"Elevator"
 

Evenimentul "Elevator"
Pe culmile micromalismului

Motto:
"«Elevator» este evenimentul cinematografic românesc al anului."
(Tudor Caranfil)

Distinsul meu coleg, prieten ºi mentor are dreptate - ºi putem merge chiar mai departe, spunând: "Elevator" este un eveniment cinematografic în sine.
La un prim nivel, aºa cum tot Tudor Caranfil spunea, filmul se înscrie pe deplin, ca esteticã ºi valoare, în curentul noii generaþii (numite impropriu, dar foarte popular, "Noul Val"), impunându-se poate drept cel mai minimalist dintre filmele genului - termeni ca "micromalism" sau "femtomalism" nefiind deloc deplasaþi! Documentaþia de producþie încape într-un paragraf: cabina unui lift de marfã, doi actori neprofesioniºti cu hainele ºi sarsanalele lor de-acasã, un hamburger (plus încã doi, pentru duble), o camerã digitalã ºi (sic!) douã sute de euros, cheltuieli de producþie. Gospodãritoarea acestei bucãtãrii e Alexandra Pãun, un nume deja familiar cunoscãtorilor tinerei generaþii a filmului românesc, ºi care sigur va atinge la un moment dat un nivel mult mai amplu de notorietate.
Aºadar, cea mai simplã poveste cu putinþã (dupã piesa omonimã a lui Gabriel Pintilei, jucatã la Teatrul Foarte Mic în 2005, în regia Adrianei Zaharia ºi scenografia lui Petriºor Staicu, cu Simona Popescu ºi ªerban Mihãiluº): un bãiat ºi o fatã, care se cunosc doar de patru zile, îºi cautã refugiul intim într-o fabricã pãrãsitã de pe centura unui oraº, ºi rãmân blocaþi în lift. Filmul începe cu un detaliu al picioarelor lor sãrind în loc, pe când se agitã sã cheme în ajutor - ºi nu va pãrãsi niciodatã spaþiul cabinei; despre final nu vom divulga nimic, atât respectând dorinþa autorilor, cât ºi conºtienþi cã neprevãzutul contribuie substanþial la inefabilul tragic al spectacolului ºi al filmului: ambele te þin pe marginea scaunului, cu respiraþia tãiatã, iar la sfârºit, te taie de-a binelea - la ficaþi.
Într-un comentariu din prestigioasa lui comunitate virtualã Liternet, Rãzvan Penescu cita remarca unor spectatori, la ieºirea din sala de spectacol: "Marfã piesã. Tari americãnoii ãºtia. Noi de ce nu ºtim sã scriem aºa? ªi ce miºto e tradusã!", iar Iulia Popovici, în "22", completa cu precizarea cã personajele, doi tineri ai societãþii zilelor noastre, au un ideolect schematic, un vocabular primar, un univers psiho-afectiv marcat de limitele proprii epocii, o sexualitate a ipotezelor. Sunt reprezentativi atât pentru un spaþiu (cel românesc, în planul superficial al detaliilor concrete), cât mai ales pentru o epocã, la nivel general (de unde ºi confuzia acelui spectator cãruia-i fusese greu sã citeascã numele lui Gabriel Pintilei pe afiº). Textul dramatic reuºeºte sã punã admirabil în valoare aceste date de fond ale problemei, dezvoltându-le într-o ascensiune conflictualã irezistibilã, îngemãnatã cu o abisalã aprofundare a sensurilor - ºi totul, cu cele mai simple mijloace: un dialog stereotip-absurd de un realism tulburãtor, o gamã de interacþiuni esenþializate, ºi câteva inerente instanþe de naturalism crud (claustrofobia situaþiei neputând eluda funcþiile fiziologice ºi implicaþiile lor ºocante). Nimic expozitiv, nimic declarativ, nici urmã de teoretizare: sensurile se nasc spontan ºi nimeresc drept la þintã.
