Originally Posted by Leonard:
|
Dar mi se pare cel mai zdruncinator si cel mai sfasietor film vazut vreodata. Nu stiu sub ce reguli e facut sau daca poate fi inclus in vreo categorie, insa tot ceea ce transmite nu se adreseaza cerebralului, ci transcedentalului din om.
Mai sunt intr-adevar cateva filme care se apropie de intensitatea lui Dancer in the Dark, dar nu este atinsa. Un exemplu ar fi The Green Mile.
|
Mie, unuia, nu mie se pare nici pe departe cel mai zdruncinator si sfisietor film facut vreodata. Cu exceptia momentului in care ea este spinzurata si a momentului in care ea, fiind in inchisoare, aude corul capelei, filmul mi se pare criminal de plat din punct de vedere emotional. Scena in care Bjork il ucide pe politist nu m-a infiorat deloc, desi au existat alte filme in care scenele violente erau redate realist/naturalist, dar cu un efect mult mai puternic (pot intra aici scenele de viol din Boys Don't Cry sau tortura administrata unui politist in Reservoir Dogs).
Si, din pacate, eu cred ca Dancer in the Dark se adreseaza umanului, mai degraba, decit transcedentalului. Moartea eroinei este un dead end sau o simpla oprire a activitatilor vitale. In The Green Mile in schimb, unul dintre filmele mele favorite, te si revolti impotriva nedreptatilor justitiei dar si te cutremuri in fata miracolelor savirsite in film. Acolo, pot sa spun ca moartea eroului transcede umanul: nu e o simpla electrocutare, ea e uciderea unui miracol de-al lui Dumnezeu. Cum zice eroul: "You'd die, too, and my curse is knowing I'll be there to see it. That's my punishment, you see? My punishment for letting John Coffey ride the lightning. For killing a miracle of God."