SPOILER
L-am vazut aseara. Inca nu imi revin. De cat de nesurprinzator poate fi realizat. "Bataia" pe care a luat-o ben Josef inainte de a fi crucificat devine polul filmului, toate celelalte sunt minimalizate (a se citi defavorizate) in raport cu machiajul, instrumentele de tortura, cuiele, crucea de lemn, costumele, aramaica ( la auzul careia nu m-a trecut nici un fior, putea fi jucat la fel de bine si in bantu ), atmosfera de inceput de mileniu, violenta si cu sor'sa moartea care te pindesc pe la orice colt de ulita. Maria, Magdalena, Petru, Ioan, Iuda nu exista decat ca niste figuri ce apar in cadru si se jeluiesc pret de doo ore. Impresionanta bataia altfel, nerealizata in nici un alt film asa ca aici, dar de ce ? Era oare cel mai eficace mod de a ma face sa simt ca El a suferit pentru noi ? Doar pentru ca nu s-a mai facut ? De ai face pe evrei sa se simta intr-un fel sau altul vinovati ? Nu era interesant de dezvaluit si in cuvinte, sigur, in viziune personala, zbuciumul launtric al ultimelor ore, al carui varf de aisberg este elielilamasabachtani ?
La cat de nesustinut de scenariu e filmul, supliciul asta tine loc de originalitate, si in ultima instanta pare ca e singura lui motivatie, asa o sa il si tina minte lumea, nu prin vreo noua perspectiva pe care o deschide in interpretarea vietii si lucrarii Lui, ci ca prin: aa, da mah, filmu’ ala in care Iisus e batut crunt. Si atat.
Dialogurile sunt simpliste si arhicunoscute, dezvoltarea relatiilor dintre personaje aproape inexistenta ( mai putin momentele de flash-back alternate cu actiunea principala, care salveaza onoarea tramei si a filmului in sine). Sigur remarcabile anumite unghiuri de filmare, efectele de slow-motion si transformarile subit-subliminale ale pruncilor in little-devils, insa daca toate astea nu sunt sustinute de macar O singura idee care sa ma faca sa-mi pun intrebari, sa ma faca sa vad acest "eveniment" dintr-un cu totul alt punct de vedere decat celelalte care s-au dezbatut pina acum, deci daca nu exista, atunci totul este de prisos. Exact asa clasez eu acest film : de prisos. Am asteptat in zadar 2 ore sa vina cu ceva, sa ma rupa cu finalu', sa scrie ceva mic acolo jos in colt la generic care sa ma dea peste cap, nimic. O succesiune de imagini naturalist ancorate in epoca pavate cu texte biblice. Interesant chipul lui Uciga-l Toaca ( interpretat de fiica lui Celentano

) , dar atat, lasat si el de izbeliste, da si el drumu' la un sarpe si se plimba prin multime nevazut de nimeni cu un pitic de la circ in brate. Sigur ca mai existe momente bune ale filmului , dar care imi par minore comparate cu senzatia de dezamagire pe care mi-a lasat-o filmul per ansamblu.
Exista in schimb doua momente amuzante: primul este imediat dupa arestarea din Ghetsimani, soldatii romani il duc in lanturi pe Nazarineean si cand trec peste un pod, ca sa se distreze, ii fac vant peste balustrada... Galileeanul in plonjeu liber 20 de metri cu stop in lanturi la 1 cm de sol, veritabil bungee-jumping mesianic, Gibson-tata, te-a ars rau, n-ai putut sa te abtii, huh ?

si al doilea, Hristos-tamplarul care inventeaza masa si scaunele cu picioare-lungi, obiecte de baza nelipsite din orice casa astazi...
... 3 zile mai tarziu...
“The Passion” – film pentru necredinciosi, de prisos pentru ceilalti.
L-am revazut aseara. Mi-am revenit. In Coran , Satan (Iblis, ash-Shaytan) apare pentru prima data atunci cand D-zeu il creeaza pe Adam. Este singurul dintre ingeri care refuza ordinul acestuia de a se inchina in fata primului Om. Este blestemat , aruncat din ceruri, dar in acelasi timp imputernicit sa-i ispiteasca pe toti cei necredinciosi, tocmai pentru a-i dovedi lui D-zeu daca lucrarea sa este perfecta sau nu. Slujba pe care si-o incepe cu succes chiar cu Adam. In traditia Sufi el este privit totusi ca singurul inger cu adevarat “monoteist” pentru ca nu a acceptat sa se inchine nimanui altcuiva decat lui D-zeu. Iisus este primul om care rezista tuturor ispitelor. Cand Satan realizeaza ca nu ii poate zdrobi credinta, ca il “scapa din mana”, incearca sa il omoare “fizic”, vezi sarpele strivit – esec . [ « Bungee-jumpingul » christic de care pomeneam nu este intimplator. El prefigureaza de fapt pogorarea lui Iisus in iad pentru a salva sufletele celor morti de dinaintea Lui. Chiar si pe al lui Iuda pe care il gaseste in fundul iadului. Aramaica este limba cea mai apropiata de « limba pasarilor » ( vezi aripile ingerilor), limba creatiei, limba de dinaintea lui Babel, limba lui D-zeu, ale carei cuvinte (crez) au puterea de a creea prin simpla lor rostire. Numai cei ce ii duc dorul rezoneaza.]
Ultima carte pe care o mai are de jucat este aceea a tradarii, a tradarii celei mai cumplite, adeca din partea celui pe care il iubea cel mai mult, Iuda ( altfel cel mai « intelectual » dintre apostoli.) Care ii si reuseste partial. Iisus ramine fara nici un sprijin real. Singur.
La fel de neintimplator, Gibson ( ca un crestin get-beget si om-de-lume ce se afla) constientizeaza ( ca doar a muscat si el din mar) rolul esential al « bataii » in salvarea sufletelelor noastre, si ii vine in ajutor stapinului sau de la doua veacuri departare, mizand totul pe supliciu. Jackpot ! Nu filmul e important, el este doar un instrument, o scara.
Supliciul la care este supus Iiisus este de fapt ispita ultima, the passion, pentru ca pune la incercare tocmai partea lui cea mai « slaba », omeneasca, – trupul. Cine rezista secventelor acestora, asemenea Lui, fara sa cracneasca,este un bun-crestin, il poate lasa pe Iisus sa salasluiasca inlauntrul sau, daca nu in « living-room », poate la mansarda sau macar pe presul de la usa ; care dintre voi nu si-a dorit sa salveze lumea macar o singura data ?
Ce urmeaza ? Crucificarea. Imobilizarea perfecta. Nici o « miscare » nu mai e posibila. Trupul nu ii mai e de nici un folos. De ce nu raspunde Tatal strigarii « Eli, Eli, lama sabachtani ? « ? Pentru ca in clipa mortii, indiferent de ce fel e ea, trebuie sa ne decidem singuri daca ne inchinam sau nu. El ne poate ajuta DOAR pina aici. Acum trebuie sa ne hotarim. « No one left ». Noi avem ultimul cuvant.
« Tata, in mainile tale imi incredintez sufletul » ale Sale ultime cuvinte sunt.
Omul este desavarsit.
Si daca nu crezi – cerceteaza.
p.s. jos palaria pentru Maia !