Nu încape îndoialã cã incisiva piesã de teatru i-a plãcut ºi lui Dumnezeu, din moment ce a binecuvântat-o cu o echipã formatã din George Dorobanþu, Alexandra Pãun, Iulia Verdeº ºi Cristi Petrescu. Iar lucrurile nu se opresc aici: amplitudinea fenomenului atinge proporþii nebãnuite, dacã stãm sã ne gândim cã interpreþii sunt doi adolescenþi neprofesioniºti, iar regisorul... un fost marinar, complet autodidact în plan cinematografic! Doar tânãra producãtoare are o anumitã experienþã (în aceastã calitate, precum ºi ca scenaristã, interpretã ºi directoare de imagine) - dar fatalmente limitatã, datoritã vârstei. Iar aceºti patru eroi (la propriu ºi la figurat) eu reuºit sã comitã un film care dã lumea pe spate ºi mai multe nu.
Principala calitate a lui Dorobanþu se aflã undeva în zona simþului vizual - sine qua non pentru un cineast. Omul ºtie sã vadã nu doar plastic, ci mai ales epic. Se remarcã din capul locului enorma diversificare din modul lui de a filma un material atât de ingrat (în aparenþã): doi oameni într-o cutie. Dar nu e numai atât. Povestea în sine, prin forþa împrejurãrilor, e nevoitã sã se prevaleze în mare parte de acþiunile desfãºurate amplu în spaþiu ºi timp, comprimându-se în mãrunþiºuri imediate - iar camera lui George Dorobanþu le urmãreºte mai intens ºi mai spectaculos decât fãceau macaralele lui Nicolaescu la Cãlugãreni. Cineastul nu se mãrgineºte doar la a povesti fapte - el nareazã stãri, emoþii, sentimente, instincte, ba chiar ºi mâini, picioare, feþe, încãlþãri... Obiectivul comunicã intim cu fiecare element uman sau scenografic al mizanscenei, citind texturile, scormonind ungherele, baletând din toate unghiurile posibile, într-o succesiune de montaj impecabil de coerentã ºi de ascendent-dramaticã. Iar peste toate acestea, se aºterne un strat stilistic consistent, care rãsfaþã ochiul chiar ºi în condiþiile paradoxale ale unui asemenea material prozaic ºi, de la un punct, chiar sordid.
Lucrul cu actorii neprofesioniºti ridicã întotdeauna probleme specifice. Evident, totul pleacã de la "a avea sau a nu avea" - existã oameni pur ºi simplu incapabili sã "joace"; iar pentru cei care "o au în ei", încã mai e nevoie cel puþin de multã experienþã, dacã nu ºi de studii, pentru a-i "face actori". De zeci de ani, cineaºtii români rateazã cu brio folosirea amatorilor, pur ºi simplu pentru cã nu ºtiu sã releve ºi sã valorifice eventualele date actoriceºti native nesusþinute de studiile profesionale. Excepþionale au fost cazurile când câte un Adrian Vâlcu (în adolescenþã) sau Ricã Rãducanu (la orice vârstã) puteau fi ajutaþi sã se comporte în primul rând natural pe ecran. ªi când colo, marinarul de Dorobanþu reuºeºte sã scoatã din Cristi ºi Iulia douã dintre cele mai cãrnoase personaje ale filmului românesc - lucru cu atât mai dificil, cu cât textul este plin de "probleme": înjurãturi, vulgaritãþi, jargon... Cei doi interpreþi le folosesc cu deplinã dezinvolturã ºi expresivitate robustã, accentuându-le firesc nuanþele comice sau dramatice, dupã caz. Când pe ecran se spune cu umor involuntar cã "Te-ai bãºit... ªi-acum o sã putã!", spectatorii râd exact cât e normal - sau, când se urlã cu disperarea morþii "Futu-i, futu-i, futu-i mama mã-sii!", se cutremurã sub pala celui mai sumbru fior tragic...
