American Gangster
 

Ia sa vedem......hmmmm.....deci avem in rolurile principale pe Russell Crowe (the good guy, anume detectivul Richie Roberts) si Denzel Washington ( the crime lord Frank Lucas)......doi actori de Oscar, in concluzie reteta uni film bun fiind asigurata, completata de regizorul Ridley Scott (care a facut echipa cu Crowe in Gladiator)
.........ei, nu e asa de simplu.....filmul urmareste societatea new-yorkeza a anilor 1968-1974, mai precis Harlem-ul, macinat de contrabanda cu heroina, transformata intr-o adevarata arta: praful alb a fost pus in sicriele soldatilor americani ucisi in Vietnam. Platita regeste, justitia inchide si ea ochii la afacerile cu prafuri. Personalitati violente, fiecare cu obsesiile lui, cei doi transforma New York-ul intr-un oras prea mic pentru lupta lor. Politistul si infractorul, de o parte sau alta a legii, sunt dominati de un cod al onoarei, iar destinele lor se intretaie pana la a-i pune fata in fata intr-o confruntare finala.

......filmul mai beneficiaza si de distributia lui CubaGooding jr sau Armand Assante.....

..........comentariile personale ar fi in legatura cu veridicitatea povestii, mai precis, un NEGRU !? da insa jocul peste cap: moartea sefului sau ii deschide o poarta spre inima imperiului alb, el construindu-si propria sa poveste de succces...............chiar ma indoiesc, avand in vedere societatea americana a acelor timpuri, faptul ca mai exista discriminare de rasa, nu ar permite o asa ascensiune.........colorata.......

.........oricum merita vazut................. :w00t:

Povestea este cat se poate de reala: da, un negru! De ce ti se pare asa de incredibil?
Frank Lucas traieste si azi si mai mult decat atat, a dat si un interviu anul asta celor de la New York Times, este de fapt un dialog intre el, Frank Lucas, si concurentul lui major din perioada anilor respectivi de glorie, 60 - 70...

Poti sa vezi discutia aici http://nymag.com/guides/money/2007/39948/

Cititnd interviul si vazand si filmul, cred cu adevarat ca rolul jucat de Denzel surprinde eficient personalitatea reala a gangsterului, de la atitudine fata de valori, viata, oameni, pana la limbaj si trasaturi temperamentale.

Mi-a placut filmul. Chiar daca rescrie pentru a mia oara povestea cu traficantii de droguri si tot scenariul nu face decat sa dea cu copy/paste din alte scenarii, cu aceleasi evenimente cheie.
Mi-a placut poate pentru ca Frank Lucas e un gangster atipic.

....da stiu k e reala povestea, doar spune in film, la sfarsit.....dar totusi cand am vazut filmul asa am simtit, per momemt.....
da e atipic......chiar impresionant, sarmant prin comportament si caracter.... :w00t:

"American Gangster" - Alþi "dueliºti", altã epocã
Din nou un Ridley Scott în sensul bun al cuvântului

