La lumina zilei...
 

Va mai amintit de "Vechituri"? Acelasi lucru: piese de muzeu, prafuituri in alb-negru sau music-hall-uri in TEHNICOLOR, de la lume adunate... Un fel de "Cel mai recent film vizionat" pentru nostalgici.


Incep eu:

The Lady From Shanghai: descris pe imdb.com drept o drama/noir/mister, filmul intra cel mai bine in categoria "Welles". Incepand ca un romance, fara sa lipseasca elementul femeii fatale, filmul construieste o intriga politista, planuirea unei crime. Daca prima jumatate este inceata si monotona, a doua valorifica suspansul creat, acelerand ritmul, trasformand victime in criminali, acuzati in nevinovati, totul culminand printr-o scena antologica: delirul din funhouse si confruntarea din sala oglinzilor (excelent three-way cinematografic, usor omagiu la "The Circus"). In plus, il avem pe Welles cu un accent irlandez si pe Rita Hayworth decazuta, dar la fel de fascinanta.

uha...vazut lady from shanghai la berlin, sala intunecoasa, proiectionistul explicand cum au reconstruit filmul aproape cadru cu cadru (exagerarile cu rol de infrumusetare, evident), dupa niste bobine vechi..parte din film e pierdut, nu s-a mai putut transpune nimic, montajul un pic refacut in functie de ce era disponibil. un moment sublim, macar ca imi era foarte somn..
orson welles e the ultimate actor. in filmul ala sau oriunde.rita hayworth, stralucitoare si delicios de mediocra la arta actorului.
personajele negative..ca de obicei, perfecte.
true, true...

totul zis bine de amandoi si subscriu (pana la un punct totusi pt ca eu nu-l vad atat de memorabil, save scena din funhouse). insa la partea cu ultimate ma revolt. accentul de irlandez e sub orice critica. strangeam din dinti de fiecare data cand omu' deschidea gura si-si baga replica. damn shame.

(poate fac din rubrica asta un fel de "Clasicul saptamanii" :happy:)



Vargtimmen (a.k.a. "Ora lupului" sau, mai nou, "Ora varcolacului"): un Bergman ceva mai subtirel, cu Max von Sydow si Liv Ullman (duh!). Reluand ideea din "Persona" (doua personaje, izolate, a caror subconstient incepe sa se suprapuna), Bergman incearca si un portret al artistului bantuit de cosmaruri... Decorul ajuta mult, aici o insula "prosperica", bantuita de "spirite", fie ca acestea apartin trecutului sau sunt pure fantasme ale personajelor. Suieratul vantului creioneaza atmosfera halucinanta si apasatoare... Desi multi oameni se arata, insula tot pare pustie. Iar daca filmul nu mi se pare unul dintre cele mai reusite ale lui Bergman, cateva momente sunt de retinut: spectacolul de papusi si explicatia care urmeaza, marturisirea lui Johan, moartea acestuia, imaginea copilului mort revenind la suprafata apei si plutind, iar in final monologul lui Ullman.

de ce subtirel? la mine ranks acolo cu smultronstallet, peste multe altele.
si mai sunt multe scene. cum ar fi tot drumul tipului prin holurile castelului, bantuit de personajele alea sinistre, si machiajul lui (pt invigorare) dinaintea intalnirii cu pers. lui ingrid thulin, za former lover.
meserie.

Nu stiu daca subtirel, dar categoric adormitor. :sleep:

Vertigo...
la fel. un film care desi este incredibil de cunoscut, era sa se piarda de tot in mucegai prin arhivele hollywoodiene... o munca incredibila de a reface cu totul culoarea, de a reface sunetul si de a prelucra din nou tot ce are de a face cu incadrajul filmului... nu stiu... era ceva diferit. hitchcock a filmat intr-un format mai mare, dar intr-un fel a fost prelucrat gresit, si asa ca a fost scos pe piata intr-un format mai mic. noua versiune pe dvd este asa cum a facut-o hitchcock cu adevarat... (+lots of bonus-material)
despre film nu cred ca trebuie sa mai zic nimic, si oricum cred ca minrep poate vorbii mai frumos despre el decat eu...