Ceea ce ne aduce la încã o calitate remarcabilã a echipei elevatoriceºti: capacitatea de a folosi la cel mai echilibrat nivel elementele delicate. Dacã cei din generaþia foºtilor, în frunte cu supraevaluaþii Daneliuc ºi Pintilie, n-au fost niciodatã în stare sã aducã pe ecran fiziologicul, obscenul ºi indecentul fãrã a-ºi etala ei înºiºi, la modul cel mai ostentativ-grobian, propria vulgaritate, la modul: "Ia uite cum arãt eu actori în pielea goalã, ia ascultaþi cum îi pun sã înjure, ia uitaþi-vã la ei cum se piºã ºi se cacã!", George Dorobanþu ºi partenerii lui au intuiþia ºi inteligenþa de a plasa naturalismul pe acea axã îngustã care-l legitimeazã ca fãcând parte din viaþã, ba chiar îl potenþeazã, umanizând personajele ºi, de la un moment dat, accesând resursele de compasiune ale spectatorilor - ca sã dau un exemplu extrem: nu mã aºteptam sã observ vreodatã o atât de sincerã ºi empaticã tratare a motivului fetei care se uºureazã (în primul caz, cu accente de umor licenþios - "În condiþii normale, chestia asta mi s-ar fi pãrut nemaipomenit de sexy" - iar într-al doilea, cu o gravitate de-a dreptul funestã: îi toarnã câteva picãturi în gurã bãiatului ameninþat de deshidratare. Secvenþa se conjugã, contrastant, cu cea a devorãrii hamburgerului în timp ce bãiatul se trezeºte treptat din somn, când instinctul de supravieþuire striveºte complet orice formã de altruism - unul dintre cele mai tensionate momente pe care le-am vãzut vreodatã în filmul românesc.)
Evitând, cum spuneam ºi la început, orice divulgare privind deznodãmântul, mã voi rezuma la a sublinia soluþia extrem de inspiratã, ºi tulburãtor de tuºantã, a secvenþei finale - acea sublimare în cuvinte a dragostei-capcanã, care i-a atras acolo - completatã cu ultimul ºi cel din urmã cadru, inserat în timpul genericului. De subliniat ºi faptul cã nu ºtim ce-i cu acea secvenþã: e preluatã din trecut, prin dislocare cronologicã? provine din imaginarul personajelor? sau dintr-al autorului, ca o postulare a dragostei la care n-au mai ajuns? Nu ºtim, ºi nici nu conteazã: rolul ei nu e narativ, ci conotativ ºi concluziv.
Dacã ar fi sã-i reproºez ceva filmului (lucru necesar, în fond, atât din spirit de obiectivitate, cât ºi din "diplomaþie" - pentru a credita prin echilibrare elogiile de mai sus), ar fi doar parþiala potenþare vizualã a degradãrii ca efect al timpului. Tot ce se schimbã sunt expresiile personajelor, care spre final devin tot mai abulice ºi apatice (firesc, dar insuficient, aº zice). Bãiatului nu-i creºte barba - chiar ºi la optsprezece ani, în mod normal niºte fire rãzleþe tot îºi vãd de treaba lor (iar scuza cazului mai rar al unui tânãr complet imberb nu stã în picioare pânã la capãt; evoluþia unei bãrbi nerase e extrem de eficientã vizual). Tonusul facial rãmâne proaspãt, în pofida stresului, a subnutriþiei ºi a hipoxiei - o contribuþie de machiaj, cu paloare, cearcãne, uscãciune, era obligatorie. Se vorbeºte, normal, despre cãldura tot mai sufocantã, bãiatul rãmâne în bustul gol - dar nu se vede nici o broboanã de transpiraþe. Pãrul, care în timp devenea tot mai nãclãit, nu trãdeazã nici un semn al nespãlãrii... ºi aºa mai departe. Probabil cã dacã nici aceste detalii n-ar fi fost neglijate, am fi putut spune clar cã aveam de-a face cu un film perfect - ceea ce risca sã-l facã mai puþin credibil.
Aºa cã, sã ne bucurãm dar de cadoul pe care George Dorobanþu ºi gaºca lui ni l-au fãcut (nouã, ºi cinematografiei române în genere, precum ºi culturii ºi artei de pretutindeni), ºi sã sperãm din tot sufletul cã evenimentul "Elevator" nu e decât un început.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
22-23 august, 2008,
Bucureºti, România

