[MinRep]

(Inca un thread care devine, incet, pretext de schimb de replici pentru crydead si Ambra, rezultatul fiind cresterea numarului mesajelor amandorura. No offence!)

E mijto cum zici tu sa fie cu plata, dar parca e mai frumos sa aiba grija de stevie wonder din pasiune.
In fine... nu inteleg de ce iubirea lor e imposibila. Adica, ala dupa ce ca e orb mai e si impotent? Ca si Oedip, saracu', era doar orb si umbla in trei picioare (oare intrebarea Sfinxului se referea de fapt la el?).
Chiar daca omu' nostru e impotent, spui ca isi poate misca deshtele sa citeasca braille (banuiesc ca e nevoie de oarecare dibacie, ceva gen ciupitul coardelor), deci nu ne impiedica nimic sa avem o poveste de dragoste plina de pasiune, la adapost de bolile cu transmitere sexuala.

Din pasiune, evident! Nu imi amintesc sa fi zis ceva de plata. Stevie Wonder... Right!

Hai sa zicem ca asta ESTE un alt fel de film romanesc. De ce? Pentru ca tragedia nu porneste din realitatea inconjuratoare, ci din realitatea interioara a personajului, care devine pasionat de aceasta fata, dar, prins intr-o lume a vizualului (pe care a pierdut-o), isi dezvolta un complex, refuzand sa se implice intr-o relatie cu o femeie pe cafre nu o poate vedea. Aici se pune o problema: nu conteaza infatisarea, evident, orbul o stie, dar conteaaza gesturile. Cu toate acuitatea celorlalte simturi, el nu o poate "simti" cu deplin, fapt care il sperie si il aduce la renuntarea deplin, preferand o relatie simpla. De aceea e iubirea imposibila, da' speram sa sugerati voi alta cauza. Sunt curios doar cum am sa bag toate chestiile astea intr-un scurtmetraj.

Si, ca veni vorba, am o alta idee, poate mai pe gustul... vostru:

3. (Parental Advisory) Avem un razboi, Vietnam, WW II, nu conteaza. Si avem un soldat (american), care, in transee, se chinuie sa scrie o scrisoare mamei sale. De la un sant la altul, cara dupa el stiloul, calimara cu cerneala si foaia (nu e imposibil, ma-m gandit bine!). Deci, voi fi si ceva scene de actiune. Problema e ca, soldatul, in loc sa scrie despre ce simte, despre cum vede razboiul, se pierde in descrieri (fulminante voice-over-uri pentru noi), descrieri ale luptelor, ale oamenilor murind, deci, oroare sugerata prin cuvinte. La sfarsit, evident, in toiul luptei, scrisoare nu poate fi trimisa, soldatul o pune in ranita, dar zambeste, mimand bucuria ca a reusit sa trimita mamei o scrisoare, fiind inca viu. Dar scrisoare, ca si amintirile grave ale razboiului, il vor urmari tot timpul, umbrindu-i sentimentele si rapindu-i omenirea.

There you have it!


The horror... The horror...