"Red"
 

"R.E.D." - Aventuri zgubilitice
Năzbâ-ti-e pă fe-li-e

Diferenţa dintre filmul de consum şi cel de conţinut e veche de când... lumea (căci înainte de film au existat teatru, literatura, pictura... datând încă de pe vremea primelor desene rupestre şi a primilor critici de artă - vezi "History of the World, Part One", de Mel Brooks), şi va dura în continuare... poate nu neapărat cât lumea, dar în orice caz atâta timp cât vor exista pe ea (pe lume, zic) minţi suficient de tălâmbe ca să nu înţeleagă nişte realităţi elementare - în speţă, că pot exista atât filme de conţinut execrabil lucrate (n-are rost să dau acum exemple), cât şi filme de public excelente profesional (exemplul cel mai grăitor fiind chiar cel de faţă!)
Pornind de la romanul grafic (cum se zice mai nou la bandă desenată, sau comics) al lui Warren Ellis şi Cully Hamner, scenariştii Jon şi Erich Hoeber (scriitori a doar încă două filme până acum) şi regisorul Robert Schwentke (nici el deţinător al unui CV prea bogat - dar autor, cu un an în urmă, al soft-SF-ului deloc de lepădat "The Time Traveler's Wife") au construit o năzbâtie fermecătoare, care te ţine-n priză cap-coadă, presărându-ţi pe tort şi un şirag permanent de pufnete şi hohote precis punctate. Pretextul de pornire e simplu: un număr de pensionari (foşti super-agenţi C.I.A. din cei mai răi - titlul original, "R.E.D.", semnificând acronimul "Retired - Extremely Dangerous") se pomenesc pe nepusă masă luaţi la vânat de toată armata forţelor speciale - şi, folosindu-şi doxa din dotare şi experienţa de-o viaţă, plus toate pilele, cunoştinţele şi relaţiile, îşi reunesc echipa şi le fac ălora limba cravată, demascând şi-o ditamai mânăria politică în ajun de alegeri. Reţetă simplă, verificată, sigură.
Insolitul nu pleacă nici din situaţie, nici din poveste, ci din felul cum se povesteşte (dacă nu v-am spus, vă repet: a fi original înseamnă nu atât a spune ceva nou, cât mai degrabă a spune ceva vechi într-un mod cu totul nou). Dincolo de mecanica impecabilă a scenariului (zici că l-au muncit cu şublerul şi micrometrul), dincolo de nervul narativ vibrant al lui Schwentke, liantul care glazurează toată tărăşenia e umorul trăsnit de cea mai scăpărătoare calitate. Pornim de la autoironia lui Bruce Willis (apropo, de data asta, ideea de titlu a distribuitorilor români nu mai e totalmente tâmpită, ci doar discutabilă: "Greu de pensionat" conţine, într-adevăr, trimiterea parodică la cele patru "Die Hard"-uri şi toate patru, dar sună atât de ieftin, încât prima oară când am auzit titlul, era să nu mă duc, credeam că-i vreo manea de-ale lui Seltzer), băieţii (şi fetele) se joacă frumos şi fără fasoane de-a comedioara zgubilitică - în special John Malkovich şi Helen Mirren, care ne oferă din nou umorul subtil şi nuanţat cu care ne-au obişnuit. Morgan Freeman şi Brian Cox sunt buni ca de obicei, fără să aducă nimic nou, în schimb m-am bucurat să-l revăd, într-un cameo cu sare şi piper, pe Ernest Borgnine, acest foarte drag memento al copilăriei mele. Place mult şi Mary-Louise Parker, care-şi trasează hazos şi credibil traiectoria, de la năroada care se pisiceşte pe net, pasionată de romane siropoase mai idioate decât alea de le traduc eu ca să nu-mi rămână nici un minut nevalorificat, până la proaspăta recrută în comando. Absolut surprinzător, Richard Dreyfuss într-o inedită caricatură de arch villain căruia fiecare personaj, are n-are treabă, jap! îi arde câte-un dos de palmă - oh, sweet memories...! >:) Ceilalţi doi negativi, Karl Urban şi Julian McMahon, sunt cam nesăraţi.
Defecte i s-ar putea găsi filmului, nici vorbă, dar nu prea ar avea sens, la cât e de nepretenţios: nu-şi propune să fie mai mult decât un banc întortocheat, isteţ şi cât mai sonat - şi câtă vreme asta-i reuşeşte atât de bine, care-i problema?
Mai merită cu prisosinţă să fie menţionat şi trucul marcării salturilor de colo-colo prin cele mai exotice locuri din Statele Unite (acele cărţi poştale cum nu se putea mai kitsch, fiecare cu poanta ei vizuală) - şi, pentru noi, românii, în special, epilogul cu... da' lasă, mai bine să nu vă zic. Mergeţi şi vedeţi!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
20 octombrie, 2010, h. 18:50-19:48
Bucureşti, România