v-am zis io ca-i bun
:D

Ne-ai 8)

Da. Am vazut si eu trailerul si e intr-adevar beton, altfel, realist-super-adevarat-beton-misto-credibil. E genul de film care-mi place si mie, pacat ca nu e LM.
Is prea obosit acu' sa analizez cronica...interesant ca dk pui un copil de clasa II-a sa citeasca cronica asta dureaza mai mult decat filmul.

Numai dacä e retardat, repetent sau miop; cum sä citesti patru pagini standard, în mai mult de 85 de minute?

E LUNG METRAJ!!! E LUNG METRAJ!!! :w00t:
Atunci il declar filmul romanesc preferat inainte de vizionare! Am o intuitie grozava, nu ma pot insela aici, in privinta filmului astuia n-am cum sa ma-'nsel.
E un Speed intors la 180 de grade, adica totul e static pastrand intensitatea, no?
Nush de unde draku "aflasem" ca e de vreo 10-20 de minute, iata o veste buna, are 85!

Da' mult îzmaiá cetitu', Gionloace...! :?

ai dus filmul intr-un comparativ de superioritate spre superlativ absolut atit de pregnant incit e dificil sa contrargumentez anumite situatii din textul tau altfel decit contruind o poveste paralela in care sa scad anumite situatii mai mult decit simt ca ar trebui. ceea ce piesa isi propune si probabil ca reuseste (nu am citit piesa!), data fiind si relatia speciala dintre cititor si text in lectura literara - ma refer la intimitatea lecturarii, in care sentimentele 'la limita' sint usor resimtite ca viabile tocmai fiindca in imaginatia cititorului ele prind contur, iar acesta e absolut in relatie cu simtirea care filtreaza cuvintele - filmul nu prea angajeaza - sau angajeaza in parte, in anumite situatii doar. ceea ce tu spui legat de piesa, si anume:



cam asta speram sa imi trezeasca filmul, insa nu a reusit. am tot spus pe ici si colo de ce si cum. la fel, am subliniat partea pe care o evidentiezi si tu, ultimul pasaj din film, discutia-amintire despre dragoste si alti demoni ai adolescentei, am remarcat-o si eu, ea fiind responsabila pentru plusul pe care il acord filmului. pe mine filmul a reusit sa ma cucereasca abia in secventa respectiva, pentru a ma pierde apoi in solutia de dupa generic.

ceea ce actorii rostesc cu dezinvoltura, verbal, anuleaza in gesturi... ba urla mai tare decit sar, ba le scapara vocea mai tare in boxe decit pumnul in perete. gesturile le tradeaza putinul exercitiu cu situatia respectiva, faptul ca nu se afla deplin in personaje si, datorita acestui aspect, pun de la ei, umfla situatia. ai putea zice ca sint razgiiati, fructe ale indiferentei sociale fata de celalalt, usor inconstienti, ca de aceea exagereaza situatia, pentru spectacol, pentru joc - nu iau povestea in serios (decit atunci cind e vorba de papica necesara rezistentei in plus, de exemplu) - isi imagineaza ca is intr-un reality show si baga mare. insa a gasi astfel de explicatii pentru scapari de moment nu e neaparat o afacere.dincolo de toate acestea, filmul merita vazut si, mai ales, merita urmat ca principiu de productie, cit o fi de posibil asa ceva. :)

