[Leonard]

observ ca s-a pornit de la o discutie despre Dogma si s-a ajuns la filmele lui Von Trier in general. Singurul film in conformitate cu Dogma al lui Trier este Idiotii din 1998, care este al doilea film Dogma dupa Festen. Asadar, Breaking the Waves, facut in 1996 nu poate intra in aceasta categorie, chiar daca are unele elemente, respecta cateva din regulile Dogmei. La fel si Dancer in the Dark, nu e un film Dogma.
Eu nu am vazut inca Idiotii si nici un film Dogma. Voi reveni cu comentarii despre Dogma dupa ce il vad Idiotii si Festen. Marturisesc ca am citit "cele zece porunci" si nu prea m-au incantat dar sunt curios sa vad ce iese.
Totusi Lars von Trier este regizorul meu preferat pentru cele 3 filme de el pe care le-am vazut: Europa (facut in 1991 si care "incalca" toate regulile principiului Dogma aparut ulterior, cu exceptia regulilor 8 si 9), Breaking the Waves, dar in primul si in primul rand Dancer in the Dark. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce am simtit cand am iesit de la cinema de la acest film. Stiu ca multi care l-au vazut n-au simtit nimic, si li se pare o manipulare. Dar mi se pare cel mai zdruncinator si cel mai sfasietor film vazut vreodata. Nu stiu sub ce reguli e facut sau daca poate fi inclus in vreo categorie, insa tot ceea ce transmite nu se adreseaza cerebralului, ci transcedentalului din om. Mi se pare explicabil ca acest film sa nu placa majoritatii celor care l-au judecat cu creierul. De fapt nici nu e vorba de "a placea" sa "a nu placea". E vorba de a experimenta niste senzatii unice.
Mai sunt intr-adevar cateva filme care se apropie de intensitatea lui Dancer in the Dark, dar nu este atinsa. Un exemplu ar fi The Green Mile.