Turneul Forumistilor: White1 ne propune Out Of The Past
 

Film: Out of the Past

Propus de: White1

Perioada de votare: 1 octombrie 2012 - 6 octombrie 2012

Oricine vede filmul poate vota fie Thumbs up fie Thumbs down, cu conditia sa comenteze alegerea. Pentru Thumbs down e suficienta vizionarea primelor 60 de minute.

:-O Chiar saptamana asta voiam sa-l vad, era la descarcat . Am auzit multe laude, nu cred ca va dezamagi.

Hmmm, e "classic Hollywood", cred ca o sa-i enerveze pe cativa cumintenia lui. L-am propus pentru ca nu puteam sa las deoparte unul din alea doua filme noir pe care le-am vazut anul asta 8-|

Eu habar nu am ce cred alții, însă perioada '20-'50 (chiar '60) de la Hollywood este, din punctul meu de vedere, epoca de aur a cinematografiei. Nu-i de mirare că două dintre filmele realizate atunci (Vertigo și Citizen Kane) au ieșit pe primele două locuri la Sight & Sound 2012.

Așa că, cumințenia aia de care zici tu, pentru mine e un testament de stil, ceva care nu se învechește și nu se demodează niciodată. Câteodată (de f. multe ori) less is more. Știu multe filme moderniste sau post-moderniste care au eșuat lamentabil în propria lor ambiție de a fi cu orice preț diferite.

Te felicit din start pentru alegere, fie și doar pentru că Robert Mitchum e unul din actorii mei favoriți. Voi reviziona cu plăcere Out of the Past.

just sayin', despre un film similar

Ozu Interior Special Edition

At first thought you’d guess that the story of film would be about scenes like this one from Casablanca, full of yearning, story and stardom. Because Casablanca’s a Hollywood classic. Ingrid Bergman’s lit like a movie star, highlights in her eyes. It’s all filmed on a studio set. But films like Casablanca are too romantic to be Classical in the true sense.

Instead Japanese films like this are the real Classical movies. Romantic films are always in a rush, but this moment in Record of a Tenement Gentleman is a pause in the story. A cat, a chiming clock, a kettle quietly coming to the boil, the almost square frame filled with smaller squares and rectangles, calm, emotionally restrained like a little Classical Greek temple. So Hollywood’s not Classical, Japan is.

Mark Cousins from part 1 of his epic 15 part TV series The Story of Film : An Odyssey !

sau poate că nu-s similare, le-am văzut pe vremea cînd eram fată tînără, nu bătrînă :))

Oh yea, i'd pick Ozu any time of the day over Casablanca and such... si nici macar nu sunt un mare fan Ozu.

Si pararea mea personala e ca cinemaul de dupa 2000 e incomparabil mai bun decat cel de pana in 60', dar deja s-ar putea sa intram pe un off-topic lung.

Ah da, Out of the past mi-a placut, i-as fi dat thumbs up daca l-as fi revazut, dar nu am energia necesara si a trecut prea mult de la vizionare.

ăăă, da, mai bine să evităm offtopicul :D . filmul mut e, încă, film în stare pură. asta nu înseamnă toate filmele mute.

E cam greu să eviți un off topic lung după ce pui un citat atât de controversat ca cel pe care tocmai l-ai prezentat mai sus. Ar fi o grămadă de discutat pe seama lui, începând de la relația strânsă care există între clasicism și romantism și până la vasta gamă de semnificații a termenului clasic.

PS: N-a făcut nimeni generalizări. Nimeni, cu excepția tipului pe care l-ai citat.

nea` douglas....cand nu era cunoscut.
classssic !

tipul pe care l-am citat. prea tare. tipul ăsta anonim face cît un sfert de SS-işti la un loc. tipul ăsta s-a aventurat să facă o istorie a cinemaului cum puţine sunt, da nah. e doar un tip :| . are rost şi ai cu cine? să rămînă doar un tip.

e doar o chestie de generatie. in filmele de dupa 2000 te regasesti si tu, implicit toti cei care au crescut odata cu ele. te-ai gandit ca eu, pot afirma acelasi lucru despre filmele anilor '70, iar cei sexagenari, de filmele anilor 40, cand vedete incontesabile erau Garbo, Davis, Bergman sau Hepburn?

Sa inteleg ca robertsandu are vreo 60 de ani? Nu, nu e asta, faci prea multe presupuneri din start fata de mine, desi iti dau dreptate ca fenomenul exista si e vizibil. De altfel din anii 60' si 70' am cam cele mai multe filme favorite din top 10-20. Cinemaul din 60'-70' e un imens progres fata de 40'-60' si evolueaza in continuare. Cu ce e mai prejos un Bela Tarr decat cei de pana la el? Sau Malick din 98' incoace? Sau Wong Kar Wai etc. E extrem de enervant cliseul "they don't make them like they used to". Ba da, le fac, la fel de bine sau chiar mai bine, doar ca trebuie sa mai scoatem capul din nisip si sa lasam nostalgia la o parte.

ar trebuii , ar fii logic ca filmele de dupa 2000 sa fie peste cele din anii `40 pentru ca a existat progres sau cel putin ar fi trebuit sa existe.
Nu bag insa mana-n foc. Pana in `40 nu existau filme cu hana montana...Progresul presupune in primul rand schimbare , dar cand schimbarea reprezinta trecerea de la o arta la comedii romantice de 2 lei cu actori oribili , telenovele care prostesc copii si filme / seriale prin care se manipuleaza oamenii in masa , parca-ti vine sa mai vezi Casablanca inca o data

Dar anii aia '40 n-aveau prostiile lor? Normal ca nu mai stie mai nimeni de ele din moment ce astea nu supravietuiesc timpului. Crezi ca cineva o sa-si mai aminteasca de Montana dupa 60 de ani?

