Istoria - adevăr sau minciună?
 

On topic :sunt fericit ca mi-am adus aminte de Sorin Alexandrescu .:P

sint fericit k a existat carol al 2-lea & k, dupa el, au existat mai putini legionari :D

X( :-/ X( Carol al II-lea ??????:-& Cea mai neagră figură din istoria românilor. :-&

Sunt fericit cä au existat Carol I, si Ferdinand si Maria, si cä-l avem si pe Mihai...
Si, da, sunt fericit cä l-am avut si pe Carol al II-lea, cu admirabilele lui calitäti (un mare ziditor de culturä) si cu defectele lui de neiertat (un non-lider si un om tragic de slab)... Bine mäcar cä marile lui greseli, ca întotdeauna, s-au sfârsit cu bine: victimele sale au devenit eroi-martiri.
(Conform citatului: "Sunt doar o parte din acea putere / Ce vesnic räul îl doreste / Si vesnic face numai bine." - Goethe, "Faust")
Dar cel mai fericit sunt cä mi-a dat Dumnezeu obiectivitate si coloanä vertebralä. Cä nu sunt nici fanatic extremist, nici poltron conformist... Cä sunt uman - cu bunele si relele mele, asemenea lui Carol... Un adevärat motiv de a fi fericit!

Nu poate exista fericire fără ignoranță. Mihai de Hohenzollern, care s-a grăbit să pună mâna pe proprietăți de zeci de milioane de euro ale Poporului Român, are pe conștiință cam 140 de mii de militari români dezarmați de sovietici în ultimele zile din august `44 și trimiși direct în Siberia sau în minele din Ural (fără a mai socoti distrugerile, jafurile, crimele și siluirile la care s-au pretat noii aliați pe teritoriul României). Au idee entuziaștii de pe forum câți s-au mai întors de acolo?

Cine mai räspândeste minciuni comuniste despre Maiestatea Sa Regele Mihai, cu mine a încetat orice comunicare!
Färä drept de apel!

Back on fucking topic! X(

Care sunt minciunile și prin ce sunt ele comuniste?
Spun și de alții, dacă de rege nu-ți convine. Ion Antonescu se face vinovat de pierderi umane și materiale mult mai mari: peste 400 de mii de militari români morți, răniți sau dispăruți dincolo de Nistru, pe lângă alte mii, cel puțin, de legionari, comuniști și alți adversari ai dictaturii militare, care au pierit prin închisori. Pentru a fi corecți, să recunoaștem totuși că pe mulți închisoarea i-a salvat de sovieticii de pe front.
Dacă nu-ți convine, mută-le în altă parte.

Despre ce scrie în titlu.

Nu regret ceea ce am scris. Îmi pare totuși rău puțin pentru că am fost lipsit de tact, necăjindu-l pe Pitbull la scurtă vreme după ce el se solidarizase cu mine pe altă pagină a forumului.

Completare: În fond, pot să și retrag ceea ce am scris. Pot să și spun că Mihai nu a (pre)dat sovieticilor toată țara, spre deosebire de escrocul ăla de tac-său, care nu le cedase decât Basarabia; că nu a primit medalia ”Pobeda” (”Victoria”) de la Stalin și că era foarte demn în fața ministrului sovietic la București, Vîșinski; că a suferit și el prin închisori, cum au făcut mulți alții. Cei care susțin contrariul „răspândesc minciuni comuniste”.
Pe forumul nostru avem un soi de Sergiu Nicolaescu (vezi Oglinda...) regalist și anticomunist, dar sub acoperire, care-mi pretinde să batjocoresc memoria sutelor de mii de victime ale ocupației sovietice prin negarea complicității regelui la abuzurile bolșevicilor sau să mă lipsesc de simpatia lui.

Ca tot veni vorba de printi romani, cei care inca traiesc, datorita mostenirii sangelui regal sunt persoane respectabile ce dau dovada de transparenta, insa ca cetateni romani nu au scuza pentru faptul ca majoritatea lor nu pot vorbi fluent limba romana.

Subscriu aici !!! Cine vorbeşte de rău pe Maiestatea Sa,nu a inteles nimic din istoria de dupa 1989.
-Cine a început să vorbească de rău pe Regele Mihai _
-Comunistii,neo-Comunistii(Iliescu &Co) si asa-zisii democrati,care se temeau ca Regele va deveni cea mai populara si mai respectabila figura politica din Ţară !

