|
Joc: Povestea noastra
Azi-noapte, incercand sa adorm, mi-a venit aceasta idee: ce-ar fi sa scriem o poveste?! Ideea e urmatoarea: fiecare va posta maximum o fraza, iar urmatorul va continua, urmarind cat mai logic ideea precedentului. Ideea este perfectibila, puteti veni cu sugestii, daca vi se pare interesanta si daca nu mai exista asa ceva pe forum.
|
Mai exista un topic cu ideea asta, dar nu stiu exact pe unde.
|
"Azi-noapte, incercand sa adorm, mi-a venit aceasta idee: ce-ar fi sa scriem o poveste?! Ideea e urmatoarea: fiecare va posta maximum o fraza, iar urmatorul va continua, urmarind cat mai logic ideea precedentului. Ideea este perfectibila, puteti veni cu sugestii, daca vi se pare interesanta si daca nu mai exista asa ceva pe forum."
Incearca sa-si astampere entuziazmul. Intr-adevar, noapte trecuta nu a putut dormi deloc. Aceasta idee ii paru geniala, in sfarsit un scop in viata, ceva care sa umple golul, ceva de facut de unul singur, ceva fara ea. Au trecut 6 luni, dar durerea e la fel. Ce idee geniala, sa-ti scrii povestea, sa relationezi cu oameni, sa schimbi idei. Era informationala e o binecuvantare. Hmm... primele raspunsuri... Keep si bremen, doi forumisti mai vechi. Ce gaylorzi! Mda, poate au dreptate, poate nu e o idee chiar atat de buna. Inchide laptop-ul, il aseaza pe masuta de lemn, pe care inca se mai observa inima sculptata cu unghiera. E enervanta. Dar il si arunca intr-o stare de meditatie. Nimic nu i se mai pare important, totul pare inutil, totul pare ridicol. Isi aprinde o tigara, uitandu-se lung la posterul cu Freddy Mercury. E prima data cand se uita mai atent la acest poster. Trebuia sa il dea ei. Linistea ii este tulburata de un zgomot puternic de afara. E un zgomot surd, o bubuitura. Revenirea la realitate, il surpinde, ii ia cateva secunde sa reactioneze, si apoi se grabeste spre fereastra.... |
...insa geamurile sint de tipul celor pe care incercase illo in van sa le sparga (gerul le intepenise si nu se puteau deschide)...
Damn, wtf am I gonna do now?:-? |
Resemnat, tristul insomniac isi aprinde o ultima tigara, inchide ochii si-si spune parca numai pentru sine: Iarta-i Doamne...
|
...dar nu apucă să-şi termine gândul, că cineva sună la uşă...
|
- A chemat cineva politia? zise tanarul ofiter gafaind si uitandu-se sovaind peste umar dupa partenerul sau obez care se chinuia sa coboare din masina...
|
.. cu pasi molcomi se apropie de usa. O deschise. Asa cum presimtise nu era nimeni, dincolo. O inchise. Infrigurat de curentii de aer isi cauta culcusul cald pe care-l parasise... N-apuca insa. Soneria mai facuse un anunt..
Fuck... am scris de 2x si de 2x ori a fost altcineva inainte... Luati mesajul ca o paranteza... |
uite cum facem, pe măsură ce povestea continuă editez cu roşu tot ceea ce ţine de ea, astfel încât parantezele şi comentariile adiacente să poată fi ignorate mai uşor ;)
dacă din grabă îmi scapă ceva, vă rog semnalaţi |
...Nu, raspunse scurt....
|
- Sunteti sigur? intreba ofierul, uitandu-de indiscret in camera ravasita.
|
- Daca sunt sigur? Ce fel de intrebare e asta? Credeti ca poate am uitat sau ce? Nu am chemat nici o politie... Auzi, daca sunt sigur... Vad ca standardele Academiei de Politie au ramas la fel de joase.
In sinea sa, Andrei Dulapovici era consternat de vorbele sale. Realiza ca nu mai judeca normal. Avea aprinsa o tigara de marijuana in mana, si se lua la impins vagoane cu politistii. - Nu e nevoie sa apelam la jigniri. Am primit un apel pentru aceasta adresa. - Ce apel? De la cine? |
Exact in momentul in care se intreba cum ar fi sa dea drumul dosului de palma si sa-i zboare lanterna din mana fragedului copoi, o silueta se ivi in lumina becului chior de deasupra usii vecinei de vizavi, dupa un scartait prelung si dureros de ascutit al balamalelor neunse.
-Se putea sa veniti voi in timp util?se auzi glasul tremurand si la fel de ascutit ca scartaitul usii iar mama tanarei profesoare de pian, apropiindu-se cu un mers subred si incercand sa-si fixeze ochelarii pe nas. Trebuie sa faceti cat mai curand ceva; cioroii aia nenorociti au ajuns sa se incaiere pana pe peluza domnului Dulapovici!? |
- Am inteles, doamna, spuse politistul mai gras, cu oarecare jena in glas. Ne cerem scuze pentru deranj, domnule....?