Dar bineinteles ca aveau si ei prostiile lor , dar cica am progresat.
Si acele prostii nu aduceau atatia bani in contul unor societati secrete si nu prosteau oamenii.

Robert, n-are 60 de ani. are doar, o preferinta aparte. eu am facut referire la o tendinta generala.
logic, progres inseamna mai bine. in cinematografie, progres a insemnat in primul rand, tehnic.
parerea mea personala, ca sa-l citez pe Liviu, este ca, lucrul acesta a schimbat mult din ceea ce se vede pe ecran si se numeste "film artistic". s-a diminuat mult aportul interpretativ al actorului, dar cel natural, harazit, fiind inlocuit cu diverse surogate. artizanatul s-a transformat, cu ajutorul tehnologiei, in diverse produse, mai putin artificiale sau nu.
exista in fiecare epoca a cinemaului, esecuri si filme care au ramas istorie. cred ca cele din a doua categorie, au ajuns sa fie numite asa, fiindca sunt esenta acestor epoci, pe care le reprezinta, au adunat in ele, tot ce-au avut acele perioade mai bun, uman si tehnic. de aceea, nu putem afirma sub nici o forma ca exista o anumita perioada in care s-au facut cele mai bune filme. fiecare decada, a fost marcata de un curent artistic asociat cu nume care l-au facut faimos, prin filme care au ramas reprezentative. ei, acelea formeaza topurile alea pentru care va tot razboiti si indiferent de parerea fiecaruia, slabiciunea si adoratia pentru un anume gen sau regizor, topurile alea raman piatra de temelie, fiindca, la randul lor, aduna tot ce a prous cinematografia de valoare,de-a lungul istoriei ei.

cand faci afirmatia asta, pe ce te bazezi? cum masori valoarea unui film nou in comparatie cu unul vechi? cum masori originalitatea? tii cont de influenta pe care au filmele clasice asupra celor noi?
exista o legatura organica intre cinemaul clasic si cel actual. mie mi se pare ca e imposibil sa faci o comparatie. e ca si cum ai spune ca o ramura a unui copac e mai valoroasa decat trunchiul. ma rog, asta cred eu. dar sunt curios sa aflu ce gandesti tu.

Pai e foarte simplu. Cantitatea de talent inascut e cam egala in fiecare decada. Dar cu fiecare an care trece, cineastii beneficiaza de experienta celor dinaintea lor, de echipamente tehnice mai performante si de acces mai usor la studii de profil. Normal ca vor face filme mai bune, pe ansamblu.

Fals. În artă nu e valabilă teoria evoluției pozitive. Un roman polițist scris recent este mai bun decât unul marca Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle, numai pentru că autorul a avut mai mult acces la studii de profil? Păi, stai oleacă. Judecând așa, filmele (cărțile) vor fi automat mai bune cu cât sunt mai recente, ceea ce e o elucubrație. Lucrurile nu merg automat din rău în bine sau din bine în mai bine. Da Vinci si Einstein sunt încă cele mai strălucitoare minți care au existat vreodată. Și-s morți de mult timp.

Clar, fiecare epocă are talentele sale, însă sunt anumite perioade în timp care-și pun amprenta mai mult asupra cinematografiei ca fenomen decât altele. Și revin la exemplul cu clasica epocă a Hollywood-ului, respectiv cu neorealismul italian (De Sica, Fellini), de asemenea o perioadă extraordinară. Sau cu noul val francez, care a cam preluat elemente de la ambele. Astfel de curente au stâns zeci și zeci de mari filme (majoritatea între anii '20-'60), capodopere adevărate, iar în prezent s-au stins. Americanii n-au mai avut de atunci un Orson Welles ori un Hitchcock, adevărate genii cinematografice, italienii n-au mai avut un Fellini, francezii n-au mai avut un Godard ș.a.m.d.

Fiecare crede ce vrea și, sincer, nu mă interesează nici dacă toți de pe aici minimalizează Hollywood-ul. Am propriile păreri, pe care nu mi le schimb așa ușor. Nu e vorba despre nostalgie, este vorba despre a aprecia o perioadă în care talentul cinematografic a atins înălțimi mari și a produs o serie de capodopere nemuritoare - multe dintre cele mai bune filme făcute vreodată, în opinia mea, sunt rodul acestei jumătăți de secol.

În lumea filmului, pentru fiecare expert care afirmă ceva, există unul care sare imediat să-l contrazică. Îți găsesc zeci de personalități în materie de filme pentru care Casablanca este un clasic adevărat. Și nu e film japonez.

Cinematografia e interpretativă, așa cum sunt toate artele. Prea puțin contează ce zice x-ulescu, fie și un x-ulescu priceput. Pentru mine, Casablanca este un film mare - chiar dacă lui Ingrid îi lucesc prea mult ochii. Ah, și ce ochi frumoși, parcă ar fi și păcat să-i ascundă de cameră.