|
Nu vad de ce ar fi chiar asa diferenta.
Voi pareti sa uitati ca adevarata sursa a fantasticului sta in mit si in basm.
Iar miturile si basmele nu sunt cu nimic mai putin profunde sau mai putin "existentialiste" decat Eliade sau Borges. Forma este separata de fond.
Tolkien incearca in mod voit sa exploateze direct aceea sursa a fantasticului (in special a mitologiei nordice, pe care o cunostea cel mai bine). Si eu zic ca prin felul in care o interpreteaza nu pierde cu nimic contextul ei (asa cum nici Shakespeare nu o face, desi la el e folosita mai degraba ca pretext).
De altfel, eu personal as ignora ce a produs literatura "culta" romaneasca in acest domeniu (poate cu exceptia lui Colin, intr-adevar, care mai are si alte incercari nu neaparat de "heroic fantasy") si as incerca sa ecranizez un basm.
Salutari,
Andrei
|