pe de alta parte, superlativul filmului il construiesti circumstantial - 1. prin referire la situatii straine proiectului propriu-zis - ce buna a fost piesa (scrisa) si ce tare ca a creat impresiile respective in spectatori, ce bine ca l-a incintat si pe TC (ceea ce e valabil si pentru mine, dar intr-o mai mica masura, suficienta, insa, pentru a ma determina sa recomand filmul si sa doresc sa mai vad astfel de proiecte, sau orice altceva realizat de Dorobantu). si 2 - referiri la conjuncturi legate de productie (de exceptie, e drept, insa, hmm...), dar care nu tin de poveste sau de transpunerea ei in imagini (sint factori necesari dar nu suficienti pentru ne/reusita unui proiect) - ca nu au fost bani, ca nu is profesionisti; dar carora le-ai dat niste argumente de putere in fata carora e greu sa nu pleci capul - Dumnezeu, binecuvintare, proportii nebanuite :P...

o astfel de argumentare seduce prin forma, prin limbajul prin care se prezinta, adica ea insasi e obiect de seductie, iar filmul cistiga in urma ei, fiindca el e subiectul care a generat-o, nu fiindca el (filmul) ar avea calitatea redata de termenii scrierii. cind incepi sa te referi la slabiciunea filmului - problema cu barba, etc - cititorii s-ar putea sa venereze deja filmul si sa inceapa sa rida la problema inscrierii povestii sub semnele timpului (care, oricum, e dusmanul fiintarii si coordonata de ucis a existentei).

drept concluzie:
sint de acord sa sustin(em) filmul pentru calitatile sale si sa trec(em) cu vederea anumite minusuri date, printre altele,* si de lipsa experientei autorilor - insa nu pot fi in acord cu un text care trece dincolo de critica, in propovaduire purtata cu termeni profetici. in acelasi timp, is de acord cu discutii in care un film e prezentat la superlativ, insa nu prin apel la sintagme alunecoase (cu iz mesianic)...

* adaugire ulterioara

Oooof (citat din clasicii în viatä), cä cât te câcâisi matale sä replichezi, trecu timpu', se duse soarele, sä dusärä gradele Kelvin (Alecu Croitoru), si-acuma tre' sä fug la curs. Iti räspund mai pe disearä.

ce sa faci, uneori te pierzi in comenzi si adrese!

io o sa raspund luni-marti :lol:,
asa ca avem o comunicare pe cinste :D

putem sa mutam aici si postarile despre Elevator din forumul Prremii si Festivaluri/Anonimul? ca sa nu purtam doua discutii paralele despre acelasi item?

on-topic:

Pitbull, cred ca e exagerat sa spunem ca actorii joaca excelent, accurate, natural.....sunt multe elemente de stangacie in jocul lor si Gionloc zice bine, uneori exagereaza, mai dau pe alaturi DAR mie asta nu mi se pare o problema....filmul e prea frumos, prea trist, prea captivant, imaginile jucate din camera sunt prea bine lucrate ca sa mai conteze un astfel de detaliu.....

Intr-adevar, regizorul exploateaza maximal peticul acesta de situatie, peticul de decor....avem un raport invers proportional intre intensitatea dramei si putinatatea spatiului....ma intreb cum ar fi fost acest film daca liftul acela era mult mai mic si nu aveau loc sa se intinda sa doarma si etc? .....uh, ma apuca groaza :sick:

