Florarie online...Stie cineva??
 

Salut. Trebuie sa trimit niste flori pentru un eveniment in Targu Jiu. Stie cineva o florarie online pe acolo??? Am gasit niste numere de telefon dar nu mai erau erau valabile, sau nu mi-a raspuns nimeni.
Multumesc anticipat. :?

Mai bine trimite niste ochelari cu lentile verzi.
Acolo oltenii le pun la vaci din-ästia, ca sä li se parä târla gazon.

Multumesc pentru sfat, dar chiar am nevoie sa stiu o florarie... Si pana acum am gasit http://www.rapsodiedesfleurs.ro , care mi se pare ok. Daca mai stiti si voi alta florarie care livreaza online sa-mi spune-ti va rog. Am un buget limitat si vreau sa am mai multe variante. :?

traiasca spamerii rafinati si ideile lor briliante

Trimite altceva in loc de flori, daca nu cumpara din Bucuresti unele mai rezistente si pune colet! Gasesti tu o varianta! ;)

Da' tot o cutie cu bonboane era mai metaforä... :hmm:

(Mai stie cineva de unde-i asta? ;) )

Hai zi-ne, nu ne lasa in "levitatie lapsus-uala" 8)

(sa mai incerce inca doi macar, eu am cautat pe google :D si am gasit povesti lacrimogene cu bomboane)

Slabe sanse s-o fi gäsit cineva pe net!
Noroc cu memoria de elefant a lu' nen-tu Pitbull!

Deci, cam prin 1970, era un celebru scheci de televiziune cu Octavian Cotescu si Mariana Mihut... El visa la iubitä si, pocnind de romantism, voia sä-i trimitä o telegramä de dragoste...