Alt film slab....:(

ba nu e deloc slab, e chiar funny si delicios de imprevizibil ;)

Stefan, imprevizibil e un cuvant cam mare in cazul de fata. Uite, de exemplu pe mine m-a enervat faptul ca Morgan Freeman dispare asa repede. Adica e trecut pe afis cu nume si poza, ii trebuia totusi un rol mai consistent. Din punctul meu de vedere, povestioara e o suma de clisee bine regizate si cu poante super-bune, dar totusi nu e un film imprevizibil.

exact, si disparitia lui freeman e IMPREVIZIBILA :))
pentru mine e un shoot'em up cu batranei si s-a achitat perfect de sarcina

a, nu, mai putin ultimul sfert de ora, care e penal rau

neahhhhhhhhhhh ! mai degraba un Knight and Day cu batranei, nu cu prea multa energie depusa :))

1) Disparitia lui Freeman a fost una dintre putinele mele dezamägiri.
2) Da, "Shoot'em Up" cu bätrânei! You've read my mind!
3) Nu mi-a displäcut deloc nici ultimul sfert de orä.

Nu e poate pentru tine. Eu am zis ca e slab dar pot reformula si pot spune ca este un film mediocru.... "average". E genul de film care poate alunga plictiseala dar asta nu-l face cu nimic mai bun fata de alte zeci de filme de genul asta lansate din codrul californian in ultimii 10 ani... :-? N-am zis ca e un film prost, are momentele lui bune dar... e slab... :-S

Eu mai degraba as considera filmul asta o combinatie intre "The Losers" si "Burn After Reading"... sunt multe elemente care se regasesc in cele 2 filme mentionate...

Dragut fimlul.

Am insa o intrebare, pe care tin minte ca am mai pus-o si la care am primit raspuns, dar acuma chiar nu-mi mai aduc aminte care era. De ce uneori filmele sunt proiectate in asa o maniera incat partea superioara a imaginii lipseste?

L-am vazut si eu azi. Intr-adevar, simpatic filmul, cam pe aceeasi linie cu Knight and Day si The A-Team, peste Salt sau Machete. O portie zdravana de divertisment, numai bun pentru relaxare.

Apropo, cat de frumos... intinereste Helen.

Un Salt cu pensionari (mai putin Bruce WIllis care nu pare sa fi imbatranit deloc in ultimii 10 ani). In afara de prestatia lui John Malkovich si scenele de actiune cat de cat ok filmul e cat se poate de forgettable


Daca si filmul asta mai e imprevizibil ...

mie mi-a placut, dar nu il consider un masterpiece :))

E un film de actiune, amuzant si jucaus, nu un film de festival, luati-l ca atare.Terminati cu prostiile astea ! Normal ca nu-i capodopera si ca-l vei uita foarte repede. Scopul lui nu e decat acela de a destinde pe parcursul celor 2 ore. Atat.
Si de a obtine profit, desigur.

:)
mi se pare un film chiar ok

Am vazut filmul.

Mi-a placut, m-a distrat. A avut actiune, a avut umor datorita personajelor. Marvin a fost genial, nu ma puteam opri din ras cand l-am vazut alergand sinucigas cu explozbilul pe el. =)) Mult peste cretinitatea aia de Machete.

Unu baiat de pe imdb zicea foarte bine: "Daca Johnny Depp a fost nominalizat pentru rolul din Piratii din Caraibe, nu vad de ce nu ar putea fi si John Maclkovich pentru acest rol"

cum poti sa faci bani dintrun scenariu prost pui cei mai buni actorii in film sa joace

Absolut corect.

Pai asta e problema,ca pe mine nu m-a destins deloc.O povestioara cretina si rasuflata,actori plictisiti(fie ei si celebri) si clisee cat cuprinde.Incercari de umor in mare parte esuate.Rolul lui Malkovich e singurul aspect demn de bagat in seama.