Cinemagia Forum - View Single Post

bystander · 25 Dec 2003, 20:05

Este prima oara cind postez un mesaj pe forumul Cinemagia si as dori sa salut pe toata lumea si sa va urez Sarbatori Fericite!

Revenind la Furia, dupa parerea mea (posibil gresita sau doar partial corecta), este unul dintre cele mai bune filme romanesti pe care le-am vazut pentru ca reuseste sa construiasca un personaj principal foarte 'adevarat'.

Ca sa ma refer la o observatie dintr-un mesaj anterior, as spune ca Shakespeare nu i-a cunoscut pe Richard II sau Falstaff si cu atit mai putin pe Hamlet, Othello sau Iago, dar si el si spectatorii lui (cei de atunci si cei din prezent) cunosteau oameni foarte reali si foarte asemenatori cu personajele respective. Ceea ce reflecta marele lui talent este cred capacitatea de a concentra elementele esentiale ale personajelor respective astfel incit ele sa ramina plauzibile si 'exemplare' in timp.

Intr-o masura asemanatoare, dupa parerea mea, personajul principal din Furia este exemplar pentru 'descurcaretul foarte putin loial' existent pretutindeni si in orice moment, nu numai in Bucurestii anilor 2000.

Din acest punct de vedere, ma intreb in ce masura prezentarea unei 'realitati fictionale' bucurestene nu adauga pentru spectatori o incarcatura emotionala care face mai dificila perceptia personajului. Cum ar fi actionat personajul principal intr-o actiune similara plasata in Germania 'anului zero' cu piata neagra, 'afacerile', 'tunarii' momentului etc.? Sau in sudul Statlor Unite in 1865? Ori chiar si in Bucuresti, cindva in trecutul suficient de indepartat? (Din pacate, pentru un film plasat in trecut bugetul ar fi trebuit suplimentat considerabil). Pe de alta parte, desi nu sint sigur ca este chiar asa, plasarea actiunii in 'prezent', intr-o masura mult mai mare decit punctul de vedere al camerei, ar putea facilita identificarea spectatorului cu personajul principal.

Revenind la constructia personajului, mi se pare foarte revelatoare maniera prin care descopera, ii manipuleaza iluziile si chiar o protejeaza (de niste fani cam neobisnuiti) pe cineva pe care intentioneaza sa o foloseasca doar ca 'moneda de schimb' pentru o datorie financiara.
Iar omorirea unui adolescent (copil? oare citi ani implineste Crocoi? 12?14?) si a soferului (din final) completeaza constructia caracterului respectiv.

In final, ma intreb cum ar arata acelasi tip de caracter intr-un alt mediu bucurestean... sa zicem Gekko (Wall Street) pe Dimbovita? Dar acesta ar fi deja un alt film....

25 Dec 2003, 20:05	#50
bystander Novice Join Date: Dec 2003 Posts: 1	adevarul personajului vs emotia actiunii Este prima oara cind postez un mesaj pe forumul Cinemagia si as dori sa salut pe toata lumea si sa va urez Sarbatori Fericite! Revenind la Furia, dupa parerea mea (posibil gresita sau doar partial corecta), este unul dintre cele mai bune filme romanesti pe care le-am vazut pentru ca reuseste sa construiasca un personaj principal foarte 'adevarat'. Ca sa ma refer la o observatie dintr-un mesaj anterior, as spune ca Shakespeare nu i-a cunoscut pe Richard II sau Falstaff si cu atit mai putin pe Hamlet, Othello sau Iago, dar si el si spectatorii lui (cei de atunci si cei din prezent) cunosteau oameni foarte reali si foarte asemenatori cu personajele respective. Ceea ce reflecta marele lui talent este cred capacitatea de a concentra elementele esentiale ale personajelor respective astfel incit ele sa ramina plauzibile si 'exemplare' in timp. Intr-o masura asemanatoare, dupa parerea mea, personajul principal din Furia este exemplar pentru 'descurcaretul foarte putin loial' existent pretutindeni si in orice moment, nu numai in Bucurestii anilor 2000. Din acest punct de vedere, ma intreb in ce masura prezentarea unei 'realitati fictionale' bucurestene nu adauga pentru spectatori o incarcatura emotionala care face mai dificila perceptia personajului. Cum ar fi actionat personajul principal intr-o actiune similara plasata in Germania 'anului zero' cu piata neagra, 'afacerile', 'tunarii' momentului etc.? Sau in sudul Statlor Unite in 1865? Ori chiar si in Bucuresti, cindva in trecutul suficient de indepartat? (Din pacate, pentru un film plasat in trecut bugetul ar fi trebuit suplimentat considerabil). Pe de alta parte, desi nu sint sigur ca este chiar asa, plasarea actiunii in 'prezent', intr-o masura mult mai mare decit punctul de vedere al camerei, ar putea facilita identificarea spectatorului cu personajul principal. Revenind la constructia personajului, mi se pare foarte revelatoare maniera prin care descopera, ii manipuleaza iluziile si chiar o protejeaza (de niste fani cam neobisnuiti) pe cineva pe care intentioneaza sa o foloseasca doar ca 'moneda de schimb' pentru o datorie financiara. Iar omorirea unui adolescent (copil? oare citi ani implineste Crocoi? 12?14?) si a soferului (din final) completeaza constructia caracterului respectiv. In final, ma intreb cum ar arata acelasi tip de caracter intr-un alt mediu bucurestean... sa zicem Gekko (Wall Street) pe Dimbovita? Dar acesta ar fi deja un alt film....