Gionloace, sä-ti fie de-nvätäturä! Al'dat sä nu mai zici cä vii marti - eu m-am relaxat, si-acum uite, fúräm în contratimp.
Dar între timp, ati continat în topicul de dincolo, iar argumentele aduse au mai clarificat unele lucruri.
Printre altele, cred cä întrezäresc o anume träsäturä a ta, asupra cäreia se cade sä-ti atrag atentia (se semnalase si la "Tache" - tii minte discutia noasträ din Läptärie - dar aici e putin mai problematicä) - si anume, un soi de subiectivism legat nu de persoane sau alte elemente conexe filmului, ci de propriul täu orizont de asteptare, care de regulä e foarte exigent. Mi se pare evident cä, de la "Elevator", asteptai ceva anume (poate nu neapärat de la el însusi ca film - nu stiu dacä aflasesi în prealabil ceva despre el, pentru a-i crea acea expectativä - dar în orice caz de la acest gen de film). In observatiile tale se regäsesc destule remarce de tipul "eu asa as fi fäcut", sau "as fi vrut". Evident, tu nu esti un täntäläu, deci toate sunt valabile - dar problema e cä nu sunt absolute. Faptul cä Dorobantu a optat pentru alte variante (adesea, doar la nivel de dozaj; tu spui: "As fi preferat mai mult / mai putin..." din cutare - urlete, pumni în pereti, etc.) nu-i reduce nivelul. Solutiile lui sunt echivalente.
(Fac aici o precizare: recomandarea mea este nu sä-ti atenuezi severitatea - o exigentä ca a ta e extrem de necesarä si constructivä - ci sä-i märesti deschiderea - deja existentä - spre opiniile contrare; atunci, chiar am fäcut o sfârâialä!)
Revenind:
Vezi? Exact ce spuneam - apropo de "paralelism" si de "dozaje".

Intrucât mie si multor alti critici (cam toatä sala de la Cärturesti) n-a trezit starea asta, cred cä e o nepotrivire de perceptie. Tu pur si simplu n-ai vibrat. 'Appens...
Da, acea secventä [amorul verbal din final] e cea mai bunä din film, dar ea încununeazä o evolutie atent construitä. Pe mine/noi ne-a cucerit gradual pe parcurs, iar atunci... ne-a däruit orgasmul, pour ainsi dire (nici nu-i prea deplasat, în fond!)
...Iar cadrul-epilog cu telefonul mi se pare impecabil. Ce ai sä-i reprosezi? E încheierea finalä a povestii, e informatia ultimä, e ciocanul de judecätor care puncteazä condamnarea la moarte. Inserarea sa în mijlocul genericului final creeazä o rupturä care potenteazä toate aceste date intrinseci - si zädärniceste orice eventuale reprosuri de naturä structuralä.

Nope - toate astea n-au fost "circumstante de construire a superlativului", ci informatii si/sau cârlige introductive. Nu s-au dorit si nici nu sunt folosite pe post de argumente - dimpotrivä, de la ele abia am pornit, si ulterior am cäutat sä argumentez.
De asemenea, n-am interpretat limitele de productie (profesionalisul autodidact al lui Dorobantu, amatorismul interpretilor, economia de mijloace, etc.) conjunctural, ci neutru. Calitätile filmului nu sunt valabile nicidecum în raport cu acestea (la modul: "sä nu uitäm cä a costat doar 200 euros", etc.), ci în sine - si abia o datä stabilit acest lucru, ne putem referi si la surprinzätoarele handicapuri care au fost învinse.
Apropo de cei doi actori - da, în prima parte, pânä se încälzesc, au câteva falseturi. Initial, chiar le retinusem, pentru latura criticä a analizei. Dar, pe parcursul proiectiei, am ajuns sä renunt cu deliberare la mentionarea lor, pur si simplu pentru cä mi s-ar fi pärut nedreaptä si irelevantä, în relatie cu nivelul de adevär (în primul rând) si de dramatism (în al doilea rând) pe care reusesc sä-l atingä. Am väzut destui actori profesionisti dintre cei mai buni (si români, si sträini) oferind prestatii mult sub valoarea ästeia de-aici.
Aici îti cam dau dreptate, ulterior mi-am dat seama cä entuziasmul mä împinsese într-o zonä cam exageratä a laudelor... Da', mä rog, analiza e scrisä si postatä... Când îmi revizuiesc ulterior opiniile, tonul, etc., o spun în discutii, nu revin asupra textului propriu-zis, ca-n Orwell.

