Bunul-simţ
 

Bună ziua, dragii mei. Fiindcă este luni şi mai este şi 12 aprilie, m-am gândit să fac un nou topic. Tema e pentru toţi fie că sunteţi mari, mici, slabi, graşi urâţi sau urâţi . Este vorba de bunul simţ.

Aveţi bun simţ în general? Dacă da, care sunt excepţiile şi cum vi-l păstraţi ? Le trageţi atenţia persoanelor cărora le lipseşte aşa ceva?

Am întâlnit persoane care sa vorbească (tare) în timpul unui recital/film, vânzătoare care nici măcar nu s-au uitat la mine când le-am rugat ceva sau le-am mulţumit, oameni care se bagă în faţă la coadă, etc. Dar am întalnit şi persoane care se uită jos înainte de a-şi scutura ţoalele la balcon, vânzători care salută, oameni care-ţi ţin uşa când văd că vrei să intri într-o incintă....

Nup, nu am aşa ceva. Sau poate am avut cândva, dar mi-am dat seama că nu contează...

Nu ştiu, dar astea trei lucruri nu le-am făcut niciodată:

Nu salut.
Nu cedez locul babelor în autobuz.
Nu-mi pasă de cei din jurul meu.

Mai sa fie! As vrea sa ne intalnim intr-o zi ploioasa.:)

Daca ar fi o fata urata ai ajuta-o? :D

Normal! Pana apune soarele. :))

@Kramer
Dar celor din jurul tau vrei sa le pese de tine?
Eu consider ca trebuie sa avem bun-simt si chiar sa ne folosim de el. Daca nu peste tot, macar acolo unde trebuie (unde locuim, muncim, invatam - locuri des frecventate).
Revolutia asta din 1989 ne-a aratat exact ce fel de oameni suntem si ce ne dorim cu adevarat. Adica nimic. :)
Bafta!

Îmi este indiferent dacă le pasă. Dacă ar fi după mine eu nu aş vorbi cu nimeni, but...

De la bun simţ la dorinţa de a fi cineva e cale lungă.

Inteles acu, Mr. Nice Guy?
Daca nu...keep in mind that I am a mean motherfucker!

q.e.d Nu sunt politicos!

Eu am impresia ca lipsa bunelor maniere si a bunului-simt e o problema fundamentala a omenirii.

Si ipocrizia la fel. Eu incerc sa o evit pe cat pot si pana acum am reusit cu brio...cred.

Bunul-simţ mă îndeamnă să întreb politicos: care este rostul acestui thread? Azi sunt mai înceată şi până acum nu m-am prins.

Doar un alt thread in care sa invatam ca nu trebuie sa fi imoral si ca Dumnezeu te vrea politicos.In rest...mai nimic.

Daca reusesc sa te molipseasca, deja depaseste sfera bunului simt. Intram in psihologie, chiar psihiatrie, ori acei oameni sunt un pericol pt. societate, ori tu nu esti suficient de calit in interactiunile cu ei.

Nu. Asta nu mai tine de bun-simt. E destul de complex, okay, zici oameni care nu ti-au facut nimic. Bineinteles ca iti poti controla nervii cu unul care e indiferent fata de tine sau chiar reuseste sa te ajute, sa te calmeze. Dar daca nervii pe care deja ii ai, cresc, in momentul contactului cu acei oameni nevinovati, problema nu mai e doar a ta, devine si a lor. Acum ei duc lipsa de bun-simt.

Bunul-simt si respectul sunt doua caracteristici prea elegante in ziua de astazi. Din pacate.

