Spaghetti Western
 

In jurul anului 1962, regizori europeni ai cinematografului comercial incep sa fie interesati de cel mai esential gen american: Western. Germanii incep sa produca filme bazate pe romanele de aventura ale lui Karl May; simplele povesti cu cowboy si indieni par rezultatul unor vise copilaresti, decat orice recognoscibila versiune cinematografica a Vest-ului American. De asemenea, in Italia, se alimenta "inocenta". Peste 25 de filme cu buget redus, de foarte slaba calitate, deja riscau sa defineasca genul "european "post"-Ford", cand Sergio Leone apare cu mult mai mult decat niste idei novatoare. Filmarile western-urilor urmau sa aiba loc, potrivit propunerii lui, in Spania (intr-o regiune apropiata Almeriei) si Iugoslavia (unde se mai facusera si ecranizarile dupa romanele lui May), si unde peisajele erau asemanatoare Mexicului (acolo unde costurile de productie aveau sa fie mult mai mici).

Cineastii care au adoptat ideea lui Leone - inaintea succesului de public si critica a lui " A Fistfull of Dollars" (1964) - au schimbat totul. Intre 1963-1965, mai mult de 30 de westernuri italiene erau finalizate, multe dintre ele fiind co-productii - filmate in Spania. O scurta perioada, Industria Spaniola de Film a cunoscut un real succes - ba chiar si Hollywood-ul si-a turnat o serie de filme acolo ("Patton", de ex., din 1969).

Stilul lui Leone avea sa influenteze insa cinema-ul de gen ce i-a urmat - de la caracterul laconic al eroilor evocati, la celebrarea stilizata a adevaratelor ritualuri si miscari fizice ale protagonistilor unor western-uri. Caracterul distinctiv al acestor filme a fost, de asemenea, atribuit muzicii lui Ennio Morricone. "Man Without a Name" a lui Leone se face memorabil datorita umorului sau sardonic; si la sfarsitul anilor '60, acest stil de comedie-neagra-western devine obiect de studiu in cele mai prestigioase scoli de film (intocmai ca si noua viziune a gros-planului, propusa de Leone [focalizarea exclusiva a aparatului de filmat pe o pereche de ochi]).

In comediile western, genul i-a insa mai multa amploare. "I quatro dell' ave Maria" (1969), cu Terence Hill si Bud Spencer devine repede un succes european.

Sumbra si nihilistica perspectiva a originalului Western Spaghetti va avea sa dezvolte curand un alt gen popular in Italia: Filmele cu Mercenari.

- Prietenului si colegului meu Petre Vasile, mare iubitor de gen, care a plecat dintre noi azi-noapte -

O recomandare, in spiritul celor scrise mai sus:
http://www.youtube.com/watch?v=MQXs0NiBLtM

Asta recomanzi tu, pe marginea textuletului scris de mine, care mi-a luat vreo doi ani de cercetare, pentru a stabili care cum a urmat si ce a insemnat in istoria western-ului spaghetti?

Glumesc, desigur!

Nu l-am vazut, dar l-am trecut pe lista.

desi nu am vazut prea multe, de mic am fost fascinat de genul Spaghetti Western. am inceput cu Django (1966), pe timpul "impushcatului" (ani intregi dupa aia m-a fermecat "ala cu sicriu') am continuat cu cateva din filmele lui Giuliano Gemma (dupa care era innebunita sora-mea) si am sfarsit in cel mai logic mod, cu Once Upon A Time In The West si trilogia lui Sergio Leone - Pentru un pumn de dolari, Pentru cativa dolari in plus, Bunul raul si uratul.


Am totusi o intrebare pentru cineva mai cunoscator ca mine: Once Upon A Time In the West - toate bune si frumoasa, jucat bine, captivant dar care era rostul personajului jucat de Claudia Cardinale in afara de faptul ca era absolut superba? stiu ca o femeie frumoasa nu are nevoie de nici o justificare dar ... ma lamureste si pe mine cineva?