Tarkovsky si Bresson
 

Tarkovski spunea despre Bresson ca este unul din dintre regizorii sai preferati. Aprecia la Bresson in primul rand simplitatea si genialitatea.
Cred ca ar fi interesat daca am putea discuta despre cei doi mari regizori si despre filmele lor in paralel.
Voua, celor carora va place Tarkovski, va place si Bresson?

Da. Modern saints. In a way. Artistically, mostly
Daca m-aude illo sau armata de atei militanti ... am pus-o

Anyway...Bresson avea gagici frumoase in filmele lui. Si nici Tarkovski nu se lasa.

Bine ca mi-ai adus aminte, mai am de vizionat jumatate din Au hasard Balthazar. :)

inainte de bresson a fost dreyer, dar probabil (si mai) putini i-au vz filmele (desi are cel putin 3 capodopere: 'patimile ioanei d'arc', 'ordet', 'gertrud')...

Ohoo, Dreyer = huge !

Stiu ca inainte a fost Dreyer. (Si stiu ca esti fan Dreyer!) Am vazut cele 3 filme. De altfel, celelalte ale lui nu prea se gasesc.

Dar aici era vorba doar despre faptul ca Tarkovsky spunea ca il admira pe Bresson si mi-ar fi placut sa incercam sa gasim in acest topic similaritati (daca exista similatitati intre Tarkovsky si Bresson).

eu nu prea vad similaritati (desi bresson era unul dintre cineastii sai preferati)
nu e obligatoriu k artistii sa admire artisti care le seamana...

interesant k paul schrader a scris cartea lui dspr ozu, dreyer, bresson, nu si dspr tarkovski; o posibila explicatie e k, la data scrierii cartii, tarkovski facuse doar un film mare = 'andrei rubliov'

Am dat peste un studiu zilele astea, Bresson, Tarkovsky and Contemporary Pessimism, din pacate, doar citeva fragmente, intreg studiul era contra cost. Poate a avut totusi cineva acces la ea, sa ne impartaseasca si noua citeva ginduri...

Am vazut aseara Une Femme Douce al lui Bresson, cu Dominique Sanda. O tipa se sinucide, aruncindu-se de la balcon intr-o secventa inteligent realizata, plasata in deschiderea filmului. Apoi sintem martorii istoriei din spatele suicidului, vazuta prin ochii sotului, care ne infatiseaza, retroactiv, aceasta "poveste de dragoste" iesita din tipare. Ne aflam cind in prezent, alaturi de narator, la căpătîiul defunctei (secvenţele cu cel mai puternic impact, depăşite doar de cadrul final, în care soţul îşi imploră iubita aflată în sicriu să-şi deschidă ochii măcar pentru o secundă), cînd în trecut, martori ai începutului fulgerător (şi neverosimil, cred) al idilei, a dezvoltării unei relaţii stranii, în care el este mai tot timpul pasiv, rece, aproape ca un robot, pînă în momentul în care o bănuieşte pe ea de infidelitate, moment în care încearcă să-şi construiască o atitudine complet străină lui, dar care îşi închipuie că ar fi pe placul ei. Extrem de posesiv, reuşeşte, în final, să-şi păstreze lucrul cel mai de preţ, de care tine cu dintii, chiar si dincolo de mormint. Straniu & hipnotizant...

Si pe mine m-a surprins alaturarea celor doua nume: Tarkovski si Bresson?
Poate cineva sa ilustreze ce au in comun ca sa inteleg si eu? :-/

Serios vorbind, chestiunea e de natura spirituala.
Pana la aceasta data mai mult ca sigur ca antevorbitorul meu s-a convins ce au in comun cei doi. De aceea putem sa glumim.
Ce sa aiba in comun? Au valoare si filme bune, este evident, doar nu or avea asemanari. Fiecare le face si el cum stie.
Iar, daca nu e suficient, amandoi imi plac mie. :)