Slavã Domnului, chiar ºi dupã treizeci de ani de la debut, Ridley Scott ºi-a pãstrat prospeþimea, vigoarea ºi versatilitatea - lucru care nu se poate spune ºi despre alþi confraþi de generaþie de-ai lui, sau chiar cineaºti mult mai tineri. Dupã surprinzãtorul salt de la poeticitatea retro din "The Duellists" la S.F.-ul heavy-duty din "Alien" ºi "Blade Runner", continuat cu o carierã întortocheatã printre superproducþiile de epocã ("1492: The Conquest of Paradise", "Gladiator"), sechela contemporanã redundantã ("Hannibal") ºi reconstituirile cvasi-documentare ("Black Hawk Down"), prestigios-proteicul Sir Ridley (reºapat la Hollywood dar înnobilat acasã, în 2003) revine, cu actualul "American Gangster", la formula filmului de inspiraþie realã, aplicatã recent (cu mai puþin succes decât ar fi meritat) ºi de David Fincher, în al sãu "Zodiac". Dacã, însã, Fincher opta pentru acel tip de naraþiune molcomã, imperturbabilã, propriu vieþii însãºi (care pentru mulþi împinsese "Zodiac"-ul în zona plictiselii), Scott se reconfirmã, în "American Gangster", ca acelaºi narator dinamic ºi plin de stil consacrat în filmele enumerate mai sus. Nu întotdeauna e suficient sã cuplezi monºtri sacri (aici, Crowe ºi Washington) ca sã ai garanþia pasienþei - ba, uneori, chiar ºi formula Scott-Hopkins poate sã rateze, ca în "Hannibal". Din fericire, de astã datã pariul a reuºit, ºi avem satisfacþia unei proiecþii de douã ore ºi treizeci ºi ºapte de minute care, cu excepþia unor burþi relative (mai degrabã în raport cu structura dramaturgicã, decât cu ritmul narativ sau conþinutul informativ) prin treimea medianã, se þine în balamale solid articulate ºi bine unse, de la kickstart-ul cu execuþia prin incendiere, pânã la bobârnacele epilogului (veritabile lovituri de teatru, pentru cine nu cunoaºte povestea adevãratã a lui Frank Lucas ºi a lui Richie Roberts - adicã, în România, virtualmente toatã lumea!).
Reperele scenariului sunt simple ºi eficiente: anii 1968-1974, New York, mafia drogurilor, corupþie endemicã în poliþie ºi armatã (pentru cã sursa este Vietnamul, iar mijloacele de transport, sicriele soldaþilor morþi în rãzboi) - o realitate dramaticã ºi plinã de mari potenþialuri semnificative, pe care scenariul lui Steven Zaillian le valorificã inspirat ºi cu acuitate. În mod surprinzãtor pentru toþi cei familiarizaþi cu mersul lucrurilor în criminalitatea americanã a epocii, un negru din Harlem, ocupând prompt vidul de putere rãmas în urma mentorului sãu, ajunge sã detroneze mafiile italiene, domnind timp de câþiva ani ca suveran absolut al pieþei drogurilor. Scenariul stãpâneºte cu remarcabilã siguranþã acest material, organizându-l sub forma unei trame antrenante ºi generatoare de sensuri. Aº remarca în primul rând abilitatea lui Zaillian, amplificatã creator de Scott, de a specula diverse paradoxuri ale materialului uman real - în primul rând, surprinzãtoarea opoziþie dintre cei doi protagoniºti (nu-mi pot reprima amintirea vechilor "Dueliºti" care l-au consacrat pe Scott): Lucas, în aparenþã negativul absolut, omul cu mii de vieþi pe conºtiinþã la nivel indirect (tineri distruºi prin toxicomanie) ºi nu puþine chiar ºi direct (execuþii ºi asasinate cu sânge rece, comise manum propria), este un familist convins, câtã vreme Roberts, adversarul sãu din tabãra legii, se luptã permanent cu tribulaþiile unei sordide destrãmãri familiale. Numitorul comun are la rândul sãu o bazã paradoxalã: amândoi sunt oameni "de onoare", deºi fiecare în sensul sãu; dacã Roberts predã la biroul de valori al poliþiei un milion de dolari gãsiþi în portbagajul unui dealer de droguri (deºi ºtie cã se vor mistui prin buzunarele colegilor), Lucas respectã ºi impune cu sfinþenie codurile etice ale bandiþilor: cine calcã pe bec, ia un glonþ în cap. Ziua-n amiaza mare. De faþã cu sute de trecãtori. De la Lucas personal. Pentru cã Harlemul e stat în stat, iar Frank Lucas este unul dintre demnitarii lui. (Nu întâmplãtor, îl vedem aruncând din camion curcani de Thanksgiving - deºi, categoric, personajul e cu câteva clase peste Gigi Becali.)
