Senzualitatea hazardului
Ameþitoarele lumi ale lui Cãtãlin lonescu sunt ale fiinþãrii tragice, lumile fiind fiinþele. Ele se prefac a fi ale formelor în miºcare dar în adevãr îºi revendicã ºi îºi disputã dreptul de a fiinþa libere compunându-se ºii recompunându-se dupã scenarii subtile. Nu personajele sunt în miºcare ci lumile însãºi ascunzându-se pervers unele de altele, construind interioare în care te atrag înºelându-te ºi aruncându-te în braþele incertitudinii pregãtind întâlnirea cu senzualitatea hazardului.
În întregul lui, în superba lui fiinþare, Mãºtile Norocului, (editura Pygmalion) e un roman al senzualitãþii hazardului, nefiind roman ci o complexitate care, în aparenþã, îºi este suficientã neavând nevoie de martor; în mod iluzoriu martorul se revendicã a fi Lector; prin lecturã el nefiind decât prelungirea stãrii senzuale, fiind atras în þesãturã.
continuare in:
http://www.jurnalul.ro/forum/viewtop...t=765&start=30
8)