Deocamdata, din ce am citit si din ce am vazut si pentru ca Globurile de Aur s-au dat si uneori ele impart prada in doua, eu imi dau cu parerea ca Lord of the Rings va lua Oscarul pentru cel mai bun film. Sau macar pentru imagine. De decoruri sunt sigur.

Cine a citit cartea (cartile)?

Imagine, aproape sigur. Efecte speciale, iarasi aproape sigur. Decoruri si costume, absolut. Coloana sonora si muzica, ar trebui, dar nu ar fi exclus sa favorizeze Mouling Rouge, aici. Poate pentru regie si cel mai bun film (dar probabil ca nu, intoteauna exista un bias puternic impotriva filmelor fantasy).

Da, am citit Lord Of the Rings, Hobbit, Silmarillon, Lost Tales, Unfinished Tales, The Letters, etc... dupa cum vezi, sunt un pic obsedat de Tolkien. :grin:

Dar, filmul este absolut extraordinar. De departe cea mai buna ecranizare pe care am vazut-o pana acum.

Salutari,
Andrei

Despre "The Hobbit", stiu ca era o varianta tradusa in romana, in colectia "Biblioteca pentru toti copii" (aia cu Fram-Ursul Polar si Sfarleaza cu Fofeaza :smile:) cu titlul de "O poveste cu un hobbit". Din pacate nu am avut niciodata ocazia sa vad traducerea asta. Celelalte carti, nu stiu daca au fost vreodata traduse la noi, inainte de editia asta recenta de la RAO (intreb, daca stie cineva, cine a facut-o pe asta?)
In rest, pe langa poveste, cartea era un exercitiu perfect de engleza :wink:


<font size=-1>[ Acest Mesaj a fost editat de: Blizz pe 2002-01-29 07:15 ]</font>

In afara de Lord of the Rings si Hobbit (cele 2 traduceri) nu a mai fost tradus nimic, din cate stiu eu. Exista o editie a lui The Hobbit din anul 1939 (aproape imediat dupa publicarea in engleza) pe care si acum regret ca nu am cumparat-o cand am gasit-o la o taraba.

Evident, toate le-am citit in engleza, nici nu imi pot imagina sa citesc Tolkien in alta limba, e un fel de sacrilegiu.

Traducerea de la RAO este facuta de Ion si Irina Horea, lucru care e mentionat pe coperta interioara de altfel :wink:

Salutari,
Andrei

Tolkien a fost lingvist iar cartile sale sunt intr-un fel un monument al limbii engleze. Tocmai de aceea, o transpunere excelenta in romana poate face ca traducerea in sine sa fie un monument al limbii romane.
Ne lipsesc in literatura noastra povestile fantastice scrise de autori profesionisti. In afara de cate ceva pe la Voiculescu si, evident, Vladimir Colin eu nu imi aduc aminte altceva.
Voi?
Si cum vi se pare traducerea de la RAO?

unde gasesc si eu Silmarillon?
si inca o intrebare: "Povestea unui Hobbit" este traducerea lui "Hobbit"?

multam

Silmarillion il gasesti la British Council (pentru imprumut), sau il poti cumpara/comanda din strainatate (ai norocul ca acum au aparut cateva editii paperback ieftine, din cauza filmelor. Cand l-am cumparat eu, a trebuit sa dau o groaza de bani :evil: ).

"Povestea unui Hobbit" este intradevar traducerea de la "The Hobbit".

Editia de la RAO este decenta, considerand dificultatea materialului original. Ba chiar as putea zice ca este mai buna decat traducerea franceza (din care cred ca s-au inspirat cei doi traducatori autohtoni).

De altfel, Tolkien mentiona intr-una din scrisorile sale ca nu ii invidiaza de loc pe cei care trebuie sa-l traduca si ca incearca sa corespondeze cu ei ca sa-i ajute. Evident, romanii nu au beneficiat de acest sprijin, dar zic eu ca au facut treaba buna.

Salutari,
Andrei

In legatura cu LOTR-cartea versus LOTR-filmul, cred ca PJax a dorit (si a reusit) sa faca un film complementar romanului - piese diferite ale aceluiasi puzzle.
In carte ai parte de descrieri ample (primul volum are citeva capitole care mi s-au parut chiar plictisitoare)...dar apoi vezi filmul si buuum! - parca toate piesele puzzle-ului se asaza la locul lor : ai personajele vii pe ecran, ai actiunea excelent regizata si toate celelalte.
Deci ce vreau sa zic : filmul da un plus romanului ,si nicidecum un minus(asa cum zic unii).
Cu bine!
Mark

Blizz:
In materie de literatura romineasca fantastica: cum ramine cu Eminescu si "Sarmanul Dionis"?
Sigur ca e mai mult un eseu filozofic narativ, dar in mod sigur ar fi un extarordinar subiect de film.

Multumesc, Floydman... ai dreptate cu Eminescu, "Sarmanul Dionis" este literatura fantastica; dar mai ai dreptate si cand spui ca nu e acelasi gen de literatura fantastica la care m-am referit mai sus. Temele lui Eminescu sunt onirice, suprarealiste si tema e restransa la o filosofie a transmigratiei.