În rolurile celor doi, Crowe ºi Washington sunt buni cum îi ºtim, fãrã nimic surprinzãtor, dar "umplând bine" personajele. Surprize plãcute, în schimb, oferã Ruby Dee, o bãtrânã actriþã nãscutã chiar în Harlem, care o întruchipeazã cu fineþe nuanþatã ºi polivalentã pe Mama Lucas (admirabilã secvenþa palmei trase lui Frank - un "jap!" scurt în obrazul atotputernicului ei fiu cu atâtea vieþi pe cuget), sau Josh Brolin, în Trupo, detectivul corupt (se reþine în special cinismul tãios cu care-ºi rotunjeºte personajul - ºi punga - în secvenþa sustragerii banilor de sub coteþul câinelui). Armand Assante, în Dominic Cattano, e acelaºi Assante dintotdeauna, iar chimista portoricanã Lymari Nadal, în rolul soþiei lui Lucas, se achitã acceptabil, pentru o neprofesionistã, de interpretarea acestui rol care ar fi avut resurse sã fie mult mai ofertant ºi mai puþin schematic. Corecþi ºi fãrã nimic memorabil, întregesc galeria familiei de culoare britanicul Chiwetel Ejiofor, rapperul Common ºi hip-hopperul T.I. Nu lipseºte, ºi nu iese nici el din rutinã, Cuba Gooding jr.
La fel ca în alte filme din acest nou gen al "reconstituirilor istorice recente", "American Gangster" stârneºte interesul ºi nostalgiile generaþiilor mature ºi vârstnice prin rapelul la anii '70 de început. Fãrã ostentaþie, Arthur Max construieºte o scenografie realistã de epocã distinsã printr-o discretã surprindere ºi redare a atmosferei, pe care o întregeºte fotografia lui Harris Savides, în stilul "filmare de gherilã" drag lui Scott. Noi, cei de dincoace de ocean care am apucat acele vremuri, vibrãm mai ales la reconstituirea celebrului meci de box dintre Muhammad Ali ºi Joe Frazier, din 8 martie, 1971. De remarcat dezinvoltura atitudinii regisorale a lui Scott care, plasându-ºi personajele, pentru o secvenþã decisivã în economia acþiunii, în sala unde vedem sosind chiar ºi douã sosii ale marilor pugiliºti, evitã tentaþia ieftinã de a include ºi momente ale meciului propriu-zis.
De altfel, toatã concepþia regisoralã a filmului se remarcã prin acel bun-simþ robust ºi creator propriu lui Ridley Scott. Nu e puþin lucru cã, într-o perioadã a ieftinirii ºi banalizãrii atâtora dintre vechile valenþe cinematografie, printre care ºi suspense-ul, Scott are harul ºi meºteºugul de a mai construi secvenþe care se urmãresc cu sufletul la gurã - ca aceea a percheziþiei la aeroport, soldatã în sfârºit cu incriminarea organizaþiei lui Lucas (un aport substanþial aducându-l contraponderea profanãrii sicrielor, care sporeºte atât dramatismul secvenþei, cât ºi acuitatea ei conflictualã - ºi, în ultimã instanþã, miza: brigada antidrog sau va da lovitura, compromiþând inclusiv armata pentru trafic de droguri printre rãmãºiþele pãmânteºti repatriate din Vietnam, sau se va compromite ea însãºi, cu operaþiune cu tot.
Ar fi discutabile, poate, rapelurile vizibile la "Naºul" lui Coppola, culminând cu... punctul culminant: secvenþa din bisericã ºi cele imediat ulterioare, pe acelaºi fond sonor. Dacã, la Coppola, contradicþia se compunea prin montajul alternativ între "lepãdarea de Satana" ºi asasinatele comandate de Michael Corleone, aici imnurile religioase "comenteazã" arestãrile în serie ale membrilor familiei Lucas. Secvenþa în sine e corectã ºi justificatã, dar din pãcate rãmâne sub nivelul celei pe care o citeazã - atât la nivel de intenþie, cât ºi de realizare.
De asemenea, am unele îndoieli (îndoieli, nu mai mult!) cu privire la formula finalã a epilogului. Spre deosebire de majoritatea epilogurilor cinematografice care împrumutã deliberat mijloacele prozei (prin inserturi scrise), acesta este unul dintre cele rare care constituie, în fond, o continuare a acþiunii, pânã la sfârºitul sfârºitului - aici, pe parcursul a peste cincisprezece ani. Cea mai interesantã revelaþie a acestei secvenþe finale este cea a asocierii ulterioare dintre Richards ºi Lucas, acum ca avocat ºi client. ªi nu e doar un cârlig de încheiere, ci un ditamai începutul: prin eforturile lor conjugate, trei sferturi din efectivele poliþiei newyorkeze au înfundat puºcãria pentru corupþie. Personal, consider mult prea încãrcat, atât dramaturgic cât ºi semnificativ, acest fragment de acþiune, pentru a mã mulþumi cu prezenþa lui comprimatã în doar douã-trei paragrafe de text, în timp ce Roberts îºi strânge dosarele de pe birouri. Era acolo material pentru un film întreg - dar... cine ºtie? Poate-l vom vedea, nu peste mult. Cu siguranþã, meritã.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
4 decembrie, 2007, h. 17:30-19:55
Bucureºti, România