OCTAVIAN: - ...Mai ales cã acum ai ºi telefon, nu mai e nevoie sã te deplasezi pânã la poºtã. Pui frumos mâna pe telefon, ºi dai drumul inspiraþiei tale romantice... :happy: :love: :love: :love:
Ocupat...
Nu... nu rãspunde...
MARIANA: - Alo? Alo! Telefonista doisprezece, ascult!
OCTAVIAN: - Domniºoarã, aº dori sã trimit o telegramã... :)
MARIANA: - Loco?
OCTAVIAN: - Cum loco? :huh:
MARIANA: - O trimiteþi loco, sau în provincie?
OCTAVIAN: - A! Ãã... la Târgoviºte.
MARIANA: - Bine, numele.
OCTAVIAN: - Domniºoara Edit.
MARIANA: - Cum aþi spus?
OCTAVIAN: - Edit - ca Piaf, ce, nu vã place numele? :sleep: :love: Eu îl ador...
MARIANA: - Spuneþi vã rog pe litere.
OCTAVIAN: - Ãã, da. E, de la Europa, D de la Decebal, I de la India ºi T... de la Timiº!
MARIANA: - Timiºu' de Sus sau Timiºu' de Jos? :?
OCTAVIAN: - Pãi... tot aia e, domniºoarã. :)
MARIANA: - Bine, atunci domniºoara Edit de la Timiºu' de jos.
OCTAVIAN: - Nu, domniºoarã, de la Târgoviºte! :o
MARIANA: - Tot aia e. :hmm:
OCTAVIAN: - E, cum o sã fie tot-aia? Eu o iubesc pe Edit de la Târgoviºte!
MARIANA: - Bine, atunci cu T de la Târgoviºte. ªi mai cum?
OCTAVIAN: - Ce ºi mai cum? :huh:
MARIANA: - Edit ºi mai cum?
OCTAVIAN: - Ãã... Popescu! Cu P de la Popescu, O de la...
MARIANA: - Domniºoara Edit Popescu, exact?
OCTAVIAN: - Foarte exact.
MARIANA: - Strada.
OCTAVIAN: - Strada Rãmurele...
MARIANA: - Cum aþi spus?
OCTAVIAN: - Rãmurele - ºtiþi, din "Somnoroase pãsãrele": "Pe la cuiburi de aduuu-nããã... Se ascund în Rãmurele... Noapte buuu-nããã... Noaaapteee buuuuu..."
MARIANA: - Strada Pãsãrele, ce numãr?
OCTAVIAN: - Nu, domniºoarã, Rã-mu-re-le!
MARIANA: - 'murele, ce numãr?
OCTAVIAN: - Douãzeci ºi cinci.
MARIANA: - Dictaþi textu'.
OCTAVIAN: - Draga mea dragã...
MARIANA: - Draga mea ºi dragã, nu-i mai bine dragele mele? :?
OCTAVIAN: - Nu, în nici un caz, aºa vreau, draga mea dragã!
MARIANA: - Mã rog, cum doriþi.
OCTAVIAN: - Draga mea dragã...
MARIANA: - Draga mea dragã de douã ori?
OCTAVIAN: - Nu, domniºoarã, draga mea dragã o singurã datã.
MARIANA: - Draga mea dragã o singurã datã.
OCTAVIAN: - Ascult vântul... Te iubesc...
MARIANA: - Ascult vântu' te iubesc...
OCTAVIAN: - Ãã... :hmm:
MARIANA: - Mai aºteaptã ºi alþi abonaþi.
OCTAVIAN: - Ãã, da! Oraºul e mort de când tu ai plecat... dar statuia aºteaptã în acelaºi loc.
MARIANA: - Oraºul e mort... Un moment, tovarãºe... Oraºul e mort de când tu ai plecat, asta-i clar, da' cine aºteaptã?
OCTAVIAN: - Statuia.
MARIANA: - Aºtept ca o statuie.
OCTAVIAN: - Nu, domniºoarã, nu eu, STATUIA aºteaptã!
MARIANA: - Pãi dacã n-aºteptaþi dumneavoastrã atunci de ce-i mai scrieþi?
OCTAVIAN: - Domniºoarã, asta mã priveºte!
MARIANA: - Mã rog, treaba dumneavoastrã.
OCTAVIAN: - Scrieþi: statuia aºteaptã în acelaºi loc. E o metaforã.
MARIANA: - Dar statuia aºteaptã în acelaºi loc, e o metaforã.
OCTAVIAN: - Nu, domniºoarã, asta, e o metaforã, asta v-am spus-o dumneavoastrã, nu trebuie sã scrieþi în telegramã.
MARIANA: - Mie nu-mi spuneþi nimic, spuneþi-i domniºoarei Edit.
OCTAVIAN: - Pãi asta ºi fac. Scrieþi: statuia aºteaptã în acelaºi loc.
MARIANA: - Înþeleg, ca o statuie în acelaºi loc. ªi mai departe?
OCTAVIAN: - Mihail Kogãlniceanu mã priveºte...
MARIANA: - Mihail e pronumele? :?
OCTAVIAN: - Da, domniºoarã.
MARIANA: - ªi mai cum?
OCTAVIAN: - Kogãlniceanu.
MARIANA: - Spuuneþi vã rog pe litere.
OCTAVIAN: - Ãã, da. K de la kilogram, o de la... of, ã de la... staþi cã nu ºtiu de la ce e ã! :((
MARIANA: - De la ãsta, de la ãlãlalt.
OCTAVIAN: - Da, aºa e, foarte mulþumesc, domniºoarã! L de la Lina, N de la...
MARIANA: - Mihail Kogãlniceanu, exact?
OCTAVIAN: - Foarte exact.
MARIANA: - ªi mai departe?
OCTAVIAN: - Mã priveºte.
MARIANA: - Pãi dacã vã priveºte pe dumneavoastrã eu cum sã scriu mai departe? :?
OCTAVIAN: - Nu, domniºoarã, Mihail KOGÃLNICEANU mã priveºte!
MARIANA: - 'eºte.
OCTAVIAN: - Te iubesc, te iubesc, te iubesc... :happy: :love: :happy: :love: :happy: :love:
MARIANA: - Te iubesc de trei ori?
OCTAVIAN: - Da, duduie.
MARIANA: - Sã ºtiþi cã-i dooºcinci de bani cuvântu'.
OCTAVIAN: - ªtiu, duduie.
MARIANA: - ªi tarif redus e numai pân-la unºpe cuvinte.
OCTAVIAN: - ªtiu ºi asta, duduie.
MARIANA: - Mã rog, treaba dumneavoastrã.
OCTAVIAN: - ªi vreau sã mai scriþi încã de douã ori te iubesc.
MARIANA: - Mai bine-i cumpãraþi-i o cutie cu bonboane.
OCTAVIAN: - Domniºoarã, pune încã doi te iubesc!
MARIANA: - 'esc. Te iubesc.
OCTAVIAN: - Octavian.
MARIANA: - Asta-i semnãtura?
OCTAVIAN: - Da.
MARIANA: - Vã recitesc textu': Draga mea dragã o singurã datã. Ascult vântul te iubesc, oraºul e mort de când tu ai plecat, dar statuia aºteaptã, ca o statuie în acelaºi loc. Mihail Kogãlniceanu mã priveºte. Te iubesc, te iubesc, te iubesc, plus doi te iubesc, Octavian. Face dooºcinci de lei ºi ºapteºcinci de bani.
OCTAVIAN: - Mulþumesc. :sleep: :love:
MARIANA: - Da' tot o cutie cu bonboane era mai metaforã... :hmm:

:D :happy: :D 8) :lol:
Pai asta o stiai numai tu, ai facut legatura imediat cu buchetul de flori si cu cutia de bonboane :)

De-acum incolo iti dam numai tag-uri, vad ca faci conexiuni "memorabile".
Brava!

We are here to serve. 8)

Tot nu apare pe gugal cutia!

Apare ea.

Mâine,
poimâine...


sau räspoimâine...



sau räs-räspoimâine... :sleep:

("Generoasa fundatie", Antonio Buero-Vallejo, r. Horea Popescu, Teatrul National Bucuresti, stagiunea 1978-1979)