Si eu am observat ca francezilor astora le place sa vorbeasca si mult, si prost: cind am vazut Taxi, ma simteam like in the days of my youth, when I would watch "Helene et les garcons".
Legat de Mitulescu si "Bucuresti-Wien 8:15" se comenta ca faza cu nunta si tramvaiul ar fi spiced up (in conceptia juriului festivalului de la Cannes) filmul, adaugindu-i un flavor deosebit, balcanic. Balcanic, my ass. O nunta perfect inutila, un apendice (ca tot vorbim de burti
in structura scurt-metrajului. Un domn regizor la vreo 400 de ani, Nicolaeeeeeee Margineanuuuuuuuuuuu, zicea odata ca elementul cu pricina se datoreaza faptului ca Mitulescu ar fi fost a sorta disciple of Kusturica's film-making (bad) manners
In ceea ce priveste "Occident", o darimatura de film sub toate aspectele, presupun ca Mungiu a vrut sa faca ceva de genul "Run, Lola, Run" meets "Rashomon" & "Pulp Fiction". Shame on him.
Lustly
parerea mea despre PP: intr-un film ma intereseaza mai putin emotiile of the main character si asta pentru ca exista deja o arta dramatica, si nu imi trebuie doua. Nu vreau sa ii vad piesele lui Shakespeare, si nici un ochi urias care sa umple tot ecranul. Prefer niste emotii mai subtile, prin acumularea evenimentelor, care sa nu fie tradate de playback-ul/ mima actorului. Vreau un story emotionant deci, care sa fie touchig per se. In Pulp Fiction mai mult m-a impresioat faptul ca Uma Thurman was ODying
decit BCU-ul cu ochii ei inlacrimati.