|
A fost deja ecranizat un short dupa o pveste a lui Vladimir colin, de catre Cristian Lazarescu. A fost Eliade ecranizat (vezi Eu sint Adam!, Sarpele, etc). Pina si Harap Alb a fost ecranizat.
Si este normal ca un mit sa fie la fel de profund ca textele lui Eliade care, si in eforturile lui de prozator, devine mai tot timpul un mitograf. Insa intre mit si basm, ca sursa de inspiratie, exista deosebire graduala: fara mit, nu exista basm. Prin mit inteleg si eu, ca si Eliade, povestea din illus tempus, care creeaza un model comportamental de imitat de toti muritorii. Basmul insa, asa cum e definit de antroplogii culturali Judith Okeley sau Clifford Geertz e mai degraba o creatie ce tine de cultura orala, anonima bla bla bla a unei organizari societale. este, in fapt, o transpunere orala a unei istorii sacre, care este mitul. sa fiu mai putin prolix: mitul are mai degraba o latura sacra, fiind uneori folosit si in ritul religios (v. misteriile eleusine si rejucarea mitului descensus ad inferos) in timp ce basmul are mai degraba o functie de divertisment. Exista basmul cult, no problem, si aici l/as baga pe Tolkien sau Ende sau, mai stiu eu, Culianu. Dar trebuie facuta distinctia intre un "Magarul de Aur" al lui Apuleius si misteriile orientale (Cultul zeitei Isis, for that matter)propriu-zise. Eliade si Borges analizeaza, sistematizeaza, combina mituri si le scot din athanorul asta sub forma basmului modern (am aici o rezerva in a numi o pastiluta de/a lui Borges, Argumentum ornithologicum, say, drept un basm, though). Poate, who knows, o sa capete si ele cindva statut de mit, cam cum a capatat comunismul in vizunea lui Jung.
Mi se pare interesant ca ai brought up aici subiectul Eliade. El zicea, in Mythes, reves etc, ca filmul/ cinemaul este una dintre cele mai bune modalitati (alaturi de lectura, acourse) de eludare/ anulare a duratei temporale. Ca tot e vorba de TLOT, filmul asta exact asta a facut cu mine. Besides, cam de/asta se numeste si siteul asta Cinemagia, crez.
|