in primul rand trebuie sa recunosc ca am vazut filmul pe secvente, si nu cap coada, ceea ce in principiu e gresit, dar in situatia de fata imi permit sa comentez...

inca de la inceput mie cei doi actori mi s-au parut actori (deci nu personaje credibile) si deci usor isterici...ceea ce poate nu m-ar fi dernajat intr-un spatiu mai larg, insa in spatiul restrans pur si simplu m-a zgariat pe creier aproape tot timpul...ei reusesc sa devina mai naturali o data ce apare molesala si lipsa de vlaga, ceea ce e bine si pentru ei si pentru film.

eu n-am simtit ca am vazut tot ce puteam sa vad intr-un asemenea spatiu...sunt multe sentimente pe care ei nu le-au explorat deloc...totul e de la inceput si pana la sfarsit foarte tragic...ori nu cred ca e bine pentru un astfel de film, sa stii din minutul 5 ca cei doi nu vor parasi liftul...asta face ca in urmatoarele 80 de minute, spectatorul sa fie complet pasiv...

da, scenariul lasa portita sms-ului...SCENARIUL lasa portita sms-ului, pentru ca in film si pentru spectator, ea exista doar teoretic...cred ca la o a doua vizionare nu mai crezi o secunda cacei doi ar fi putut sa iasa vreodata de acolo..
putem cred, ca ne gandim si la Cube...bine, acolo povestea e mult mai complexa, si sunt si mai multe personaje...sa zicem ca nu sunt explorate atat de in detaliu si cu toate astea reactiile sunt mult mai naturale. asta implica si psetcatorul mult mai mult. mai degraba ma regasesc in Cube decat in Elevator desi ultimul e mult mai probabil sa se intample.

cu toate astea, e un debut bun, indraznet si deosebit. insa de aici si pana la capodopera sau film foarte foarte bun e o cale lunga zic eu! sper ca regizorul sa invete ce e de invatat din experienta asta, si nu sa devina autosuficient.

de mentionat este ca si trailerul acestui film este printre putinele promovari cu cap facute in cinematografia romaneasca, pentru ca pur si simplu "vinde" filmul.

Ricutzule, apropo de previzibilitate, suntem häis si cea. Pînä-n ultimele zece minute, efectiv n-am stiut cum se va termina - mä tot întrebam, analizam, deduceam... si concluzia era cä orice ar fi posibil (artistic vorbind, desigur).

ar fi avut sens sa ii scoata din lift doar daca ei s-ar fi degradat foarte tare. ca in "Imparatul mustelor"!
de-asta am si zis ca se putea merge mai mult cu explorarea situatiei si personajelor. sa pastreze intr-adevar misterul finalului.

finalul kiar a fost misterios...nu a existat nici un element de profetie, care sa genereze prezivibilitate.

am stat pe scaun si am transpirat.

cred ca toate cronicile laudative (si a mea, desigur) sunt corecte NUMAI cu precizarea ferma ca acest film a fost facut de un debutant cu 200 de euro in buzunar :)

din ce stiu eu si Blair Witch Project a fost facut cu un buget de nimic si nu cred ca asta a fost singurul motiv pentru care filmul a avut succesul pe care l-a avut. spre deosebire insa de Blair Witch Project care are scenariul si personajele impecabile, in Elevator se simte ca mai era nevoie de lucru...de lucru sau experienta si nu de bani!
in general nu cred ca ar trebui sa ne intereseze cu cati bani a fost facut un film. acum cativa ani a fost o tentativa a lui (sau cu) Marcel Iures...tot asa era un film facut cu foarte putini bani, dar nu mai tin minte exact numele. cert este ca lumea n-a fost prea sensibilizata tocmai pentru ca filmul nu avea o calitate decenta.

deci voi lentila asta judecati filmele? ZOMG!!! :w00t:

Apoi:
Intr-adevär, foarte interesantä aceastä directie dramaturgicä. Incitä la dezvoltäri si speculatii.