Clasice care ni se par plicticoase, desuete, neinteresante...
 

Cum ar fi To kill a mocking bird. Ce film prost am vazut aseara! To kill a mocking bird!

Atat de clasic (clasic are aici sensuri negative adica iesit din uz, desuet, prafuit, total neinteresant, pueril, stupizel) incat pana si spectatorii mai in varsta si-au pierdut interesul de-a lungul acestui film.

Plus ca filmul e prost structurat, trece de la un plan al naratiunii la altul fara nici o legatura si este dozat prost, adica uneori sta prea mult in povestea copiilor si a distractiilor lor estivale dupa care trece brusc in zona meseriei avocatesti a tatalui copiilor jucat de Gregory Peck.

Gregory Peck este avocat si apara un negru acuzat de violul unei fete albe, intr-o perioada a Americii in care negrii nu aveau nici o sansa sa nimic. Anii '30 sau pe-acolo.

Interesant este totusi faptul ca totul este vazut prin ochii copiilor si totul in film devine emotionant sau tensionat sau infricosator, in functie de cum traiesc cei mici lumea.

Altfel, nu am auzit o pledoarie avocateasca mai plicticoasa in viata mea decat cea a avocatului din final care incearca sa-l salveze in fata juratilor pe Tom.

Bine ca s-a terminat filmul ca m-am putut da jos de pe pereti unde ma suisem de plictiseala.

Demodatele filme ale lui Douglas Sirk le-as trece aici (chiar daca nu pot spune ca sint de proasta calitate, clasice plicticoase & prafuite sint). Apartin unei epoci apuse...

"Gone With the Wind"-prima oara cand am adormit intr-o sala de cinema(eram si cam obosit, ce-i drept);e prea lung,naiv si teatral.

Cu riscul sa ma anatemizati, o spun, totusi: Singing in the rain mi se pare desuet, noroc ca muzica e ok.:D

Banuiesc ca toti cei care posteaza aici o fac cu o stringere de inima si cu anumite temeri de anatemizari...:D

Cred ca ar trebui refacut titlul topicului, desi, in forma actuala, prin aglomerarea de epitete, poate starni controverse interesante. Poate ca ar trebui sa se dea de inteles inca din titlu ca este vorba de o doza in semnata de subiectivism.

X( Fara ele nu exista nimic din ceea ce se numeste cinema-ul disfunctional si melodramatic, nu aveam Almodovar, nu exista Far from Heaven iar Jean Luc Godard si John Waters ar fi fost vaduviti de un regizor preferat.

Pai nu-i contest valoarea sa in istoria cinema-ului, am zis doar ca filmelor sale le-a trecut vremea - daca le privim prin prisma lui Almodovar, ca tot ai amintit de el, sau a altor contemporani (influentati fara indoiala de Sirk) filmele astea apar prafuite. Am vazut cu ceva vreme in urma All That Heaven Allows si era sa adorm de vreo 17 ori...(:| (:| (:|

Mockingbird nu-i prost deloc. La faza cu plictiseala nu ma bag pt ca plictiseala nu functioneaza dupa legi logice sau fizice. :D De Sirk zic doar ca nu am apucat sa-i vad vreun film dar e pe lista.
Singin in the rain este muzicalul meu preferat (si sunt un om care uraste "maimutzareala", "cantecul si jocul" fara motiv in filme). Filmul asta nu e doar un muzical si gata. Are regie definita, culori, efecte. Toate cu miez.

Asa si mie A Clockwork Orange mi se pare oribil. Dar probabil m-as trezi cu o bata in cap daca as face greseala sa spun asta cu voce tare.

Pai tine strict de gust, mie All that Heaven Allows mi-a placut la nebunie (ca de altfel si Written on the Wind).

Nu doar ca nu mi se par prafuite, ba as merge pana acolo incat sa spun ca sunt mai actuale ca niciodata (mai ales ca, la nivel de plot, Sirk era specialist in abordarea tabu-urilor, semn de modernitate, de aparitie inaintea timpului sau). Comparatia e nedreapta - evolutia cinematografica (tehnica si cum vrei) si curajul tipic almodovarian nu inseamna, implicit, ca inaintasii sunt buni de lada cu amintiri. La drept vorbind, si filmele lui Almodovar imi par la fel de anacronice. Urmeaza sa spunem ca Lubitsch, Wilder sau Sturges sunt plicticosi si prafuiti.

Cu alte cuvinte, nu protestez apropo de opinie - God forbid - dar titlul thread-ului imi pare putin obraznicut, suna ca o sentinta (am eu probleme cu semantica, ce sa-i fac?) si nu e deloc inspirat - ce cauta "plicticos" la un loc cu "de proasta calitate"?

In alta ordine de idei - Poate ca erai prea obosit cand l-ai vazut ;)

cinemania, pedepseste-l! :)

La mine pur si simplu nu mai functioneaza acea inocenta si naivitate (aici pot da inca un exemplu - The Constant Nimph - l-am vazut recent si mi-a lasat aceleasi impresii).

sper ca va convine varianta mai scurta a titlului

Cel mai cinstit titlu ar fi fost "Clasice care nu ne place noua de ele" dar, ma rog, si asta e bunicel

Clasicuri care nu ne (mai) place noua pe ele care este.

Ne jucam

Clasicuri care nu ne mai place noua pe ele ca si filme si sa zice decat care este

Nu ne lasi sa facem misto de titlul initial, ai? >:)

Hai on topic...
Credeti sau nu, eu m-am plictisit mereu ingrozitor la Calauza. Ba, la o vizionare, a adormit sforaind si-un prof. =))

nope


interesant exemplu ai dat

cum de te-a plictisit ?

sa fi fost de la ritmul de succedare al evenimentelor? shot-urile lungi ?

Bineinteles. Ritmul lent, lungimea cadrelor, imi amplificau starea de somnolenta care ma incerca in diminetile de dupa chefuri prelungite. :D
Se dormea bine de tot pe Tarkovski la cinemateca. B-)

De bate in cap te iert, dar nu uit!:-?