mie mi s-a parut ca intentia a fost de "rasturnare" a situatiei/scenei din Nasul: dupa cum se mai mentioneaza in film, un negru din harlem surclaseaza mafia italiana. pe aceeasi logica, ceea ce constituia victoria lui michael corleone asupra rivalilor, constituie acum infrangerea totala a imperiului lui frank lucas.
din punctul asta de vedere, scena nu mi s-a parut nu numai corecta si justificata, ci chiar inteligent construita cu o trimitere omagiala si postmodernista care mi-a smuls zambete de confirmare.

si inca o kestie:
nu vi se pare ca filmul e un ANTIduel?

-politistul afla relativ tarziu de existenta lui frank lucas si o subestimeaza concentrandu-se pe "seful" acestuia. doar printr-o intamplare afla k el e the big boss;
-la randul lui, frank lucas nu stie decat foarte indirect (s-ar putea sa nu fi stiut deloc) de existenta politistului;
-iar la sfarsitul filmului, scena dintre cei doi pare un anti-climax, urmata de epilog in care cei doi colaboreaza.

dpdv al relatiei dintre cei 2, it's not exactly "the heat" :P ! dar evident, nici nu se vrea.

Salut!
EU am o nelamurire putin tehica si ma refer ca aici in Timisoara la noul multiplex filmul a fost prezentat cu aspect 4:3. Am verificat pe imdb si acolo vad 1.85 : 1, ceea din cate stiu e, este 16:9. Cum a fost in cazul dumneavoastra, pt ca ma c-am enervat aspectul asta.

eu am fost atat de incantat de sali, de comfort, de calitatea imaginii (comparata cu studio&timis) si de sunet incat n-am simtit daca imaginea a fost alterata.

cit o fost biletu' la city cinema?

la republica in cj s-or vazut toate microfoanele posibile. nu au calibrat imaginea, au piese lipsa la proiector, nu stiu, dar pe linga imagine, nu aveau reglat nici sunetul. parca au butoaie pe pereti, nu boxe. incep sa ma enerveze cinemaurile din oras, astept si io odeonu' si city cinemau' din malluri. ma enerveaza ideea de a mere din centru cj in afara clujului ca sa vad un film, dar asta estem, macar sa fie o sala de calitate...



filmu' asta mi-a placut. e un recital Denzel, toti par niste diletanti in jurul sau.

ceea ce pare ca stie domnu Scott e ca vremea poeziei gangstericesti s-a cam gatat odata cu mean streets. atunci apunea psihedelia, mai fu o lovitura la finalu lu Taxi Driver (dar asta nu e cu gangsteri), iar apoi cultura pop a trecut spre concept. asa ca dumnealui, regizoru, s-a gindit ca tre sa aduca ceva nou in universul asta al filmului despre mafie.

asa ca a intrat in specificul anilor 90, ca realizare, insa aci e o buba... spune o poveste in cel mai clasic mod, cronologic, fara inflorituri narative... dar mai vira cite-o strinba mtvista din loc in loc. or tocmai aci e o hiba: in anii 90 e un eclectism dubios (pe care unii il numesc aiurea postmodernism) in care se intilnesc toate formele spunerii filmice la un loc, in diverse game tematice atent nuantate (vezi filmele lu' Aronofsky, par ex.). si la Scott am vazut abureli din-astea scoase din montaje mtv, cind se drogheaza aia la greu si el vrea sa scoata poezie (sub)urbana din asta. e ca si cum ai avea o mireasa imbracata elegant, fara sa straluceaasca si ca sa o 'personalizezi' ii pui o imensa pana de cocos in par.

altfel e un film placut. in care, dupa cum spuneam, cam toti actorii de pe platou pot lua lectii dela Denzel!

