Cinemagia Forum - View Single Post

ovidiu bufnila · 10 Mar 2004, 09:40

Creºterea sau
descreºterea biografiei
ºi Jean-Lorin Sterian descriind

Ar putea fi actul scrierii o golire a biografiei, ne îndeamnã Jean-Lorin Sterian sã credem, ne striveºte sub talpã, gata, gata sã ucidã criticul tradiþional ieºit la plimbare pe bulevard în cãutare de un subiecþel. Ce postmodernisme? Ismele ucid literatul român, îl fac sã se masturbeze, el literatul cenaclier crescut în umbra unor aºa-ziºi monºtrii sacrii de care Internetul nu a auzit vreodatã. Dar sunt ai noºtri monºtri, ha, ha, ha!
Jean-Lorin Sterian nu are monstru sacru, nu e arondat, nu secondeazã, nu are suzetã de la Uniunea Scriitorilor din România. Bravo lui, Sterianului!
Jean-Lorin are însã o problemã cu lumea, cu biografia pe care o gonfleazã, cãreia îi adaugã decibeli. El crede cã-l pãcãleºte pe Bufnilã când zice cã se apãrã aruncnd nori de cernealã în agresorii ãºtia plini de muci ºi de bani care miºunã prin dulcea noastrã patrie! Nu, Jean-Lorin îi ia la refec pe malagambiºti. Le spune, soldãþeºte, pupaþi-mã în cur ºi bine le face la ticãloºi. Îi goleºte de biografie aºa cum ai goli o stridie. El scrie despre public. Are curajul ãsta nebun sã scrie despre marele public înamorat de propriile sale probleme. Un guturai, micile interese. Sterian gonfleazã mediocritatea. Îi dã dimensiuni. O pipãi. O strângi în braþe. O penetrezi cu duioºie. Dar Sterian construieºte, în culise, eºafodul pentru marele public. O sã-i lase fãrã cap pe malagambiºti. ªi bine le face omul ãsta, Sterianul, îl aplaudã pe Bufnilã care nici nu existã, pãrelnic fiind prin ficþiunea lui Jean Lorin. Sigur cã-s un pic bulversat dar Sterian mã învaþã sã nu fac priteºug cu mediocritatea, dã-te la o parte Lector Ideal, te vei umple de sânge. Crescând ºi descrescând biografia, Sterianul duce la importante pierderi de ritm, pierderi de elan, pierderi de sânge. Cãci ce oare vâneazã el înarmat cu ficþiunea lui?! E chiar timpul internauþilor sã vã apucaþi vârtos de Sterian, sã-l împachetaþi în viaþa-viaþã, vânându-l. Cãci el e vânatul o zice cu maliþie. În acelaºi timp capcanã pentru malagambistul tembel de care geme patria, de care se dau în vânt patrioþii.
Jean-Lorin Sterian nu are a face cu absurdul nici un compromis ºi nici cu bizareria cum cuvânteazã niºte critici. Sterianul e al Sterianului, biograf insolent ºi turbulent. E ca ºi cum ar veni ca scriitor din vârful operei sale încercând sã disting care anume pigmeu a îndrãznit sã-i frunzãreascã ficþiunea. Aceasta sã fie spusa despre „Scriitorul a ieºit la vânãtoare“ apãrut la editura ProLogos în 2000, acel an mirific ºi mizerabil cu trei zerouri din care se naºte pe negândite numãrul Fiarei.

8)

10 Mar 2004, 09:40	#9
ovidiu bufnila Veteran Join Date: Mar 2004 Posts: 208	Jean -Lorin Sterian Creºterea sau descreºterea biografiei ºi Jean-Lorin Sterian descriind Ar putea fi actul scrierii o golire a biografiei, ne îndeamnã Jean-Lorin Sterian sã credem, ne striveºte sub talpã, gata, gata sã ucidã criticul tradiþional ieºit la plimbare pe bulevard în cãutare de un subiecþel. Ce postmodernisme? Ismele ucid literatul român, îl fac sã se masturbeze, el literatul cenaclier crescut în umbra unor aºa-ziºi monºtrii sacrii de care Internetul nu a auzit vreodatã. Dar sunt ai noºtri monºtri, ha, ha, ha! Jean-Lorin Sterian nu are monstru sacru, nu e arondat, nu secondeazã, nu are suzetã de la Uniunea Scriitorilor din România. Bravo lui, Sterianului! Jean-Lorin are însã o problemã cu lumea, cu biografia pe care o gonfleazã, cãreia îi adaugã decibeli. El crede cã-l pãcãleºte pe Bufnilã când zice cã se apãrã aruncnd nori de cernealã în agresorii ãºtia plini de muci ºi de bani care miºunã prin dulcea noastrã patrie! Nu, Jean-Lorin îi ia la refec pe malagambiºti. Le spune, soldãþeºte, pupaþi-mã în cur ºi bine le face la ticãloºi. Îi goleºte de biografie aºa cum ai goli o stridie. El scrie despre public. Are curajul ãsta nebun sã scrie despre marele public înamorat de propriile sale probleme. Un guturai, micile interese. Sterian gonfleazã mediocritatea. Îi dã dimensiuni. O pipãi. O strângi în braþe. O penetrezi cu duioºie. Dar Sterian construieºte, în culise, eºafodul pentru marele public. O sã-i lase fãrã cap pe malagambiºti. ªi bine le face omul ãsta, Sterianul, îl aplaudã pe Bufnilã care nici nu existã, pãrelnic fiind prin ficþiunea lui Jean Lorin. Sigur cã-s un pic bulversat dar Sterian mã învaþã sã nu fac priteºug cu mediocritatea, dã-te la o parte Lector Ideal, te vei umple de sânge. Crescând ºi descrescând biografia, Sterianul duce la importante pierderi de ritm, pierderi de elan, pierderi de sânge. Cãci ce oare vâneazã el înarmat cu ficþiunea lui?! E chiar timpul internauþilor sã vã apucaþi vârtos de Sterian, sã-l împachetaþi în viaþa-viaþã, vânându-l. Cãci el e vânatul o zice cu maliþie. În acelaºi timp capcanã pentru malagambistul tembel de care geme patria, de care se dau în vânt patrioþii. Jean-Lorin Sterian nu are a face cu absurdul nici un compromis ºi nici cu bizareria cum cuvânteazã niºte critici. Sterianul e al Sterianului, biograf insolent ºi turbulent. E ca ºi cum ar veni ca scriitor din vârful operei sale încercând sã disting care anume pigmeu a îndrãznit sã-i frunzãreascã ficþiunea. Aceasta sã fie spusa despre „Scriitorul a ieºit la vânãtoare“ apãrut la editura ProLogos în 2000, acel an mirific ºi mizerabil cu trei zerouri din care se naºte pe negândite numãrul Fiarei. 8)