Aici greşeşti amarnic,Ipu!
Din multe puncte de vedere...
Mai întîi,despre ordenul(că e orden,nu medalie) Pobeda...da,Regele a primit-o(şi a primit-o meritat).Dar si Dwight Eisenhauer,general american(viitor presedinte a SUA) şi B.L.Montgomery.feldmareşal britanic au primit ordenul Pobeda.â
Doi,ce a făcut Mihai I pe 23 august 1944 a fost o decizie corectă şi înţeleaptă.Nu a fost o decizie morală,dar a fost necesară.Era clar că Germania va pierde războiul.Pînă şi Antonescu îşi dăduse seama,dar onoarea sa de militar nu admitea capitularea sau trădarea aliatului.
Apropo,ştii că Antonescu încă din a doua jumătate a anului 1943,a căutat o cale să scoată România din război.Astfel,prin Mihai Antonescu(min.de externe) a trimis de delegaţii pentru a degocia un armistiţiu la: Ankara(sept.43-mart.44),Stokholm(nov 43-iunie 44) şi Cairo(mart.-iunie 44).Ultima a fost de fapt din partea opoziţiei,dar era împuternicită în numele lui Antonescu.
CE VROIAI SĂ FACĂ REGELE ?????? AM STUDIAT ATENT TOATE MIŞCĂRILE PE CARE LE-A FĂCUT REGELE ÎN PERIOADA 23 AUG 44- 30 DEC 47(cind a fost fortat să abdice).
ŞTII CE A FĂCUT EL GREŞIT?
-NIMIC.
MIHAI I ERA UN PRIZONIER ÎN PROPRIUL SĂU REGAT.
CE VROIAI,SĂ ÎL ÎMPUŞTE SOVETICII ??? ATUNCI ERAI M-AI BUCUROS???

EU ÎS MÎNDRU CĂ ÎS CONTEMPORAN CU REGELE MIHAI I !!!!! NUMAI LA DOUĂ PERSOANE LE-AŞI SĂRUTA MÎNA ÎN ROMÂNIA: MS REGELE MIHAI I ŞI PATRIARHUL DANIEL.

Da. Capitanul se scufunda cu nava sa. Asa e onorabil. Mai tot ce s-a facut in al doilea razboi mondial s-a facut din frica, din teama, din lupte interne pentru putere, etc. mai nimic din curaj sau patriotism. Ma refer la nivel inalt, nu la cei de pe front. Plangem dupa Basarabia, dar uitam ca am cedat-o fara nici un foc de arma. Avem pretentii de la basarabeni acum, dar uitam ca nu le-am respectat atunci dreptul de a fi aparati. Polonezii si sarbii ne dau lectii la capitolul asta. Suntem o adunatura de indivizi, nu vom fi niciodata un popor. Poate e mai bine asa, ca identitatea nationala oricum va disparea cu timpul.

Are dreptate Marius, Mihai trebuia să îndure până la capăt, nu să pună coada pe spinare și acum să vină să pretindă averi și privilegii. Nu reprezintă un model pentru tineri și nu ai de ce să vrei să-i pupi mâna, RomaniaMare. În secolul XX numai doi oameni politici români au dovedit onoare deplină și merită să fie cinstiți ca atare, mai ales că, spre deosebire de Mihai, au avut și morți de eroi: Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu; dar chiar și ei au făcut, din naivitate sau dintr-o mentalitate potrivită mai degrabă anilor Primului Război Mondial, numeroase greșeli.
Fostul rege Mihai, actualul cetățean Mihai Argeșanu, nu numai că și-a trădat Țara la 23 august `44, sfătuit și de agenții NKVD din palatul regal, dar - susțin unii, și tăcerea lui de peste 40 de ani, într-o epocă în care exista Europa Liberă de pildă, pare să le dea dreptate - a primit și o pensie consistentă din partea Statului Român, cu condiția să nu-l atace în public. Păi tocmai pentru că încă se negocia un armistițiu România nu trebuia predată, iar militarii români din Moldova nu trebuiau abandonați, cu arme și bagaje cu tot, în mâinile Armatei Roșii.
Puținele persoane care se vor fi temut sau vor fi nădăjduit că o persoană total lipsită de carismă „va deveni cea mai populară și mai respectabilă figură politică din Ţară”, se vor fi calmat instantaneu atunci când au văzut cu cine a măritat-o Majestatea Sa pe fie-Sa. :)

Zău că nu face să te necăjești, RomaniaMare! În istoria românilor, regii n-au însemnat mare lucru. Unul singur a fost mai de Doamne-ajută, dar și ăla a fost un escroc, scelerat, suferind de priapism și, cel mai grav, un rege care n-a înțeles decât prea târziu că România trebuie să fie ori cu nemții, ori cu sovieticii, deși văzuse că cehilor și polonezilor nu le servise la nimic alianța cu puterile occidentale. În România, nu regii au fost hotărâtori. Cele două mari forțe politice din istoria Patriei au fost, în opinia mea:
1. Partidul Național Liberal, până la moartea, în `27, a lui Ionel I.C. Brătianu și
2. Mișcarea de stânga (în special muncitorească) românească, sub toate avatarurile ei: Mișcarea Legionară cu toate celelalte titulaturi pe care le-a avut și Partidul Muncitoresc sau Comunist Român, în variantele în care majoritatea membrilor erau români, iar nu sovietici.