Ma rog, mie atat "Fragii salbatici" cat si "Persona" (ruda lui "Vargtimmen") mi se pare departe de acesta... Problema cu "Ora lupului" mi se pare ca este concentrarea efectiva pe redarea socanta a halucinatiilor, in timp ce povestea este subreda.

Adormitor - nu. Pe mine m-a tinut interesat.


Mda, ciorile, mersul pe pereti... machiajul ala si toate personajele adunate si razand... un cosmar bine facut...

rope - construit 90% pe tema celebrului 'crima si pedeapsa': motivul crimei, descoperirea intelectuala nietsche-iana a unui tanar zelot care imparte lumea in 'superiori' si 'inferiori', din randul carora, ca victima, este alesa cea mai inutila existenta, un razumihin (un stralucit james stewart, intr-o schimbare de registru surprinzatoare, de la imaginea sa de baiat inocent) care ii seduce pe cei doi intr-un joc psihologic ai caror pierzatori sunt chiar ei, si sa nu uitam si de discutia pe marginea descoperirii sus-mentionate, care ocupa un loc important atat in romanul lui dostoievski (sau vb lui IMM, tolstoievski), cat si in filmul lui hitchcock, filmat intr-un singur plan (insa, culmea, cat se poate de non-teatral !), un adevarat tur de forta al operatorului de imagine. fascinant.

Solaris, Tarkovski: de ce m-am demut nu am scapat, din pacate. Nivelul de poezie pe care - dupa parerea mea - romanul lui Lem il cerea nu a fost atins de acesta ecranizare. Nu am incercat sa compar filmul cu cartea, dar tot mi-a lasat impresia unei fabricatii reci si distante, dar, in plus, si artificiala. Nu m-au atins decat jocul actorilor pe alocuri (Banionis, Solonitsyn) si imaginea (care este chiar perfecta --- mai ales pe DVD). Altfel, mi s-a parut contraproductiv sa ai o povestea extraordinara despre natura umana, sensul cunoasterii, adevar si explorarea necunoscutului si sa te folosesti in cea mai mare parte a timpului de imagini si decoruri banale. Ma rog, poate aici intervine amprenta timpului, dar nu stiu cat de multumit a fost Tarkovski de acesta realizare (se pare ca nu prea, dar ma rog...). Totusi, ramana incadrarea perfecta a filmului intre coltul de natura ridicandu-se din ceata diminetii si insula de pe Solaris acoperita de ceata. Superba idee grafica.


P.S.: Nu ca Soderbergh ar fi mai breaz!

(trebuie sa ma ocup un pic aici :P)


A Night at the Opera, fratii Marx: nu l-am mai vazut de cinci ani si acum am ezitat un pic, fiindca anul trecut am revazut "A Day at the Races" si nu mi-a (mai) placut deloc. Totusi, acesta - intr-adevar scos la lumina din cele mai intunecate strafunduri ale memoriei - a fost destul de revigorant, pentru o duminica dimineata. Poatele cu contractul sau cu cabina plina (singurele pe care mi le aminteam) raman antologice, iar de data asta mi-au placut si numerele muzicale...

Satucul meu drag, Jiri Menzel: Desi prefer "Amintiri", acest film mi-a placut in mod deosebit... Exceptional de linistit (de fapt, ca toate creatiile lui Menzel), care se dezvolta in jurul unor personaje foarte pitoresti (tanarul handicapat; doctorul - cu o viziune aparte, foarte poetica asupra vietiil; sotul inselat si nevasta acestuia etc.). Glume simple dar eficiente, dialoguri spirituale, un pic de critica sociala si finalul chaplinian intregesc cronica acestui film.

La vremea respectiva mi-a placut si mie. Astazi nu cred ca depaseste conditia unui banc bine filmat. De acelasi regizor.

Nu stiu... Mie mi s-a parut aparte. E drept, nu prin continut, dar lasa o senzatie aparte, de liniste interioara... Ca si cum ai privi lumea prin ochii doctorului din film.

