Opinia mea este ca un artist veritabil se daruieste total publicului. O face fara sa devina un pres, fara sa practice "prostitutia cineamatografica", la fel cum o face un mare actor.
Principiul e greu de definit. Chaplin era foarte bun la treaba asta. Facea filme de arta care erau in acelasi timp si succese de casa.
Din contra, un ratat se foloseste de formule. Un ratat nu traieste niciodata bucuria unei sali pline, sentimentul pe care il ai atunci cand sala vibreaza pe aceeasi lungime de unda cu tine. De aici si recuzita de clisee (prostituata-cu-suflet-de-aur, drogatul, revolutionarul, bisnitarul etc.)
===================
Sigur, nu toti regizorii sunt Chaplin. Totusi e preferabil un regizor sincer si modest unei facaturi cu pretentie de mare hartist. Unui hartist care nu a inteles ca intre el si public nu exista nici o punte de comunicare.
__________________
Dixit!
|