You cant get away with murder sau filme cu Humphrey Bogart
 

1939, You can't get away with murder.

Care ar fi un top al vostru al filmelor cu Bogart?
eu nu am vazut prea multe cu el, Casablanca, Soimul Maltez, Key Largo (care nu mi-a placut deloc, cu o Lauren bacall complet degeaba in film, anosta, inutila, stupida) si acest You cant get away with murder.

E incredibil la ce relatie am reusit sa ajung cu filmele "vechi" - la naiba, nu pot sa le vad deloc "vechi". Inafara de culoare, alb-negru, nimic nu le face sa fie "vechi". Nici argumentul culorii nu mai functioneaza, pt ca azi se fac in continuare filme b&w.

Synopsis: un pusti intra intr-o mare belea alaturi de "zeul" copilariei lui, un gangster de mana a treia (genul de gainar), jucat de Bogart. Intra in belea, adica gangsterul va comite o crima la care-l va face partas pe cel mic, totusi nevinovat. Si asta imediat dupa ce sora baiatului impreuna cu logodnicul ei tocmai urmau sa se mute in Boston cu un plan de viata foarte bun - o casa mare, joburi foarte bune, posibilitati de promovare. Visul american al proaspatului cuplu este spulberat intrucat crima fusese comisa cu....arma logodnicului. Pe care pustiul o sustrasese pe nevazute.

Cum va face fata adolescentul presiunii morale (caci logodnicul surorii lui este condamnat la moarte) pe de o parte si presiunii gangsterului, pe de alta parte?

Bogart e fals si rigid cap-coada in toate filmele lui. La fel si James Cagney, o alta "vedeta" penibila,
Nu le inteleg celebritatea.
Daca ar fi sa aleg ceva, as opta doar pentru Soimul maltez.

Nu mi se pare mai fals si mai rigid decat o cereau vremurile - cred ca tine de un anumit mod de a interpreta, de a juca roluri in acei ani.....si scolile de actorie de atunci cred ca ii invatau altfel pe actori sa joace, nu stiu, dar daca bogart e rigid, atunci si ceilalti contemporani sunt.....nu mai zic de actritele acelea atat de dramatice, Ingrid bergman, Audrey Hepburn, etc.....cred ca pur si simplu asa se juca atunci ....

Audrey Hepburn e mereu naturala si proaspata as a daisy. Fac moarte de om pentru ea. Ingrid Bergman e o mare actrita si n-a fost niciodata mai dramatica decat o cere rolul (vezi cat de naturala e in Spellbound). Si merita urmarita de-a lungul intregii cariere (pana la Sonata de Toamna in regia aluialt Bergman). Iar Bogart e ... Bogart. Nu se mai fac altii ca el. Pentru unii e de ras si pentru altii de plans. Mie-mi plac aproape toate filmele lui - poate unde noir-ul e "genul" meu favorit. In rest nu-mi plac genurile.

eu nu le cred nenaturale - dar trebuie sa recunosti ca actorii de azi joaca mult mai "realist" si mai firesc, nu se strofoaca asa pentru o imagine.

Bogart and Cagney sunt unii dintre actorii care ii indragesc.Casablanca ramane unul dintre preferatele mele.

bogart statea tot timpul teapan, iar cand vorbea, slobozea cuvintele ca dintr-o mitraliera, fara nici o intonatie, ca un robot.
de fapt, cam asa se juca in toate filmele din acele vremuri.
alt penibil: errol flynn.
in schimb, actori excelenti: james stewart, gary cooper.

mie imi place Bogart din ce in ce mai mult. ii stiu unele filme de cand eram in liceu, dar nu le-am inteles (soimul maltez si key largo de ex.). L-am redescoperit de curand si sunt fericita ca am crescut si ca acum sunt toata sub charmul lui.
pe primele locuri intr-un top personal ar fi: The Big Sleep, Casablanca si African Queen. (toate cam pe acelasi loc, fiind din categorii diferite) dupa care ar veni Soimul Maltez, Key Largo............................................. ............................
of, ar fi atatea.... dar imi dau seama ca nu am timp sa scriu. :((
inca o chestie : bacall nu e nicioadata "complet degeaba in film, anosta, inutila, stupida". e suficient sa fie. cand apare pe ecran, nici nu are nevoie sa joace

in key largo nu joaca, efectiv e o momaie insignifianta

de ce sa nu fim realisti ?

ea de altfel e o actrita superba, dar acolo e zero.

momaia aia ilumineaza tot filmul. fara ea, ar fi fost mai anost.

Bogart poate parea rigid si inexpresiv, dar trebuie luat in calcul faptul ca majoritatea filmelor pe care le-a facut nu sunt si nu se vor realiste, ci din contra sunt extrem de stilizate, reci, angoasante, atmosfera pe care stilul lui se potriveste perfect. Cat despre replicile spuse din "mitraliera", nu mi se pare ca ar fi deloc asa. Si dau 2 exemple: "Casablanca", unde replicile citite par ridicole ("Of all the gin joints bla-bla-bla...") dar Bogart le-a transformat in momente de antologie si "Dark Passage", unde o jumatate de film personajul principal e numai o voce.

Pe langa ce s-a mai zis deja, "The Caine Mutiny" si "In a Lonely Place" sunt doua filme unde Bogart are ocazia sa faca roluri de compozitie si sa isi arate talentul. Daca primul e un film care poate fi trecut cu vederea daca nu ar fi interpretarea obsesiva si plina de ticuri a lui Bogart, al doilea e un faux-noir exceptional, unul dintre cele mai incisve filme ale lui Nicholas Ray.

Mai adaug "King of the Underworld" ('39) un film minuscul care mie imi place, semi-comedie cu gangsteri, de pe vremea cand Bogart nu era inca celebru.


P.S.: @keepwalking: Eroll Flynn e penibil, but don't fuck with Cagney...