Cat on a Hot Tin Roof, Richard Brooks: revazut aseara pe TCM. Ador rolurile facute de Paul Newman si Burl Ives (mai ales in contextul duelului care se duce intre cele doua personaje), dar ma lasa rece prestatia lui Liz Taylor... Cam teatral un pic (se vorbeste muuuult), dar nu ii scapa cateva momente bune de imagine.

Nu am citit piesa lui Williams dar am inteles ca exista o relatie homosexuala intre Brick si Skipper, lucru omis de film...asa s-ar intelege mai bine dusmania fata de Maggie precum si sentimentul de vinovatie a lui Brick.
Burl Ives e intr-adevar excelent...batran dur,mizantrop ("Now you own twenty-eight thousand acres of the richest..., you own ten million dollars, you own a wife and two children, you own us but you don't love us.No , sir.You don't even like people") , fara mila fata de propriul fiu (" Heroes in the real world live twenty-four hours a day, not just two hours in a game", "You and skipper and millions like you are living in a kids world. Playing games, touch downs, no worries, no responsibilities. Life ain't no damn football game")....pacat de final, prea brusca,neverosimila transformarea lui, mai ales ca aflase si de cancerul sau....parca e prea senin.
Dialogurile, cu adevarat stralucite...de vazut si "Sweet bird of youth", daca nu ma insel tot dupa o piesa de T.W.

Scarecrow, Jerry Shatzberg - unul dintre cele mai puternice filme facute vreodata. Desi este mai mult alimentat de duo-ul principal (Gene Hackman vs. Al Pacino), filmului nu ii lipseste sensibilitatea, imbinarea ironiei cu tragicul si frumusetea vizuala (nu a fost cazul si aseara pe ProCinema, dar nu asta conteaza). Imposibil de uitat scena de striptease, pe o melodie reluata (peste 25 de ani) in "The Full Monty".

videomax powered sunday :

angels with dirty faces - 8.5/10 cu un career best performance dat de cagney si cu un bogie inainte de stardom. in rest curtiz amesteca bine toate ingredientele ca sa-i iasa un oldie gangster flicker destul de misto.
dr jekyll and mr hyde - 7.5/10 var. din 31 (cea din 41 vine dupa meci). interesant prin introducere (4-5 min. filmate din pov-ul pers. principal), prestatia lui march si prin ultima parte. restul, ntz.
to catch a thief - 6.5/10 cel mai slab al zilei. substandard hitchcock. de vazut pentru grant si kelly daca nu pentru poveste si realizare.

@Longshot
Intru totul de acord.
- Cagney ar rade si astäzi... Si cât de expresiv poate fi în secventa finalä, unde i se mai vede numai umbra!
- Ecranizarea lui Mamoulian rämâne ACEL "Dr. Jekyll...". Pânä si stângäciile inerente epocii continuä sä ne atingä.
- Tipic. Unul dintre stiftuletele traditionale ale lui Hitch, cu care-si umplea timpul între sä-i bubuie mintea un "Sträinii din tren", un "Vertigo", un "Päsärile"... (cä, apropo, cam perioada aia era). Apropo, e foarte interesant cum si le desfiinteazä singur, cu un umor suveran, în cartea lui Truffaut (în treacät fie zis, autoexigenta lui devenea uneori paranoicä; la fel si-a desfiintat si "Funia", care... oshcât!)

La Belle et la Bête, Jean Cocteau: O bijuterie lasata usor in uitare, pare-se, desi am auzit acest film pomenit de cateva ori (mi se pare ALS l-a recomandat la un moment dat, cand a fost dat pe Cultural). Fascinant din punct de vedere vizual, insotit de o coloana sonora extraordinara (trebuie sa caut si opera lui Philip Glass...), filmul trece cu brio peste capcanele pe care o astfel de poveste le poate intinde. Prefer pe alocuri versiunea animata Disney (venita insa peste o jumatate de secol, in cu totul alte conditii tehnice), dar mi-ar placea sa vad mai des filme facute cu asemenea talent si imaginatie (de exemplu, "Fratii Grimm" a lui Gilliam - care ar fi bine sa iasa cum trebuie :x). Altfel, jos palaria!