Am reusit in sfarsit sa vad toate filmele candidate la sectiunea "cel mai bun film", asa ca acum ma pot pronunta in cunostinta de cauza (desi juriul ar putea fi de alta parere, dar ce conteaza!). "The Lord of the Rings: The Two Towers" nu cred ca are sanse sa castige decat cel mult premii tehnice. Despre "The Pianist" am mai spus ca nu mi-a placut si nici nu cred ca va castiga marele premiu pentru ca filme cu acest subiect (cu mult mai bune) s-au mai facut, iar acesta nu aduce nimic in plus, la care se mai adauga si problemele lui Polanski cu justitia americana. "Gangs of New York" a fost acceptabil dar sub ceea ce ma asteptam. Am apreciat in mod deosebit prestatia lui Daniel Day-Lewis, (care chiar ar merita premiul pentru cel mai bun actor in rol principal) si detasarea cu care americanii isi privesc istoria. Li se pare firesc sa accepte ca acele maini care au construit America au apartinut in multe cazuri unor persoane dubioase. Numai noi am invatat la istorie (si am vazut in filme) ca romanii au fost curajosi, cinstiti, n-au invadat pe nimeni si au castigat toate bataliile. In contextul actual si cu acel final inaltator, nu este exclus sa castige.
Despre "The Hours" pot spune ca mi-a placut si chiar nu i-am gasit puncte slabe. Am remarcat-o in special pe Julianne Moore pentru modul in care a reusit sa interpreteze rolul unei femei cu probleme psihice, comportandu-se in aparenta normal. Nici macar nu pot sa spun ce anume iti sugera ca ceva nu e in regula. Poate doar privirea. Iar Nicole Kidman este intr-adevar de nerecunoscut si asta nu numai fizic. Meryl Streep este foarte buna, dar interpretand tipul de personaj care i se potriveste cel mai bine.
Am lasat ultimul "Chicago", fiind filmul creditat cu cele mai multe sanse. Sincer, nu ma asteptam sa-mi placa, pentru ca nu-mi plac muzicalurile si nici Renee Zellweger sau Richard Gere nu sunt printre preferatii mei. Nici macar dupa ce l-am vazut nu m-am putut pronunta imediat. Mi-a trebuit oarece timp ca sa realizez ca este un film deosebit. Original, cu o muzica pe masura si interpretare de exceptie, mai ales in ce le priveste pe lui Renee Zellweger si Catherine Zeta-Jones. Ceea ce am apreciat cel mai mult a fost mesajul filmului (din nou sinceritatea dezarmanta a americanilor): stralucirea starurilor ascunde de multe ori obscuritate si compromisuri, iar justitia americana, un mare circ. O metafora cinematografica. Eu i-as acorda Oscarul.
Despre candidatii la celelalte premii nu ma pronunt, pentru ca nu am vazut toate filmele. Sper doar ca U2 sa castige premiul pentru cea mai buna melodie originala.
Uitandu-ma la lungimea mesajului, cred ca era mai bine sa-l fragmentez in mai multe, pentru fiecare film in parte. Nu de alta dar as fi trecut mai repede de rank-ul de junior (doar altii au reusit intr-o luna, iar eu in ritmul de 0,0.. mesaje pe zi ma apuca anul 200X).
