|
La Thin...mi-a placut ca am avut un erou colectiv, un private care isi punea intrebari de suflet. Gen Catch-22, asa.
Totusi, intre o poezia care abunda in
metafore si una mai rece, cusuta totusi, ca bancnotele, cu fir de aur, eu o prefer pe ultima. Chiar daca la capatul firului de aur atirna un glont de plumb si-i zice Full Metal Jacket.
Pe bune acum, filmele gen tablou in motion care vorbesc, fie si tangential, despre razboi, (The English Patient)ma obosesc. E o supradoza de cadre bune, o expozitie de tablouri care, eventually, plictisesc. Eu, deh, copil al anilor '90, prefer o doza de Stone sa get stonned.
Si ati citit Going After Cacciato? Dar From Here to Eternity?
Un om bun.
|