Mircea Daneliuc
 

Nu avem multi regizori semnificativi, de ce nu le-am dedica, fiecaruia, cate un topic?

In plus, am nevoie de filmele lui Daneliuc, le are cineva sa mi le transfere? Pitbull?

Ma intere sa vorbim in mod special de "trilogia rurala" cu filmele Tusea si Junghiul, Iacob si Vanatoarea de vulpi si de "trilogia postdecembrista" cu filmele Patul conjugal, Aceasta lehamite si Senatorul melcilor.

Mi se pare foarte cool Tusea si junghiul, facut dupa scrierile lui Ion Creanga (Fata mosului si fata babei. Chiar ma intrebam, s-au facut ecranizari dupa Creanga? Si altele?

Pare-mi-se cä TOATE (mai putin "Vânätoarea de vulpi" - marele meu favorit aläturi de "Proba de microfon", care însä se gäseste acolo) sunt disponibile aici, postate de/pentru diversi români din diasporä care altfel n-aveau acces la ele, spre dezesperararea maidanezilor moralisti:
http://romania-inedit.3xforum.ro/pos...nesti_produse/

Cred cä definirea acestor "trilogii" e un overstatement. Nu le-a intentionat/gândit/construit asa, si nici în fond nu au o coeziune atât de organicä încât sä le putem considera ca atare fie si cu larghete. Cele trei filme "rurale" dinainte de '89 au comun doar universul social (si acela, pânä la un punct: "Iacob" e eminamente despre mineri, nu despre tärani, acolo satul e doar ambiantä si atât) - în rest, vizeazä teme, subiecte si idei diferite (nici mäcar complementare; pur si simplu separate). "Vânätoarea de vulpi" evidentiazä necrutätor drama subjugärii satului în perioada colectivizärii, câtä vreme aberatia "Tusea si junghiul" (prima monstruozitate din sirul neîntrerupt al celor ce vor urma) se adapä profanator din Creangä färä alt scop decât însäilarea unei tentative de comedioarä grotesc-perversä.
(Apropo de Creangä: Gopo, cu "De-as fi... Harap Alb", "Povestea dragostei", "Maria Mirabela" si "Rämäsagul"; si Bostan, cu "Amintiri din copilärie" si "Ma-ma".)

De asemenea, nici asa-zisa "Trilogie postdecembristä" nu se opreste acolo. Cele trei filme selectate de tine nu fac prin nimic notä separatä fatä de seria constantä a ororilor postrevolutionare - tot ceea ce urmeazä dupä "...melci" merge exact pe aceeasi directie, înnämolindu-se din ce în ce. Toate aplicä aceeasi retetä:
- se ia un incident din presä
- se mai ia un incident din presä, färä nici o legäturä cu primul
- se pun la un loc
- se iau bani de la C.N.C.
- se dä drumul la un aparat de filmat îndreptat spre niste actori care se zbuciumä, zbiarä, înjurä si mai ales se tot pisä si se cacä
- se zice cä s-a fäcut un film
- se înjurä criticii
- gata.

Câteva exemple concrete de asmenea hibridizäri:
- "Aceastä lehamite": dealul pe care masinile par sä urce + povestea fantomei
- "Senatorul melcilor": cazul Sälcudeanu + cazul Hädäreni
- "Sistemul nervos": jurnalul Elenei Bors + M.I.S.A.
- "Legiunea sträinä": gripa aviarä + mirajul înrolärilor în Legiunea Sträinä
- "Tanti": toxicomania + pedofilia

In cronicile mele la ultimii trei Daneliuci (cu predädere la "Legiunea...") am analizat tangential procesul degradärii de la artistul de geniu din primii zece ani la dejectia caricaturalä din urmätorii douäzeci.

Da, incep sa am tot mai putina incredere in Dumi si critica lui de film, mai bine s-ar lasa de meserie....cele doua trilogii sunt numite asa de el. Are un stil ubermediocru de a analiza filmele, am inceput prost citindu-l tocmai pe el. Pt el toate filmele sunt despre cuplul adamic devorat de istorie, foloseste de o mie de ori aceleasi clisee, si toate filmele romanesti sunt despre un rau impacabil. Yuk :-&

Da, adevärat - totusi, sä fim drepti: Nea Dumi, Dumnezeu sä-l ierte, nu era un critic de film profesionist, ci doar un om foarte pasionat si generos; avea mari limite (si de informare, si de opinie), dar si un mare entuziasm, iar prost nu era. Cartea lui e foarte utilä - însä, într-adevär, cu conditia sä-ti fi fäcut deja initierea, ca sä-l poti citi cu discernämânt selectiv.

Mi-am amintit, zilele astea, o profetie tulburätoare.

La începutul anilor '80, cam prin vremea scandalului cu aprobarea lui "Glissando", în Almanahul Cinema a apärut un sondaj printre regisorii români, cu întrebarea: "Care ar fi filmul vietii dumneavoasträ?" Cel mai scurt räspuns (spre deliciul aprobator al nostru, cei care-l admiram si sustineam în räzboiul cu cenzura) a fost al lui Daneliuc:

"Imi doresc sä fac un film incredibil de prost, imposibil de prost, genial de prost - dar de a cärui prostie sä fiu singur räspunzätor!"

Morala: Ai grijä ce-ti doresti, cä s-ar putea sä ti se împlineascä!