[coco]

Acu sa nu ma luati si voi in serios…

Omul de film din romania fie el critic sau creator e acela ce transcende propria sa conditie cunoscand starea de vis, sau pe cea de vis in stare treaza sau de melancolie sau de beatitudine estetica, ca si de evadare.
Din pacate, insa, o data cu alienarea adusa de modern, filmmakerul roman pierde si capacitatea de a percepe alte planuri existentiale ca manifestare autentica a situatiei sale de fiinta cunoscatoare.
Preocupat de supravietuire si mai putin de viata, filmmakerul de azi confisca prin atotputernicia civilizatiei romanesti postcomuniste dreptul omului de a visa, de a-si imagina.
Mereu suntem tentati in aceasta tara de a povesti, de a relata evenimente triste, foarte reale in termeni cat mai precisi, sub presiunea timpului si a conditiilor potrivnice dpdv macro dar si micro economic, tentatie care in mod fatal limiteaza plaja de transmitatori ce ar putea atinge publicul. Facem greseala sa ne limitam metoda, conceptele argumentele, motivatiile. Cand e vorba sa judecam un film vrem sa fim cat mai stiintifici, dar din cauza metodei uitam ce forme si ce culori pot lua in imaginatie obiectele. Acest mod de a judeca structural, in ansamblu, si nu in mod esential, creatia ne va face sa vedem doar in termeni pseudoabsoluti.
Omul pragmatic nu va intelege niciodata nevoia celuilalt de a se refugia in imaginar. Spre deosebire de mistic, care crede in propria mantuire, filmmakerul simte acel neajuns de a exista ceea ce-l determina sa sufere si sa spere. Sa creada in propria inaltare si naruire.
Nu putem reduce insa tot viitorul la suferinta, domnule Alex Leo-nard Serban si nici la acea boala deghizata ce ne transforma in agenti al distrugerii asa ca ma inclin si coco ma fac caci cocorococorororco.
Filmele romanesti sunt cum sunt dar daca le daramam si le ingropam noi intre noi intradevar privam publicul larg de un posibil viitor de cinema romanesc asa ca bravo tuturor ce fac cum pot si cand pot film oricum ar fi el. Respect Mungiu, Puiu, Munteanu, si altor cateva degete de la mana. Respect pentru cei ce se chinuie sa faca si vor face. Respect pentru cei ce sunt deschisi la nou. Respect pentru cei ce nu se chinue inca dar vor sa faca. Respect pentru cei care nu darama din dragul de a darama sau si mai grav din dragul de a se auzi pe ei vorbind. Respect nu neaparat pentru ce mi-au spus sau ce imi vor spune filmele lor ci pentru ca au pus cateva casete in plus pe raftul cu filme romanesti.