|
cand ma gandesc la soundtrack, ma gandesc in primul rand la greenaway si la nyman, dar sfasietor nu este cuvantul potrivit! Acolo, muzica e un personaj, iar cadrele picturale greenaway-ene par lipsite de o coerenta impecabila fara muzica.
desigur, ma gandesc la kusturica si la brecovic, iarasi o combinatie, zic eu, fericita...
soudtrack-ul titanicului, la a treia vizionare ajunge sa ti se para penibil, ca o muzica de fond, telenovelistica.
de ce nu trainspoting, totusi?
De ce nu bjork si sa nu uitam faptul ca in dancing with the dark ea a vrut sa fie numai compozitoare, ci nu si actrita? Meritul lui von Trier ca a convins-o...
|