Otto e mezzo
 

Dupa ce m-am gandit putin, din lipsa de ocupatie si pentru ca topicul despre "Blowup" a degenerat, am deschis un topic despre Fellini si al sau "8 1/2". Thread-ul asta ar fi putut fi deschis la "Clasic", poate chiar la "Iconoclast", dar atata timp cat aici se discuta despre Antonioni si Forman, ma gandesc ca nu e nici o problema...


Acestea fiind zise, bagati aici...

Ce este acest "8 1/2"? De ce este considerat o capodopera sau cel mai bun film al lui Fellini? Si cum este el privit din perspectiva zilei de azi? Deschis tuturor!

Re: Otto e mezzo
 

din Fellini citez intai "Amarcord", apoi "8 1/2"... dar asta conteaza, banuiesc, doar pt mine.
"8 1/2" e o capodopera care aspira intregul si nu jumatatile. autobiografic, film in film, incarcat de teme si simboluri pe care Fellini le va dezvolta ulterior...
in aceasta reflexivitate bruiata de comic..., am separat de la inceput muzica lui Nino Rota. a fost un truc juvenil: imi era teama ca nu retin prea multe la o prima vizionare (eram prea tanar) si am ales pt inceput muzica. la o a doua vizionare am ales altceva (l-am privit de 6 ori) si tot asa... recomand metoda pt cei inca foarte tineri si... negrabiti.

macar daca l-ai fi privit de 8 ori si jumatate :)
hai sa lansez un subiect paralel: 8 1/2 (cronologic) ca apogeu al filmografiei mai tuturor regizorilor. un exemplu: 2046 al lui wkw. alte exemple: hai sa va vad.

Re: Otto e mezzo
 

otto e mezzo este poate cel mai autobiografic film a lui fellini, dupa ce a inceput sa faca filme. ca marea parte a marilor regizori, si fellini a ajuns la un punct, unde nu a mai facut filme pentru public, ci mai mult, filme pentru el, si pentru cei care il cunosc... asa si otto e mezzo. vizionat de 4 ori, si inca mai am cateva intrebari, totusi, trebuie recunoscut, ca desi marea parte a filmelor lui fellini sunt cat de cat autobiografice, otto e mezzo este si misterios pe deasupra. in otto e mezzo nu se pune intrebarea unui plot, ci aici este mai mult vorba de multe episioade mici, care incearca intr-un fel sa arate micile intrebari care apar atunci cand incepi sa creezi ceva. in cazul lui fellini, acest film este 'life-work'-ul lui, ceva care reflecta tot ce a fost in viata lui, toate dezamagirile, si toat frustrarea, totul avand loc intr-un sanatoriu...
un film care trebuie vazut mai des de 8 ori si jumatate, pentru ca in acest film (cum zice de alta si titlul) este vorba despre cele 8 filme si jumatate la care a lucrat fellini.... asa ca si alea trebuie vazute, ca sa se poata intelege acesta.

cu argumentele astea nu stiu daca-l convingem pe minrep sa isi schimbe parerea despre '8 1/2'.

eu (rushinica !) nu l-am vazut decat de 1 x 1 ori. (adica o singura data !) mai presus de orice, '8 1/2' mi se pare ca parodiaza si omagiaza in egala masura meseria de regizor. tinem minte ce zicea fellini: 'tata vroia sa ma faca inginer, mama vroia sa ma faca preot, eu sunt foartemultumit ca am reusit sa ajungun adjectiv'. nu stiu cate elemente autobiografice are '8 1/2', dar cert este ca in el, fellini mediteaza asupra filmului. la inceput conchide ca filmul va ramane in urma cu jumatete de secol in urma oricarei arte - desi se insela, filmul acum se anunta cea mai de avangarda arta cu putinta ! e drept ca termenul de 'arta' s-a depreciat la modul general, iar cinematografia a devenit cea mai comerciala arta dintre toate...

mi-a placut privirea aruncata in tabara criticii (fellini vedea interviul pe care i-l iau niste ziaristi lui guido anselmi ca pe un festin gretos), dar mai ales, ca tot veni vorba, asupra 'comercializarii' filmului (v. filmul pe care il realizeaza anselmi, nimic altceva decat o gluma trista dar foarte COSTISITOARE - treaba aia ciudata si abracadabranta despre o nava spatiala etc etc). si, desigur, pt disectia vietii unui cineast, vazut ca un om 'neom', apatic, lipsit de dragoste, caldura sufleteasca, cuprins de nostalgie. cata 'nostalgie' si sensibilitate din partea lui fellini, totusi fata de acest 'neom'...