Iar? (:|

Teh-chixOr e un intelectual ce se invarte in jurul problemei privind-o din exterior, detasat, facand aceeasi mult rodata naivitate de a nu intra in mijlocul problemei, empatic, si sa incerce sa priveasca din interiorul ei, in afara, gasind solutii, cunoscand-o mai bine.
Iarasi adaug, opinia mea, e ca bunul simt e doar un mic-mic element ce intra in angrenajul a ceea despre ce vorbiti voi de fapt. Bunul simt sau lipsa bunului simt e doar o repercursiune ale alor tare umane ce pleaca mai adanc, ce sunt mai indepartate. Am si eu o intrebare care ma tot framanta de cateva luni: suntem cumva, noi oamenii, tot niste animale??? Doar ca un pic mai mult mai destepte, dar totul se rezuma pana la urma la instict, supravietuire, salbaticul din noi.
Autocontrolul nu e posibil pt ca suntem oameni. Niciun om nu e complet rational, totalmente rational. Si pana la urma, chiar si unui robot ii poate scapa din mana autocontrolul.
Plus ca, oamenii nu vor relatii normale. Cel mai bun exemplu e sa priviti atent la cei din jur. De ce ai facut mah asta? R: Pai am vrut sa fiu cool. / Pai aveam o dorinta nebuna in mine! / Pai asta imi doream de mic. / Stii, m-a excitat nesimtirea lui. / Stii, era prea buna de pula ca sa ratez! / Mi-am pierdut capu', nu mai judecam, Dracul imi luase mintile, vedeam numai bani, bani si iar bani! / Am baut o sticla apoi nu m-am mai putut opri. / Am tras pe nas si am ajuns intr-o alta lume, una minunata, ideala, fantastica. / Nu mai imi pasa de cei din jur, doream sa fac aia! / Pe moment nu m-am mai putut controla, si-a cautat-o cu lumanarea! etc. etc. samd.

Normalitatea si autocontrolul nu au de-a face in esenta cu umanitatea.
Explicati-mi si mie acum razboaiele din ultimii 100 de ani. Ce bun-simt??? Mai conteaza sau nu bunul-simt cand vine vorba de o crima, de dinti sparti, de salbaticie dementa, animalica, lipsita total de orice farama de judecata?! Spuneti pe sleau ca nu au bun-simt tuturor persoanelor nesimtite, si se va vedea rezultatul: clar, pur, de neclintit, infailibil, de nereplicat.

Bunul-simt nu e problema fundamentala a omenirii. Problema fundamentala a omenirii e autodistrugerea.

autodistrugerea survine prin negarea omeniei, a bunului-simt, a tot ceea ce a facut ca evolutia sa ne deosebeasca de animale (intr-o mai mica sau mai mare masura). ne place sa revenim la origini, din pacate......

(Domnișoarelor, doamnelor,) domnilor, pentru numele Domnului, citiți vă rog aici. Domnișoară teh_chix0r, dumneata citește și aici, te rog.
Respectați titlul topicului sau hai să deschidem unul separat despre sensurile pe care le dați sintagmei „bun-simț”.

Bun simt orientativ, bun simt vizual , tactil, etc...

Rapture s-a referit la bunul-simt social, o caracteristica ce lasa loc de buna ziua, iar in lipsa acestuia te confrunti cu ironicul "Buna ziua caciula, ca stapanul n-are gura”.

:))
----
Te-am inteles abia dupa ce am "aflat" ca nu esti de genul masculin.:)
Ideea centrala in care tot bateam era ca: bunul-simt, mai bine zis: LIPSA bunului-simt nu este o problema atat de grava pt. societatea actuala, pt. Romania anului 2010 ori pt. umanitate. Pe cand discutia voastra depasise sfera "bunului-simt" dramatizand cum ca el ar fi esenta umanitatii si etc. Aiureli curate! zic eu.
Poti intalni un om lipsit total de bun-simt (sa nu-ti cedeze locul, sa fie arogant cu tine, sa fie dur si uneori rautacios cu tine, sa faca glume proaste la adresa ta, etc.) dar care atunci cand ai parte de un necaz, de o drama, de o durere interioara, tocmai acel om sa fie solutia de a iesi din rahat, sa te ajute cu adevarat sa depasesti momentul, iar dupa ce se termina totul cu bine isi va relua comportamentul "mizerabil", poate te va privi cu alti ochi, poate in interior e un om minunat, dar nu se poate exprima, nu-si poate scoate la suprafata bunul-simt, asta aparent si superficial de care tot vorbiti voi.
De asemenea, si cazul invers: ai in anturajul tau un om de bun-simt, minunat, dar care atunci cand dai de greu sa dea bir cu fugitii, sa-ti inchida telefonul, sa-si schimbe atitudinea, sa te abandoneze, sa rada de tine, sa nu-l mai recunosti.
Nu bunul-simt e esenta de a fi om.
Umanitatii ii poate merge bine si prin: toleranta, intelegere, dragoste, etc. iar astea de multe ori pot exclude bunul-simt. Lipsa bunului-simt nu inseamna neaparat nesimtire, rautate. Si...de multe ori absenta bunului-simt poate fi un detector potrivit in a gasi uratenia din om, pericolul, insa nu e un etalon universal perfect valabil si infailibil, poate fi inselator. Nu cunosti un om dupa bunul-simt pe care il are. Nu poate fi o securitate personala ca acea persoana are intentii bune, DOAR bunul-simt.