De aceea nu poate fi comparat cu Vladimir Colin. Fantasticul acestuia din urma e catre acelasi gen de "heroic-fantasy" din Tolkien. Poate fi scenarizat bine, intr-un mod asemanator. Pe cand "Sarmanul Dionis" e subiect pentru film de arta, nu pentru blockbuster... Daca nu ma insel a fost deja pus in scena ca teatru de televiziune la un moment dat, pe TVR1.

_________________
"Film lovers are sick people."
Francois Truffaut

<font size=-1>[ Acest Mesaj a fost editat de: Blizz pe 2002-03-06 15:29 ]</font>

Pentru mine, virful ramine Eliade.

Si atunci ratarea se numeste "Eu sunt Adam", nu?

:smile:

Salutari,
Andrei

Eu sint Adam e un film mediocru, care nu reuseste sa transpuna adevarata magie a fantasticului eliadesc.

Eu unul cred ca fantasticul de tip Eliade e de alt tip decat fantasticul lui Tolkien (sau asemanator). Eliade cultiva simboluri fantastice pentru un sens savant iar Tolkien inventeaza pur si simplu o alta lume, in care nu simbolurile sunt elementele principale.
In consecinta, Eliade e aproape imposibil de adaptat pentru un nivel accesibil, pe cand de Tolkien nu mai vorbesc aici.

Da, am fost si eu tentat sa teoretizez putin diferenta intre Eliade si Tolkien, de pilda. Intr-adevar, la Eliade lucrurile se intimpla firesc, realist pina la un punct, unde fantasticul irumpe, dar cu puterea realului, te convinge ca lucrurile stau asa, nu iti spui niciodata: e o poveste.
La Tolkien e asa cum spunea Blizz o lume inventata de la fundatie pina la acoperis, e o conventie pe care trebuie sa o accepti. De aceea, daca ai prejudecati nu vei putea fi cucerit niciodata de o asemenea literatura. (Eu nu am citit cartea, dar e usor de intuit ce contine daca ai vazut filmul)
De aceea, proza lui Eliade poate avea implicatii existentiale (de tip religios, sa zicem), in vreme ce a lui Tolkien ramine o poveste.

Nu vad de ce ar fi chiar asa diferenta.

Voi pareti sa uitati ca adevarata sursa a fantasticului sta in mit si in basm.

Iar miturile si basmele nu sunt cu nimic mai putin profunde sau mai putin "existentialiste" decat Eliade sau Borges. Forma este separata de fond.

Tolkien incearca in mod voit sa exploateze direct aceea sursa a fantasticului (in special a mitologiei nordice, pe care o cunostea cel mai bine). Si eu zic ca prin felul in care o interpreteaza nu pierde cu nimic contextul ei (asa cum nici Shakespeare nu o face, desi la el e folosita mai degraba ca pretext).

De altfel, eu personal as ignora ce a produs literatura "culta" romaneasca in acest domeniu (poate cu exceptia lui Colin, intr-adevar, care mai are si alte incercari nu neaparat de "heroic fantasy") si as incerca sa ecranizez un basm.

Salutari,
Andrei

...Grrrr...tot vorbitzi de cartzi shi eu una n-am de unde sa fac rost de ele.In Arad-ul asta totzi se uita la mine ca la o nebuna cand intreb de Tolkien...de parca ash vorbi de "cai verzi pe peretzi"....

A fost deja ecranizat un short dupa o pveste a lui Vladimir colin, de catre Cristian Lazarescu. A fost Eliade ecranizat (vezi Eu sint Adam!, Sarpele, etc). Pina si Harap Alb a fost ecranizat.

Si este normal ca un mit sa fie la fel de profund ca textele lui Eliade care, si in eforturile lui de prozator, devine mai tot timpul un mitograf. Insa intre mit si basm, ca sursa de inspiratie, exista deosebire graduala: fara mit, nu exista basm. Prin mit inteleg si eu, ca si Eliade, povestea din illus tempus, care creeaza un model comportamental de imitat de toti muritorii. Basmul insa, asa cum e definit de antroplogii culturali Judith Okeley sau Clifford Geertz e mai degraba o creatie ce tine de cultura orala, anonima bla bla bla a unei organizari societale. este, in fapt, o transpunere orala a unei istorii sacre, care este mitul. sa fiu mai putin prolix: mitul are mai degraba o latura sacra, fiind uneori folosit si in ritul religios (v. misteriile eleusine si rejucarea mitului descensus ad inferos) in timp ce basmul are mai degraba o functie de divertisment. Exista basmul cult, no problem, si aici l/as baga pe Tolkien sau Ende sau, mai stiu eu, Culianu. Dar trebuie facuta distinctia intre un "Magarul de Aur" al lui Apuleius si misteriile orientale (Cultul zeitei Isis, for that matter)propriu-zise. Eliade si Borges analizeaza, sistematizeaza, combina mituri si le scot din athanorul asta sub forma basmului modern (am aici o rezerva in a numi o pastiluta de/a lui Borges, Argumentum ornithologicum, say, drept un basm, though). Poate, who knows, o sa capete si ele cindva statut de mit, cam cum a capatat comunismul in vizunea lui Jung.

Mi se pare interesant ca ai brought up aici subiectul Eliade. El zicea, in Mythes, reves etc, ca filmul/ cinemaul este una dintre cele mai bune modalitati (alaturi de lectura, acourse) de eludare/ anulare a duratei temporale. Ca tot e vorba de TLOT, filmul asta exact asta a facut cu mine. Besides, cam de/asta se numeste si siteul asta Cinemagia, crez.