Ecranizari dupa Mircea Eliade
 

Intrucat am cautat pagina cu pagina si nu am gasit un topic dedicat filmului Domnisoara Christina, desi eram convins ca exista, l-am deschis pe acesta, ceva mai cuprinzator.
Box, Illo! :-*

Multumeeeex mult detot.
Deci avem 5 bucati ecranizari dupa Eliade (unele pt micul TV altele pt marele ecran)

1. Domnisoara Cristina (r. Viorel Sergovici)
2 Sarpele (tot Sergovici)
3. Tinerete fara Tinerete (Coppola)
4. Eu sunt Adam (Dan Pita)
5. Nopti Bengaleze (dupa Maytreyi) - cu o echipa de senzatie: scenaristul Jean Claude Carriere (scenaristul lui Bunuel si al lui Louis Malle, regizorul Nicolas Klotz, si rol principal jucat de nimeni altul decat Hugh Grant).


Ati vazut ceva dintre cele mentionate mai sus?
Mai aveti cunostina de alte ecranizari dupa Eliade?

Ma pot pronunta doar in privinta Domnisoarei Cristina. Despre care pot sa spun ca imi place foarte mult (apreciindu-l, desigur, in categoria sa de film de televiziune).

Judex spune ca regizorul, Sergovici a fost intai operator (cameraman?). Nu mi-am dat seama de asta din prima, insa am sesizat cat de mult accent pune pe jocul camerei de filmat: aceasta se misca foarte mult, in foarte multe directii, se apropie, se departeaza, se roteste in jurul personajelor, sondandu-le teama, paloarea.

Pe scurt despre plot: un pictor si un profesor se afla intr-o vacanta undeva la tara, in gazduirea familiei Moscu, alcatuita din mama, doua fiice si o slujnica/doica. Cele 3 membre ale familiei sunt destul de bizare: bolnavicioase, vrbesc uneori in dodii, absente parca de pe lumea asta. Domnisoara Cristina, matusa fetelor, murise cu 30 de ani in urma in mod misterios/controversat, in sat circula tot felul de povesti ciudate despre ea. Insa ceea ce este infricosator in film este ca Domnidoara cristina le apare tuturor in vise, facandu-l pe pictor sa se indragosteasca de ea in viata onirica, si lasand dimineata parfum de violete in odai.

Inca nu l-am terminat de vazut, acum ma uitam la el, revin cu completari.

Judex, ceva detalii tehnice daca poti sa ne ajuti.

Am vazut filmul de foarte multa vreme, eram inca in liceu si eram convins ca voi face automatica sau cibernetica. Nu am ce detalii tehnice sa dau. Pot preciza insa, referitor la intrebarea ta din paranteza, ca orice operator e mai intai cameraman, asa cum orice director de imagine/fotografie (DOP) nu poate ajunge acolo fara a fi intai operator. Ca sa nu se iste prea multe controverse terminologice, precizez ca aceasta standardizare este pur personala si s-a cristalizat in urma experientelor traite alaturi de colegii de la imagine, care au si acceptat-o.

era/este cotat un operator bun, domnul Sergovici?

Da, foarte bine cotat. Cel putin printre cunoscutii mei. A lucrat mult prin televiziune. Poate confund - din cauza acelui Jr. - dar stiu ca a lucrat mult pe reportaj cu Marilena Rotaru. Tin minte ca preciza mereu in stand-up-uri ca materialele sunt filmate "de acest minunat operator, Viorel Sergovici". Nu-mi cere insa prea multa acuratete informationala in acest caz, vorbesc mai mult din amintiri.

spre amuzamentul meu copios, tocmai am descoperit discutant cu un prieten pe messenger, ca este vecin de apartament cu Sergovici :)) how cool is that? zice ca are sa ma prezinte sa-l cunosc :))

Ei, vezi, iti raspunde el in persoana la intrebari.

Deci am vazut Domnisoara Cristina.