- Dulapovici, Andrei Dulapovici. - O secunda, il intrerupse celalalt politist, vizibil enervat de atitudinea sfidatoare a cetateanului proptit in usa apartamentului sau. Domnule Dulapovici, ce tigara e aia? - Nu cred ca va intereseaza. Isi spuse ca e mai bine sa continue in acelasi ton arogant, pentru a nu da mai mult de banuit. - Ba ma intereseaza. Imi permiteti, va rog? Intinse mana, asteptand sa i se puna tigara in palma surpinzator de mica, ca de domnisoara, mai ales ca tipul era destul de inalt, pe la 1,80. - Nu cred ca aveti dreptul, domnule...? Nici macar nu v-ati prezentat. - Eu ma numesc Mihai Salcam, si colegul meu e Adrian Bibescu, politisti de proximitate. Si avem dreptul sa va verificam daca va suspectam de consum de substante stupefiante. - Nu e nici o substanta, domnule. E o tigara. - Baza, timiteti o duba pe Aleea Trestiilor, 49, va rog. - Receptionat, vine si raspunsul carait, un raspuns ce-l inverzise pe Dulapovici. - Deci? Va rog sa-mi dati tigara? Puteti sa va conformati acum, sau putem sa asteptam jandarmii. Dvs. alegeti. Se blocase. - Va mai astept mult, domnilor? Ce se intampla? tipa batranica din dreptul usii sale. Sa stiti ca v-am mai chemat de cateva ori, ca i-am tot vazut ca se aduna pe aici. M-am saturat de ei, ne fac de rusine si in afara, ne fac probleme si aici. Sunt o crestina, dar, doamne, iarta-ma... - Imediat, doamna! Asteptati, va rog. N-a fost niciodata arestat. Intr-un fel era curios. Chiar i se parea un lucru care l-ar face barbat, l-ar intari. Pe de alta parte, perspectiva inchisorii, repercursiunile asupra vietii sale profesionale, pe care a cam neglijat-o in ultimul timp, il sperie. - Domnilor, e clar o greseala. Ati gresit adresa, putem sa ne facem ca aceasta discutie nici nu a avut loc, va rog... In acest timp ii intinde tigara. - Deja am chemat duba. Plus ca ma iei asa la misto, si crezi ca vreau sa te ajut acum? Crezi ca daca ai nus'ce facultati poti sa-ti bati joc de mine? - Imi cer scuze, va rog, intelegeti... Sunt intr-o depresie... Va rog, poate putem sa ne intelegem - Va rog sa-mi prezentati un act de identitate, spuse tanarul politist, revenind la politetea formala impusa de uniforma. - Imediat... Sa-l gasesc... Cand s-a intors, in usa sa mai erau doi jandarmi. - O sa va rog sa ma urmati la sectie. - Nu se poate asa ceva. Pentru o tigara? Stiti ca vor sa dezincrimineze consmul. - Poate, dar ce vor ei sa faca, e treaba lor. Deocamdata legea e lege. Cel putin asa am invatat la Academie, chiar daca pentru dvs. asta poate nu inseamna mult. Va rog sa urmati jandarmii la masina. Se resemna. Ar fi vrut sa spuna ceva, dar intr-un fel se simtea vinovat. Intr-un fel, karma sa il invata o lectie. Ura aroganta in altii, si se ura pe sine acum. Ce stupizenie! Cand urca in masina, o voce cunoscuta i atrase atentia: - Andrei! |
Asta nu mai e karma. E ura divina! Dumnezeu e sadic.
- Andrei! Vocea asta ii inteapa creierul. E ea. Intoarce privirea, insa evita s-o priveasca. Poate daca nu-i recunoaste existenta, va disparea. - Elena... Salut! Un salut tremurand, si tampit, in situatia data. Desi constientiza tot ce i se intampla, nu stia cum sa reactioneze. Se simtea rupt de sine. - Ce s-a intamplat? Ce ai facut? - Eu... Eu... - Dati-mi voie, domnisoara, spune un jandarm, incercand sa deschida portiera dubei. |
Dar portiera era intepenita.
|
Si totul a fost in zadar.
ps: marius, nu crezi ca ar fi bine ca fiecare dintre noi (care participa la joc) sa puna o fraza, maxim 2 ... ? |
- Mortii ma-sii! Vasile, vezi ca iar s-a blocat rahatul asta de portiera!
P.S. Ok, o fraza. |
- Sunt blocat !
|
Ce sa fac ? Stiu, sun un prieten! :)
|
| All times are GMT +2. The time now is 10:15. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.