|
Recunosc ca nu am avut chef sa citesc in intregime "An Actor Prepares", pentru ca, in general, nu pun mare pret pe teorie - si bine fac 8) -. Sint de acord cu tine cind spui ca teoriile lui & practica aveau de gind sa ii faca pe actori sa isi inteleaga mai bine personajul, textul. Cum citeam undeva: in timp ce urmai atelierele lui K. vedeai much less "of the Ministry of Silly Walks". Exercitiile de vizualizare si chair de transmutare a actorului in "pielea" diferitelor obiecte - remember the misunderstood "Be a Tree"? - (de la a-ti imagina ca stringi in mina o minge de tenis de cimp, ca atingi fata unui bebelus, culegi o floare, etc, pina la a te crede o floare, proces atit de asemanator cu cel descris de Jung in "Psychologie und Alchemie") sint iarasi un lucru pe care il recunosc. Insa, vezi tu, a numi asta "commonsensical" si a nega legatura tehnicii lui C.K. cu sondarile asupra subconstientului, inseamna ca ori n-ai inteles bine ce voia sa zica K., ori te faci ca n-ai inteles.
Iata si un lucru care aminteste de hipnoza si "alte prostii": 8) " ...exploring different techniques that can be used to reduce stress and promote relaxation. These include muscular and breathing techniques and self-hypnosis"
In ceea ce priveste caracterul nociv pe care l-au avut exercitiile de auto-hipnoza si psihanaliza, sondarile interminabile si alte cacaturi purtind marca Stanislavski si experimentate la Actors Lab, citeste biografia lui Marylin Monroe, aparuta la editura Rao.
O ultima concluzie: Stanislavski asta merita apreciat pentru ca a fost unul dintre promotorii uneia din cele trei directii de sustinere a improvizatiei in arta dramatica in secolul XX. Exercitiile de imaginatie de genul "Als Ob", ajutau mai bine la vizualizarea situatiei conjuncturale in care se va fi desfasurat scena si ajutau personajul sa isi dezvolte a multi-faceted personality. Remember, totusi, ca el folosea improvizatia doar ca exercitiu, de antrenament. All in all, this guy seems to have had a lotta dick. Yes, but he ain't had mine.
|