"Insomniacul" - romantism urban
 

"Insomniacul" este un scurt metraj. Filmul prezinta fragmente din viata unui tip care nu poate dormi si umbla noaptea singur pe strazi.
Echipa care a facut acet film este formata din talentatul director de imagine Stefan Tanase, rebelul Radu Zaharia si frumoasa Gabriela Udeanu in rolurile principale si Tudor Ciobotea (eu :D ) in scaunul regizorului.

De ce l-am facut? De ce nu?

Vrei sa-l vezi?
http://www.fotoclubdebucuresti.ro/st...nsomniacul.avi

Astept pareri

Parerea 1 - esti sigur ca vrei s-o auzi?

Eco pare-mi-se ne povestea cum ne dam seama ca ne uitam la un porn. Ideea era ca , intr-un porn, actiunea secundara dureaza exact cat ar dura in viata reala.
Deci, daca e vorba de un pahar cu apa pe care il bea eroul, kestia e filmata in felul urmator: x merge in bucatarie, x deschide frigiderul, x isi toarna apa in pahar, bea....
Acestea fiind zise, iti urez mult succes in industria filmelor pentru adulti
:P

Momentul in care ma crispez invariabil e cand "actorii" romani incep sa vorbeasca..

Daca inceputul e o laie obisnuita de atf si am indurat-o pe desktop ca un tip intelegator ce sunt, cand a ajuns la primele replici am oprit-o scurt.

Sefu', nu va suparati pe mine, e nasol.

Au sunt io prea sensibil si calofil si acolo e un verite cu ccd-uri pe care nu l-am patruns inca.

Sper sa imi povestesti odata cum se termina, ca eu nu ma mai uit..

Shcuze.

Pärerea 2.

Sunt de acord cu Mala în principiu, dar de data asta cred cä exagereazä putin (mä rog, exigenta ei e cunoscutä) sau, mai bine zis, e cam "pe lângä" subiect. N-am observat în film genul de "timp real" pomenit de ea, folosit bine sau räu - dimpotrivä, existä destule elipse care comprimä actiunea. Insä înteleg cä lentoarea povestirii, si mai ales lipsa unei mize consistente, pot crea o asemenea impresie.

Acum, la obiect:
Nu-i räu deloc, ca prim film (cum am citit în blogul lui Stefan cä e), sau ca "exercitiu". E bine tinut în mânä, filmat cu sigurantä si discretie, montat inspirat si corect. Unele mici stângäcii, pe ici pe colo, pot fi trecute cu vederea (de exemplu: se-mbârligä racordurile de directie, de câteva ori; desi e clar cä voi ati urmärit un montaj mai neortodox, mai voit haotic, are si äla anumite reguli).
Principala problemä e lipsa unui continut real. Dac-ar fi sä fim pretentiosi (ba chiar fe-fe snobi) ne-am repezi cä elucubräm cä "Antonioni", cä "alienare", "singurätate absconsä", "lipsä de comunicare", ietâcî, ietâcî. Nici vorbä de asa ceva, desi (din moment ce mi-au venit în minte!) e clar cä filmul poate TRIMITE (soväielnic) într-acolo (exemple: butonatul pe telecomandä färä sä vedem televizorul; lipsa S.M.S.-urilor; finalul în coadä de peste al interludiului cu Laura).
Lucrurile stau mult mai simplu - da, asa cum ati spus voi si pe blog, e vorba de un tip care-si omoarä aiurea timpul într-o noapte pentru cä n-are somn. Iar asta ne duce la fatala, ah! fatala întrebare: "Ei, si?" :huh:
Din päcate, impresia asta se confirmä în finalul complet ratat: a läsat-o pe Laura acasä, vine si el acasä, se pune pe canapea si se uitä-n tavan; prim plan; fade out.
Si ce-i cu asta?
Pe de o parte, structura filmului, asa cum o propune continutul, ar fi presupus plasarea secventei cu Laura mai pe la mijloc - pentru a crea un anume echilibru. DUPA AIA, era necesarä o "coborâre" proportionalä cu prima parte - si, obligatoriu, o concluzie; fie si doar implicitä sau sugeratä. CEVA trebuia sä se întâmple (desigur, în acelasi registru al "non-întâmplatului" care dominä tot filmul - dar tot trebuia)!
Da' hai cä mä lungesc. Devin pretios si pedant, pentru o joacä în care ati investit "juma de noapte de filmari, o juma de kil de cafea si o juma de dupa-amiaza dupa un somn bun pentru montaj. Toate astea intr-un weekend cu ceva timp liber." (citat de pe blog). Ei bine, joaca v-a reusit foarte frumos! Bravo! :) Vä asteptäm si cu ceva gândit cap-coadä si lucrat temeinic.

Later edit:
Na, cä s-a-mbulzit Airlightu', în timp ce eu scriam! :(( Acum tre' sä mai adaug:
Si exigenta lui Airlight e cunoscutä! :D

Bai, puteam sa bag mana in foc ca se gaseste cineva care s-o dea p'aia cu Antonioni, asa cum se intampla de cate ori vedem o camerea lenesa, cu tendinte introspective. Doar ca Antonioni nu trivializeaza.

Hehe, corect! ;)

wow, teoria strica omenia...
filmuletzu e prost spre mediocru. prost gandit, filmat, jucat. imi pare rau ca tre' s-o spun transant. mai baietzi, incercatzi sa ganditi si, mai ales, intr-o prima faza, incercatzi sa filmati ceva vizionabil. ce e cu imaginea asta de amatori enervantzi?...
il rog pe Ambra sa dea si el un link la filmul sau (filmele sale), ca nu-l gasesc prin p2p sau alte torrenturi. sau poate ca altcineva il are deja si ma ajuta sa cunosc minunea ambroziana...