Cate banalitati. :shock:
Despre parodieri inchipuite ai mai vorbit in seara asta, la ultimul vizionat. Vezi voci, auzi imagini. Ai nevoie de un post sincron.

Sau de Olanzapina. Ma rog, dupa mine, singurul aspect demn de remarcat a fos Kim Basinger. Ah, sau vorbiti de filmul ala alb-negru in care singura secventa cu greutate era capturarea cu sfoara a unui suflet ratacit si aducerea lui cu picioarele pe pamint?

notorious, nu ca as vrea sa incerc un touch down pe tema arta de consum, dar nu inghit usor pastilute gen 'arta s-a depreciat' servite cu muuulta apa plata. De ce sa se deprecieze arta? O pictura rupestra - arta primitiva, atit de incarcata istoric ca se dau estetii pe spate admirind-o - ain't any different from, say, grafitti, decit in aspectul final al utilitatii. In primu' caz, o stim cu totii, oamenii mazgaleau pe ziduri sa prinda cerbii. In cazu' al doilea, un fut pus pe zid nu e expresia unui frustrat, cum abera Razvan Exarhu, ci e forma de protest. Si nu vag social, ci impotriva arhitecturii. Vezi in sensul asta si Downtown 81.

s-a ras din partea asta a publicului, da-mi voie sa te citez. :)

thing is... recunosc: in domeniul 'artei' ca acceptiunea clasica de manifestare a creativitatii umane (ti s-au inchis pleoapele deja ? - scuze!), sunt un simplu 'vizitator' inopinat, iar in domeniul 'modern art' nu sunt nici macar in tema. daca vrei sa discutam despre ce anume face diferenta dintre un poza din 'chien andalou' facuta tv-rip si un tablou de hieronymus bosch, lasa... nu prea sunt consumator in domeniu. daca ma intrebi de ce am zis ca 'arta s-a depreciat' este partial un bluff, partial pt ca am citit din romanul 'singur sub dus' de dan chishu in B-24-FUN. ia-o cum vrei.

Ai gasit din ce etaj inalt al artei sa dai cu manifeste: din Chisu, periodizat in B-24-Fun (publicatie pentru care am un dispret mai mare decit pentru autorul lui Noro-i sau, sa zicem, Infractoarea Mov). Te inteleg, oricum.

De la inceput vreau sa spun ca Fellini ma cam oboseste... Filmele pe care le face nu sunt genul de filme la care sa ma raportez ca cinefil.

Dar judecand la rece, "8 1/2" mi se pare un film destul de bun. Apreciez insemnatatea lui in opera lui Fellini (este, probabil, cea mai onesta si mai directa declaratie facuta vreodata de un autor), imi dau seama ca filmul a reprezentat o inovatie la vremea lui si, bineinteles, ador rolul Claudiei Cardinale.

Dar nu il pot considera o capodopera in masura in care consider alte filme (precum "Blowup", care e la indemana, sau "City Lights", "L'annee derniere a Marienbad" etc.). De asemenea, nu il pot considera cel mai bun Fellini. "La dolce vita" (desi infinit mai plictisitor) mi s-a parut mai bine realizat si mai plin de inteles. La fel, "La strada" (ce titlu!) e dezarmant... E drept, pe acestea le-am vazut de doua ori, iar "8 1/2" doar odata; nu o sa am timp sa-l revad prea recent, dar am oarecare incredere in parerile pe care mi le-am format atunci. Pana si filme mai mici - "I Vitelloni", "Le notti di Cabiria" - mi-au placut mai mult, desi nu le pot aseza in aceeasi "liga" cu "8 1/2" si the above-mentioned others.

Totusi, repet, "Otto e mezzo" mi se pare un film bun si un punct de reper in istoria cinematografiei internationale.

Un chici nu poate face trimiteri decat la alt chichi. Dan Chiciu.

De "Il bidone" (Escrocii), ce ziceti ?

da, fellini e 'obositor' dar asta nu pentru ca e greu, si povestea este complicata, ci mai mult pentru felul 'normal' in care povestea este aratata. daca ti-a placut mai mult 'le notti di cabiria' decat 'otto e mezzo', e bine, insa inseamna ca esti mai atent la poveste. in otto e mezzo nu prea ai asa ceva, pentru ca totul este un bulameci de idei ganduri, aruncate intr-o oala sa fiarba. si pentru ca regizorul este frederico fellini, filmul a fost facut, si acuma este o 'capodopera'.
este greu sa te uiti la un film ca asta, si sa incerci sa uiti cine l-a facut. presupun ca 'otto e mezzo' nu ar fi avut impactul pe care l-a avut (si inca il are) daca regizorul nu era fellini. totusi,pentru vremea aia, filmul a fost un flop, si intr-un fel este si de inteles. insa mie mi-a placut la nebunie si a 4 data cand l-am vazut.

