna dreptate, ca prezenta Mariei ubicuitatea, aproape as zice pe traseul suferintelor fiului ei are semnificatia unei revolutii, comunicarea dintre ei, dincolo de vorbe si chiar de ziduri, pietre, e unica si indisolubila.

Ma rog, nu stiu cata metafora poate sa fie aici. O sa vad. Iti mai spun ceva. La inmormantarea altui evreu, Mihail Sebastian pe nume, mama lui are o replica extraordinara, sesizata de D.I. Suchianu. Ea geme: Baiatul meu cinstit si destept...". Orice mama, fie ca e o tiganca amarata, fie ca e savanta, cand ii moare copilul il jeleste idealizandul ca bun, frumos, fetisoara lui, spuma laptelui, pana corbului si ce vioara avea, avea, fa, avea? navea, da avea de gand sasi ia. La baza acestei dureri este atasamentul primitiv al femelei fata de puiul ei. Durerea mamei lui Sebastian atinge organic, ceea ce este extraordinar, zonele abstracte ale moralei si ratiunii baiatul meu cinstit si destept... Si daca moare un mediocru, un ticalos, o lepra, un criminal, un imbecil, durerea mamei lui este de cele mai multe ori aceeasi! Cum se reflecta totusi divinitatea lui Iisus, care moare, in durerea mamei sale?

In ultimele lui clipe, Maria ii cere permisiunea lui Iisus sa moara impreuna cu el, sa se sinucida. Iar Iisus ii spune lui Ion: Femeia aceasta este mama ta. Femeie, iata fiul tau!" Iarasi este metafora. El ii interzice moartea, o investeste cu o misiune sacra, a milei, a ratiunii de a trai ca mama. Prin ea, prin Maria, speranta iertarii si a bunatatii va continua sa traiasca, sa existe.

Pentru ultima data, Maia: ea stie cine este fiul ei?

Este fiul ei. Atat. Fiul ei bun si nevinovat.

Mda. As fi vrut mai mult... Auzi, de ce o fi vrut multimea evreilor sa moara Iisus, si nu Baraba?

Asta e la baza acuzatiei de antisemitism... E vorba de Marele Preot, de conducatorii evrei, care se tem de Iisus pentru ca sa proclamat fiul lui Dumnezeu si regele iudeilor... Zelotul Baraba, in schimb isi manifesta patriotismul omorand romani.

E un terorist, in limbaj actual.

Da. Si Marele Preot manipuleaza, cumpara evrei din multime care sa strige ca vor moartea lui Iisus. E o manevra politica

Bun, deci din nou alura politica a filmului. Atunci, reuseste sa explice acest film, sau macar sa sugereze, ce anume a facut ca aceasta poveste aparent banala mai erau pe vremea aceea destui profeti, destui Mesia, minuni si inviati din morti sa aiba o eficienta propagandistica iesita din comun, capabila sa cuprinda o buna parte din omenire in cateva secole?

Filmul nu vrea sa striveasca corola de minuni a lumii. Nu asta e problema filmului si asta e frumusetea lui. E o metafora.

Politica si metafora?

Te face sati revizuiesti notiunile despre bun si rau, despre om si neom. In ce masura sunt eu om sau doar o papusa in mana altora? Unii sau adunat sa demonstreze in fata cinematografelor ca filmul e antisemit fara macar sal vada, pentru ca au auzit de la unul si de la altul ca e antisemit...

Sa fie acuzatia de antisemitism principalul motor al succesului peliculei?

Antisemit ca antisemit, dar sa nu fie prea antiroman, glumesc eu, caci atunci ar putea aparea probleme cu urmasii romanilor, aici, in Romania...

Nu cred. Romania e Dacia, chiar daca sia lipit Renault in coada. Na fost cucerita inca de Imperiul Roman de Apus. Asteptam.

Oricum, succesul, am spus, nu era asteptat. Lui Gibson i sa refuzat initial reteaua pentru difuzare. Naveau incredere ca o sa mearga...

Maia, am filmat" impreuna aproape trei ore si jumatate. Fara pelicula, dar cu cuvinte. Cat un film in doua serii. Mai ramane sai facem montajul...

Asta o so faci tu... Dar vreau sa vad si eu cum iese