Amintirile voastre timpurii
 

Cine vrea sa relateze amintiri timpurii, este invitat sa le relateze aici. M-ati ajuta pe mine sa exersez niste skill-uri de care am nevoie si ati afla si voi niste lucruri despre voi de care poate nu sunteti constienti.

In scoala de terapie pe care o fac eu, se pune mult accent pe amintirile timpurii ale omului. Scopul este de a intelege "miscarea" omului prin viata (este limbajul specific din aceasta scoala, sa nu credeti ca l-am inventat eu).

Amintirea trebuie sa fie pana la 9-10 ani si o sa va rog sa specificati momentul cel mai intens din amintire si sentimentul cel mai puternic legat de amintire. A, si trebuie sa fie o amintire a unei intamplari care s-a intamplat o singura data (iara nu de tipul "in fiecare iarna mergeam la bunici si ma dadeam cu sania").

am eu o poveste..

Eram intra iv-a prin '97; aveam 11 ani. In acel an m-am simtit atras pentru prima data de o fata. Era o colega de clasa. Organizasem cu alti colegi un fel de iesit la iarba verde. Din joaca am ajuns la momentul in care o lovisem , in stomac, nu mai stiu de ce. Fusese si operata pe cord deschis cu vreo cativa ani in urma. Toata ziua purtasem cu mine un stilou chinezesc ce avea un cap de panda pe care vroiam sa i-l daruiesc. Spre seara dupa ce imi cerusem iertare i l-am oferit . N-a putut sa-l accepte asa ca am plecat cu un oarecare gust amar.Nu ma stiu motivul pentru care am aruncat stiloul intr-o teava de pe marginea unui drum la care se lucra. Aveam impresia ca nu mai valora nimic.

Asta e pe scurt :)

E musai sa-mi spui Momentul cel mai intens din amintire + Sentimentul cel mai intens (vezi cerintele). Si urmatoarea amintire sa fie de pana la 9 ani, tin neaparat la asta :)

l.e. Helsteed, poti sa mai pui o amintire, ca sa vedem daca ai niste pattern-uri, mi-ar fi mai usor. de obicei in terapie se lucreaza cam cu 8-10 amintiri timpurii.

Cand aveam vreo 5-6 ani plecam cu fratele meu toata ziua de acasa la autobaza unei firme ( nu mai stiu care), de vis-a-vis. Aveam noroc ca paznicii iubeau copiii, asa ca saream prin paturile lor etajate, ne jucam prin tractoare & tiruri, luam nuci, cirese si struguri, si ne jucam cu pitbull-ul patronului.
Cam tot in perioada aia ma imprietenisem cu un paznic de la autobaza Pambac (care e tot prin zona) pe nume Fanica, ii povesteam ce faceam la gradinita, iar el imi dadea pungi cu macaroane :)) . Imi amintesc cu placere de toate astea.
La gradinita am intalnit dragostea copilariei mele, un baiat orfan, frumusel, pe nume Daniel, cu care imparteam absolut totul; imi spuneam ca ma voi casatori cu el :)) . Am fost foarte devastata cand am aflat ca voi pleca la scoala si ca nu-l voi mai vedea.
Cand aveam 4 ani, am refuzat sa imbrac rochii sau fuste, purtand numai pantaloni, precum fratele meu; tatal meu mi-a tras o palma din cauza asta (lucru care m-a facut nefericita).
La 5 ani obisnuiam sa iau multe lucruri care nu-mi apartineau, iar dupa ce tata mi-a explicat ca nu e bine ce fac m-am simtit tare rusinata.
Nu suportam papusile, ma jucam numai cu masinute si jucarii de plus.
La 6 ani trageam jos pantalonii unui baiat de vreo 8 ani; intr-o zi l-am lasat cu pantalonii& chilotii in vine. Tin minte ca fratele meu m-a certat, asa ca a fost un fel de guilty pleasure pentru mine.
La 7 ani m-am simtit foarte tradata si nervoasa cand prietena mea cea mai buna i-a spus fratelui meu ca-mi place de un baiat.
Tot la varsta asta stateam foarte mult cu fratele meu si cu prietenii lui, comportandu-ma ca un baiat, fiind complexata de faptul ca-s fata.

Aceleasi cerinte si pt tine, Dragomara:

Sentimentul + Momentul cel mai intens.

Eram la tara la bunici, aveam 7 ani... Sincer, nu stiu de ce, dar simt mereu ca de acolo a inceput viata mea. Adica mai devreme de 7 ani, nu-mi aduc aminte nimic :|. Tin minte ca eram in niste pantaloni scurti (era vara) mulati si ma jucam prin curte cu o funie. Ma urcam pe un cotetz si aveam o funie legata de copacul de langa el. Si ma tot urcam pe cotetz si ma dedeam jos pe funie pana m-am dezechilibrat si am cazut. M-am trezit in casa, cu bunica langa mine. Si parca de acolo a inceput viata mea, incet, incet....
L.E: Aveam un sentiment de libertate, nu stiam de nimic, doar de clipa aia, si ma bucuram din plin. Nu aveam greutatile de azi, nu ma apasa pe umeri o a doua zi, eram eu, doar eu si gandurile mele, si NIMIC in urma mea. Parca ar fi fost prima zi din viata mea, chiar daca aveam 7 ani :).
Momentul cel mai important a fost cand m-am trezit, cred... pt. ca de acolo incoace imi amintesc aproape tot ce s-a intamplat...
e bine acum? :-S

Aceleasi cerinte si pt tine, Dragomara:

Sentimentul + Momentul cel mai intens.