@nume... nu... din pacate nu am vazut 'il vitelloni'

Bai, nu incurcati bidoanele cu viteloanele :D
apropo de deprecierea artei, asta tine numai si numai de deprecierea intelighentei consumatorilor de arta. iar cinematografia nu mai e de mult in avangarda. nu orice material filmat este film. si nu orice film este arta video. mai bucurati-va si voi de un bill viola sau un matthew barney (ca sa va mai 'apreciati' putin).

@ nae :)
Sunt doua filme distincte Il bidone( tradus Escrocii), realizat in 1955 si I vitelloni (Pierde vara), 1954
Dupa marturisirile regizorului, Fellini a fost "vitelloni". El se exprima prin intermediul personajului Moraldo, singurul care evadeaza in final si ii condamna pe ceilalti.

Sincer nu credeam sa ajung vreodata sa spun asta, dar Fellini este un regizor mai mult decat prafuit.

Asta e o chestie pe care vreau sa o subliniez. Intr-adevar, filmele lui Fellini sunt accesibile in ceea ce priveste povestea, chiar si in ceea ce priveste continutul, desi iti trebuie un anumit grad de cultura (cunostiinte de istorie, literatura, cinema, muzica, religie si mitologie) sa intelegi cum stau lucrurile in (de "8 1/2" nici nu mai zic) "La dolce vita", "E la nave va", "La strada", "Prova d'orchesta" sau "Satyricon" (asta chiar nu l-am suportat... cand l-au dat acum 2 saptamani l-am inregistrat in speranta ca voi avea timp sa ma uit peste el in viitor... dar nu ma prea-mbie...)

Da, dar acelasi personaj "reinvie" sub forma lui Marcello din "La dolce vita", un viitor indepartat de idealurile tineretii (Moraldo si Marcello chiar au replici care "se completeaza" una pe cealalta, cand vorbesc despre ei insisi si despre ambitiile lor) Bineinteles, Marcello devine apoi Guido in "8 1/2", suprapunandu-se inca o data peste imaginea autorului. :D Jur, narcisismul asta a lui Fellini, privit din perspectiva corecta, poate fi un lucru frumos!

Eu am descoperit filmul mare cu Fellini, pe care-l consideram un zeu. Primul vizionat a fost La strada urmat de 8 1/2, La dolce vita, Il bidone, I vitelloni.... Parerile s-au schimbat cu timpul. Azi nu ma mai impresioneaza Felini deloc. Tot din epoca Fellini mi-a placut Visconti, pe care eu il consider cel mai mare povestitor al tuturor timpurilor.

La terra trema si Obsesia imi creeaza un puternic sentiment de admiratie chiar si azi. Cola e unul dintre cele mai puternice personaje ale cinematografului.

ai vazut il cassanova di frederico fellini... dupa mine, filmul asta este cel care stare cel mai mult din rand, care devine cel mai psihedelic, si care este cel mai bine povestit de fellini. nu se compara nici cu otto e mezzo si nici cu roma, este ceva mai abstract, ceva mai... nu stiu... avant-garde?

oricum, fellini ramane in categoria lui, si nu cred ca mai exista un regizor care sa fie trecut ca el, prin neo-realismul italian, si sa ajunga sa faca filme de genul satyricon sau cassanova. vorbind despre evolutia cinematografiei italiene de dupa al doilea razboi mondial, dupa rosellini, fellini a adus cele mai interesante schimbari in cinematografia italiana si cele 3-4 oscare (nu stiu exact cate) au aratat ca el a avut si ceva de zis in cinematografia mondiala... ramane un punct de reper fara dubii.

iti zic eu. 0 (zero).
ma rog, nu consider premiul onorific al academiei merita pomenit.e doar un vot de simpatie.

draga longshot... ai dat-o i bara rau... fellini a luat vreo 4 academy awards.. adica de 4 ori pentru cel mai bun foreign language film (ultimul amarcord fiind) si o data pentru life-time achievement...
si desi oscarul a devenit ceva 'comercial', totusi ramane cel mai inalt premui cinematografic... asa ca...