Cinemagia Forum - "El Greco"

"El Greco" - Frumos, dar nu neapãrat util
Din nou despre simbioza dintre artist ºi tiran

Stalin a atins absolutul perversiunii ºi prin interesul maladiv faþã de artiºtii pe care-i rãsfãþa cu o mânã ºi-i tortura pânã la moarte cu cealaltã: Meyerhold, Eisenstein, Bulgakov... Cel din urmã ºi-a extrapolat experienþa în ”Cabala Bigoþilor”, descriind relaþia similarã dintre Ludovic al IV-lea ºi Molière... Dar dacã Regele Soare ºi Cãlãul Georgian ºi-au înfrânt mereu, mãcar în plan uman, victimele, nu acelaºi lucru se poate spune despre Doménikos Theotokóplos, care a ieºit învingãtor din tribunalul inchiziþiei, dupã înfruntarea cu bizarul sãu admirator, protector ºi persecutor, Cardinalul Don Fernando Niño de Guevara - acesta fiind plotul central din noua biografie a cretanului trecut prin ºcoala de la Veneþia ºi ajuns cel mai mare pictor al Spaniei Renascentiste.
Scenariul lui Jackie Pavlenko, bazat pe un roman de Dimitris Siatopoulos, recurge la pretextul unor însemnãri autobiografice din preajma procesului, ca principale repere temporale - o formulã simplã dar coerentã, jalonatã de funcþii dramaturgice precis marcate, mai ales în începuturile ambiguei prietenii dintre Theo ºi Niño, în atelierul lui Tiziano, unde tânãrul prelat, observând un model cu aripi de heruvim care-l priveºte pe grec cum picteazã, are brusc revelaþia prezenþei angelice ce vegheazã artistul (rapel reluat în final, prin viziunea celor trei arhangheli care-l previn sã nu se atingã de protejatul lor), sau în sfaturile bãtrânului mentor, Tiziano (Sotiris Moustakas, în ultimul sãu rol - m. 4 iunie 2007, Atena): "Nu le arãta oamenilor adevãrul în picturile tale; nu þi-o vor ierta niciodatã!" (interdicþie încãlcatã prin portretul de o sinceritate brutalã fãcut marelui inchizitor ºi devenit, prin speculaþia romanþatoare a lui Siatopoulos, mãrul discordiei între cei doi). Ca atare, filmul exploreazã atât resorturile condiþiei artistului în general (modul de a percepe adevãrul, motivaþiile intime ale creaþiei), cât ºi interstiþiile labirintice ale fatidicei relaþii cu puterea protectoare (preponderent lumeascã ºi, sugerat, divinã). Regia lui Yannis Smaragdis e corectã, mai degrabã omagialã decât creatoare, urmãrind dinamica portretului în miºcare ºi integrarea protagonistului în spaþiul mediteranean care i-a înrâurit destinul - inclusiv cu aportul lui Aris Stavrou, un operator cu simþ pictural cert, apt nu numai sã construiascã expresiv cadrele în jurul tablourilor lui El Greco, ci ºi sã aminteascã de alþi mari pictori ai epocii (în special Velázquez, la rândul sãu protagonist al unor fricþiuni cu Inchiziþia, al cãrui "Las Meniñas" e sugerat de compoziþia unor imagini cu celebrul portret plasat în fundal). De remarcat ºi discreþia partiturii lui Vangelis, dedicatã mai mult ca oricând întregirii unui elogiu, fãrã proeminenþele sonore din ”1492” sau ”Chariots of Fire” - iar în planul dramatic, dacã debutantul Nick Ashdon se achitã onorabil de partitura titularã, laurii îi revin indiscutabil argentinianului Juan Diego Botto, care compune un Guevara subtil ºi tãios, despotic ºi vulnerabil, comparabil pe undeva cu complexa creaþie a lui Daniel Day-Lewis în ”There Will Be Blood” - nici nu e de mirare, când la doar treizeci ºi trei de ani are la activ peste patruzeci de roluri (ce-i drept, a început din 1982!)

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
5 septembrie, 2004, h. 20:45-21:25
Bucureºti, România