13 lei intr-o seara de weekend cu reducere de student. cica e mai ieftin dc nu e weekend si/sau seara.

comparand cu halul in care sunt celelalte 2 cinematografe din oras, cinema city e perfect (dupa cum scrie si adriana babeti prin suplimentul de cultura).
peste cateva saptamani poate imi voi recapata obiectivitatea.

pana atunci :w00t:

American Gangster stârneºte interesul ºi nostalgiile generaþiilor mature ºi vârstnice prin rapelul la anii '70 de început. - Pitbull.

Pentru mine filmul asta nu are cum sa iese cel mai bun din 2007. Lasand la o parte tot ce are bun, explic prin faptul ca m-a plictisit teribil pe alocuri si are o pregnanta nuanta de biografie a unui magnat de culoare al drogurilor. Secventele scurte si precise prin respectarea istoriei doar amintesc de niste evenimente la modul redarii fidele, exacte, econom, fara accent pe profunzimi dincolo de zidul adaptarii. Tot ceea ce salveaza filmul este jocul magistral al lui Denzel Washington (personal il vedeam unilateral si sters dar aici da lectii de actorie pur si simplu) ce este pliat cu iscusinta pe dealerul Frank Lucas (documentarea actorului cu realul Frank Lucas dovedeste ca-si doreste Oscarul mai mult ca niciodata si cred eu, il merita din plin).

Fara sa ma lungesc prea mult, nici nu am competentele necesare sa-i fac o analiza asa cum trebuie ma rezum la ceea ce a scris Iulia Blaga:

Inspirat din articolul "The Return of Superfly", al cãrui autor se numeºte Mark Jacobson, cel mai recent film al lui Ridley Scott, se întoarce cu 40 de ani în urmã, retrasând istoria adevãratã a lui Frank Lucas, un bãrbat de culoare care a construit la New York un imperiu al drogului. În rolul lui Frank Lucas, Denzel Washington are mari ºanse la Oscarul pentru cel mai bun rol principal masculin, construindu-ºi personajul pe muchie, ca pe un aliaj dintre demonism, emancipare rasialã, carismã ºi tulburare de comportament. - emblematic pentru intreg filmul, nimic mai mult.

Nu ma asteptam la un soundtrack sfasietor specific filmelor istorice sau actiune pe paine (desi prima scena e facuta original si bine) dar lunecarea pe langa The Godfather fara sa lase in urma decat mici accente charismatice gratie jocului lui Denzel (in general dpdv actoricesc filmul se tine bine in sa) lipsindu-se de interestingul naratiunii, de profunzimea unei povesti cu potential, ma conduce la gandul ca Sir Ridley Scott era mai bun altadata si specificul sau este mai degraba suspansul actionului decat ceea ce a regizat aici. Ma asteptam oricand la scenele filmate din masina sa se ia la intrecere cu The Departed dar nu, nu o face si tocmai acest aspect subvaloric vis-a-vis de detinatorul Oscarului m-a convins sa nu-i dau nici o sansa. Acum pt cei ce vor sa-mis ara in cap, anunt dspre dezamagirea lor ca am vazut doar prima jumatate din Cartita si m-a convins (am avut probleme cu cd-urile si am tot amanat), ca-i bun, foarte bun, oricum stiu cum se termina. Nu asta e ideea pana la urma). Ce e bine la Ridley, asa cum spunea si Pitbull, isi pasteraza prospetimea, rigurozitatea, vigoarea de altadata.