@all

mai bine relatati cate doua amintiri ca sa cautam, cum spuneam, patternuri.

p.s. ori va faceti tema cum trebuie ori nu putem sa cooperam B-)

@ Rapture

O amintire sau doua a unei intamplari unice, de pana la 9 ani. nu Toata copilaria. daca vrei sa-mi relatezi toata copilaria, va trebui sa platesti .

Modelul ar fi relatarea lui Hellsteed si a Dragomarei, doar ca lor le lipseste mentionarea momentului cel mai intens si a sentimentului dominant.

Bai da parca am dat teme la grupa mica la gradinita, asa ma simt :))

eu ce nu am zis bine? :(

:))

@Gospin

Ai ales un exemplu foarte bun. E ok, dar specifica si momentul cel mai intens din vis plus sentimentul....of, e a 5-a oara cand cer asta pe topicul asta. Tu ai citit cerinta pana la capat?
Ca nu a citit-o nimeni, oricum :))

Na, ca acum ma facusi sa ma gandesc la frageda pruncie. =))
Revin si eu cu doua franturi de povesti, acum vad ca e agitatie prea mare. Merg sa fac misto de rapidisti pe alt forum. :D

Scrisesem ce şi cum, dar mi-a dat blank, deci o iau de la capăt:

Aveam 7 ani, proaspăt împliniţi şi eram imobilizată la pat din cauza unui accident ce contează mai puţin. Era după-amiază şi fratele meu, vine fugind la mine şi îmi spune că trebuie să ies afară să îmi arate ceva. Eram necăjită că nu pot face asta, prin urmare el m-a luat în cârcă şi m-a dus afară să îmi arate ceea ce urma să devină primul meu curcubeu. Acesta cred că este momentul cel mai intens, faptul că am văzut curcubeul, iar ca sentiment unul de bucurie pentru că văzusem cel mai frumos lucru din lumea asta.

Oare am înţeles bine cerinţele? :)

scuza-ma, nu vreau sa te fac sa repeti, si crede-ma am citit cu atentie, dar e destul de greu sa-mi dau seama, au trecut... 1... multi ani :), revin cu un edit!

@judex
Revino mai bine mai incolo nu ca as avea de ce amintire sa ma apuc ca nici una nu e completa :))

Fii atent la mine: cand rememorezi acea amintire, care ti se pare (acum, in prezent) momentul cel mai intens? Ce sentiment incercai atunci, ce stare emotionala, ceva tot trebuie sa poti asocia?

Bai voi m-ati obosit asa tare ca sa va fac sa intelegeti ca nu o sa mai am energie sa va mai dau feedback pe amintiri :))

Perfect, Vave! Ai nota zece pe semestrul asta!

Esti mezina familiei? Mergeai la scoala deja?

Da, sunt mezina familiei şi da, eram în clasa întâi [momentul s-a întâmplat la sfârşitul lui martie], dar în perioada aceea timp de vreo lună nu am mers la şcoală... cum spuneam eram imobilizată la pat. :)

Cat de interesant!:D
Si cum vad ca toata lumea pune numai amintiri fericite, vin eu cu una...diferita.

Avaem intre 5 si 7 ani, era vara si pierdeam vremea pe maidan cu un prieten foarte bun. Tin minte ca purtam un tricou deschis la culoare. Si cum pierdeam noi vremea, la un moment dat dam peste un sobolan mort intr-o balta (care mirosea ingrozitor). Ne-am uitam la el o vreme, l-am impuns cu un bat dar eu mi-am pierdut interesul is m-am indepartat putin. Peste cateva secunde l-am auzit pe respectivul prieten ca ma striga, asa ca m-am intors sa vad ce vrea. El a luat sobolanul mort si mirositor din balta si l-a aruncat inspre mine, inainte ca eu sa imi dau seama ce se intampla. Si binenteles ca m-a lovit in plin si eu m-am speriat si am inceput sa plang si el sa rada. Momentul cel mai intens a fost cand mi-am dat seama ca a aruncat cu o mortaciune in mine, evident. Sentimentul pe care il incercam? O combinatie intre frica, suparare si furie.

Desigur, acum e amuzant, dar atunci nu a fost.:)) De fapt, nu prea mai port haine deschise la culoare de atunci...

So, e bine?:D:-S
Daca e bine atunci mai pun una maine. Daca nu, tot mai pun una maine.

Intrebam daca esti mezina pt ca exista o psihologie proprie fiecarui copil al unei familii, in functie de ordinea in care s-a nascut. Mezinii sunt de regula favorizati, sunt cei mai creativi din familie (acolo unde sunt mai multi frati) si dezvolta activitati artistice sau pasiuni in zona asta. Totodata, ei "se sprijina" pe ceilalti, pt ca sunt invatati ca fratii mai mari sa faca treaba. Se eschiveaza de la treburile zilnice, insa sunt ambitiosi si competitivi (vezi fiul cel mic dintre cei fii de imparati care este cel mai istet si destoinic).
La tine se vede ca "miscare" caracteristica tipica pt mezini - lasa responsabilitatile pe altii. Fratele tau te duce in carca, e drept ca erai imobilizata insa ar fi interesant sa-mi spui cat de mult ti-a placut la scoala in clasa intai.
De asemenea, se pare ca folosesti cel mai mult senzorialitatea vizuala: l-am vazut pe fratele meu fugind, am vazut curcubeul, nu puteam sa vad etc. Asta spune ca esti orientata spre estetica destul de mult.

Mai da-mi o amintire a ta.