Îl ai în vedere pe Carol al II-lea ca un rege mai de Doamne-ajută?????? Nu pot să cred că afirmi aşa ceva.

Stai un pic....Mişcarea Legionară - mişcare de stînga??????????
Eu ştiam că legionarii au reprezentat aripa dreaptă....ceva greşeşti aici....

Când spuneam „mai de Doamne-ajută” mă refeream la autoritate și implicare în viața politică, pentru că, în opinia mea, ceilalți trei au avut un rol mai mult decorativ, în majoritatea timpului domniilor lor. Ce autoritate a avut Mihai I în perioada Statului Național Legionar sau în timpul dictaturii militare sau după 6 martie `45? Nici la 23 august `44 n-ar fi putut da lovitura de palat fără sprijinul Armatei Române, care ar fi putut să re-instaureze dictatura. Carol al II-lea, în schimb, a fost singurul monarh „jucător”, cum s-ar spune acum. Bineînțeles că, dacă ar mai fi existat la conducerea Țării oameni politici responsabili în 1930, el n-ar fi ajuns pe tronul României, dar fiind criză ca și acum, Maniu și alți neinspirați ce s-au gândit ei...?

Nu greșesc. Mișcarea legionară sau Partidul Muncitoresc Național-Socialist German au fost considerate de dreapta de către ideologii comuniști pentru a se putea delimita de ele. Ele au constituit însă mișcări de stânga. Sunt foarte trist că a apărut și în România o organizație care-și zice Noua Dreaptă și care îndrăznește să se revendice de la Mișcarea Legionară. Oamenii ăștia nu înțeleg nimic nici din gardism sau național-socialism, nici din fascism (care în fond tot pentru desființarea claselor militează, cu diferența față de comunism că el permite existența proprietății private asupra mijloacelor de producție). Anti-bolșevismul nu era de dreapta, cum multă lume continuă să creadă. Bolșevismul era privit ca o mișcare panslavistă și de exploatare a celor ce muncesc, prin colectivizare etc.
Legionarii au avut o componentă muncitorească puternică; ei organizau tabere de muncă, aveau programe de ajutorare a celor nevoiași („ajutorul legionar”), militau pentru dreptate socială, nu pentru privilegii acordate celor bogați - caracteristica dreptei politice. De altfel, această componentă militantă, reprezentată de asociațiile legionare din întreprinderi, a fost absorbită în bună măsură în Partidul Muncitoresc Român, mișcare surprinsă cu maliție de Păstorel Teodoreanu într-o faimoasa epigramă, dar cu nimic de condamnat, după părerea mea.
Pentru delectare (și pentru o revelație), un imn muncitoresc, pe versuri de Radu Gyr - pentru versuri, clic imediat sub bara de derulare.

Ipu,între national-socialism şi Mişcarea Legionară sunt diferenţe foarte mari,de ani-lumină.
Cea mai puternică este faptul că pentru legionari -religia creştină era unul dintre cele 2 piloane de sprijin a societăţii,pe cînd doctrina nazăstă nu acorda,sau acorda religiei un rol infim,nesemnificativ.
Rămîn la opinia că Mişcarea Legionară a fost un partid/formaţiune/curent de dreptacum se încadrează de obicei şi în ziua de azi toate formaţiunile politice ce au drept priorităţi morala creştină,tradiţionalismul,conservatorismul şi curentul naţional-patriontic.
Da,legionarii au avut şi caracteristici curentului de drepta,nu le mai repet,pentru că le+ai menţionat foarte bine mai sus,dar cu toate acestea au fost o formaţiune de dreapta.
Şi Partidul Naţional-Socialist German a fost de dreapta,cu toate că a început ca partid de stinga.

Carol I tot a avut puteri destul de importante şi de pronunţate în stat,drept că nu atît de mari ca şi cele cu care s-a învestit Carol al II-lea(care a fost de fapt un rege-dictator).
Diferenţa constă în faptul că Carol I şi-a folosit forţa coercitivă,într-un mod elegant şi diplomatic.
Ţin să amintesc că pentru a nu da unei persoane politice posibilitatea să adune prea multă influenţă şi putere,Carol I a folosit la scară largă practica demiterii sau schimării de prim-miniştri,şi implicit guverne( care era o prerogativă şi un drept a regelui).
Aşa s-a ajuns că in 48 ani de domnie a lui Carol I,să se schimbe 33 de prim-miniştri.
Dacă nu socotim 2 mandat a lui Ion Bratianu(12 ani cumulativ),rezultă 31 de ministri in 36 de ani,adică cam se schimba un prim-ministru pe an.
Această practică i-a permis lui Carol să rămină aderăratul lider al ţării.