Reducerea pedepsei de la 70 la 15 ani a fost intr-adevar o surpriza, mai ales ca nu cunosteam povestea. Aici Pitbull a explicat foarte bine si nu as mai repeta:

Faptul ca trece fugitiv prin momente cu potential, exploatabile, m-a deranjat cel mai mult ca si cum regizorul si scenaristul au mizat pe un fel de doctorat in istorie in detrimentul artisticului denotand lacune dpdv al viziunii, percepute de mine ca un minus.

Inchei prin a adauga ca am vazut un film despre Frank Lucas, nu unul cu Frank Lucas, tot ce se intampla se desfasoara in jurul personajelor, nu a reusit sa ma sensibilizeze prin trairile, momentele charismaticului protagosnist-antagonist, nu m-a lasat scenariul, gratie insa lui Denzel ca l-a scos din anonimat.

:love: :love: :D :P :lol:

Sigur va primi un oscar :)
ASta sper eu

Filmu' nu e rau da' nici nu exceleaza prin nimic, povestea e tipica, mafiotul nu stie sa se opreasca la timp cu toate ca are suficienti bani cat sa cheltuiasca tot neamu' lui pana la a 10-a generatie. El vrea puterea, vrea sa vanda visul albastru intregii Americi, sa devina worldwide, ajungand in final sa-si piarda cele 250 de milioane stranse cu sudoare, cu o familie destramata sau bagata la parnaie si cu o nevasta miss plecata inapoi in Puerto Rico. Personajul lui Denzel Washington (Frank Lucas), e plicticos, un fel de Bernardo Provenzano de culoare, caruia nu-i place publicitatea, nu se afiseaza cu haine scumpe (episodul paltonului de 50.000 de para'), nu apare in anturajul interlopilor, nu-si scoate sotia in lume si nu iese in societate decat in cluburile proprietate personala unde da instructiuni "sclavilor" sa vorbeasca cu el numai prin intermediar.
Frank Lucas n-are nimic din farmecul unui George Jung din fenomenalul Blow regizat de Ted Demme si nici secvente geniale de tipul The Spider Situation sau "Funny Guy" din Goodfellas-ul lui Scorsese. Din pacate cred ca era Gangster Epics s-a cam terminat, s-a cam tras tot, iar Ridley Scott ne-a servit o poveste fara sare si piper care pe mine unul m-a scos din minti in prima jumatate de ora (era cat p-aci sa-l abandonez daca nu-l vedeam intr-un anturaj oarecare), un film care putea sa aiba cateva finaluri (vreo 4/5) si care se termina cu vesnica continuare a povestii offmovie in vesnicul titraj in chenar. Cine zice ca A.G. e "proaspat" inseamna ca nu a vazut adevaratele filme cu baieti rai.
7/10

corect ce ai scris, cam asa mi s-a parut si mie filmu': o timpenie plictisitoare, unde russel crowe mormaie ca un mutant si denzel washington repeta mult mai prost partitura din training day.

daca moare si scorsese in curind, nu mai are cine sa puna baietii rai in legenda. sper doar ca the winter of frankie machine sa fie la inaltime, desi mi-ar fi placut mai mult daca scorsese ar fi ramas atasat proiectului si nu michael mann (imi place mult mann, dar n-are singele lu marty).

Am vazut ganster moviesurile astea (Goodfellas, Nasul, Casino, Poveste din Bronx, The Mean streets, Blow etc) de prea multe ori, le-am tot citat, as vrea sa vad ceva nou, macar la fel de bun. Nu cred ca se va intampla prea curand. Parca s-au prostit toti.

asta are o fixatie cu gangsterii, mafia... oare dc?? :lol:

oare pentru ca e in topicul American Gangster? :P

... oare? ;)

Pur intamplator am vazut duminica filmul biografic despre Mario Puzo, un tip modest, muncitor, nascut intr-un cartier sarac ("Bucataria Iadului"), cu o mama aproape tiranica care l-a inspirat sa creeze personajul lui Marlon Brando. Puzo nu avea in comun cu eroii sai decat pasiunea pt. Las Vegas si jocurile de noroc. Interesant filmul, de vazut.