Well, teama mi-e ca mi-a placut ca influenta a nuvelei in sine pe care am studiat-o in liceu. Nu pentru ca ar fi lipsit de certe calitati cum ar fi:
- o tehnica foarte frumoasa in care este filmat - cum am mai spus, camera este foarte dinamica, insa acum tin sa completez: camera se misca fix in ritmul unui duh/unei stafii. Incet, invaluitor, soptit, se indeparteaza si se apropie tacuta, in camerele de dormit, in parc noaptea, in vise. Ai impresia ca intreg filmul este povestea vazuta prin ochii raposatei domnisoara Cristina;
- o muzica foarte invaluitoare si ea, se potriveste si puncteaza foarte bine prin tematica diferite momente ale filmului: atunci cand are loc intalnirea onirica dintre pictor si Dra Cristina -tema muzicala este una cu accente romantice, trista, intunecoasa (precum povestea in sine dintre cei doi, apartinand unor lumi diferite)
- actori buni - Pintea, Dragos Pislaru (care s-a calugarit), George Constantin etc
- decorurile si scenografia - extrem de elegante, am innebunit dupa rochiile domnisoarelor (lungi, stranse pe talie, feminine, elegante), dupa casa in sine unde se petrece actiunea, piesele de mobilier (intotdeauna am sa salivez cand am sa vad divane, scaune inalte etc; frumosul parc
- strongest point: atmosfera din nuvela lui eliade este redata intocmai. simti tristetea si durerea disparitiei ei, simti innebunirea personajelor (fetele devin din ce in ce mai palide, mai obosite, vorba tot mai greoaie), simti starea de vis (culorile, luminile, cadrele sunt deosebit de bine realizate, se simte mana cuiva cu adevarat priceput si talentat)

hai ca am scris cam mult. as mai avea de spus, insa pt cat interes este acordat filmului pe acest forum, cred ca e suficient :P

Da Doamne sa mai raspunda si altcineva la topicul asta!
Da Doamne sa fi vazut si altcineva vreo ecranizare dupa Eliade!

Am vazut Domnisoara Christina, dar a trecut mult timp de atunci. Si nu prea am ce posta. L-am urmarit cu interes atunci, datorita admiratiei pe care o am pentru Eliade.

Tinerete fara tinerete l-am vazut doar partial, vreau sa il vad odata ca lumea si sa il putem comenta.

Imi amintesc, cam vag, din pacate, ca au fost niste ecranizari dupa Eliade la TVR 1 prin anii '90. Nu mai tin minte prea mult, stiu numai ca juca si Mihai Dinvale, am in minte o imagine cu el alergand printr-o zona cu vulcani noroiosi. Ar fi culmea sa fie din Domnisoara Christina. As investi in spirulina.

gandindu-ma la esecul pe care l-a avut Tinerete fara tinerete si "slabiciunile" Domnisoarei Cristina, as putea trage concluzia ca Eliade este neecranizabil sau greu ecranizabil.

Poate pt ca povestile lui sunt foarte spirituale (nu in glumete, ci referitoare la spirit), metacognitive (dincolo de o anume ratiune diurna), sunt drumuri initiatice ale personajelor (pictorul plecat de acasa undeva la tara, sau personajul masculin principal din La Tiganci plecat in oras, asteapta tramvaiul cu care va efectua un drum)....

Dupa cum ti-am mai povestit - sper ca tu erai aceea :D - s-ar putea ca in cativa ani sa ai o surpriza.

... sau poate nu s-a gasit inca regizorul care sa ii faca fata.

Poate ca La tiganci este mai greu de realizat sau ar fi un film tare dificil de vizionat/inteles, dar Maitreyi imi pare mai accesibil.

Btw, ati citit Dragostea nu moare?Cred ca ar fi interesant un film care sa combine cele doua versiuni ale povestii.

Judex, pregatesti tu ceva? Vreo ecranizare dupa Eliade?

Culmea, o vad pe Sofia Coppola regizand o ecranizare dupa Eliade. Pare mai senzitiva la subtilitatile de genul acesta, gandindu-ma la Virgin Suicides. O vad intrand in mintea tzigancilor sau a fetelor bolnavicioase din Domnisoara Cristina, asa cum a reusit sa surprinda entuziasmul si aplecarile dubioase ale virginelor suicidale.

Din La tiganci exista numeroase elemente in Eu sunt Adam.
Nu, Cori, pregatesc ceva mai mult decat atat! ;) Deocamdata nu pot intra in detalii.

Orice-ar fi, eu m-am autoinvitat deja la premiera. :D

Tot altceva e. ;)

Dar daca ai amintit termenul, hai sa facem un pact aici, noi astia "eliadisti": la prima premiera a unei ecranizari dupa Eliade, daca avem posibilitatea, hai sa mergem in gasca.

\m/ Si da, Doamne, sa aiba premiera in cadrul TIFF-ului! :-bd

de la marx citare:

ORICE ECRANIZARE DUPA ELIADE ESTE AMORFA.

se cam pupa cu ce incepusem si eu sa cred.
Dar poate vii totusi si cu o sustinere. Marx.