filme romanesti si regizori romani uitati pe nedrept
 

Si istoria filmului, ca orice istorie, lasa in urma personaje sau evenimente importante la vremea lor, acoperindu-le in uitare pe nedrept, dupa un filtru care nu intotdeauna este corect. La fel si memoria colectiva, care mai pastreaza doar cateva titluri, si nu neaparat pe criterii strict valorice.
Unele filme au ramas pentru valva pe care au facut-o la timpul lor. Altele pentru ca regimul a actionat asupra lor in vreun fel (coercitiv sau dimpotriva). Unele pentru li s-a facut reclama. Altele pentru ca erau promovate "viral", de unul si altul. Unele pentru ca s-a vorbit de ele la vreun radio strain sau in presa scrisa. Altele doar pentru ca aveau un titlu mai neobisnuit. Din sita asta a scapat cine a putut. Dar...
Ce filme romanesti credeti ca meritau o soarta mai buna? Ce regizori au intrat in uitare desi meritau mai multa recunoastere din partea istoriei filmului sau a contemporanilor?
"Reabilitam" vreun titlu sau vreun nume?

Laudabila initiativa unui astfel de topic,dar:

Led-Ze-Pencil de ce nu incepi tu cu niste nume/titluri?

Mircea Saucan
 

De o mie de ori: MIRCEA SAUCAN.
Pentru inceput, 2 titluri: MEANDRE (http://agenda.liternet.ro/articol/54...e-Meandre.html), 100 DE LEI (http://agenda.liternet.ro/articol/58...00-de-lei.html).

Radu Caranfil..
Pseudo-vär al lui Nae (tatä lui, Mihai Caranfil - de origine greceascä, numele însemnând "taur negru", era cel mai bun prieten al lui Martin Klarenfeld; când multi evrei si-au romanizat numele, ca sä scape de persecutiile antisemite. M.K. a ales "Tudor Caranfil", din afectiune pentru prietenul säu; astfel, au devenit "frati".)
In 1979, Radu a dat la actorie. A picat. In sesiunea din toamnä, îndrumat de Nae, a intrat la regie. Astfel, am ajuns colegi de armatä, scoalä, Buftea si... debut.
Un scurt rästimp, în armatä, ne-am dusmänit (ne luase mintile socul vietii cazone). Dar a trecut. In facultate, treptat, ne-am apropiat si am devenit buni prieteni.
Filmele lui studentesti nu aveau vreo scânteie deosebitä, dar erau bine lucrate profesional, Radu fiind un om metodic si inteligent.
In 1988, am debutat împreunä, cu lung-metrajul în scheciuri "Autostop": el avea episodul "Premiul", iar eu, "Färä lumini de pozitie". Recunosc cä al lui era mai bun ca al meu - mai închegat, mai organic, mai rotund. La mine, Dulea fäcuse harcea-parcea scenariul... regia... totul.
Dar de-atunci n-a mai fäcut film. Päcat.
Lucreazä, cred, undeva într-o televiziune. Cred cä-l sun zilele astea si-l chem la o bere.

De asemenea, în nici un caz nu trebuie sä-l uitäm pe Bose Ovidiu Pastina, (Dumnezeu sä-l ierte), un mare regisor cäruia un destin vitreg i-a blocat mereu opera. Cei care i-au väzut (toate) filmele de studentie, si-l mai cunosteau si personal, STIU cä avea toate sansele sä-i batä la fund pe toti autorii formati în perioada 1970-1990.

despre morti numai de bine, dar "un destin vitreg i-a blocat mereu opera" ce vrea sa insemne, mai exact? Dupa '90 au debutat o groaza de neaveniti. Cu atat mai mult, un talent mare cred ca-si putea face pana la urma loc - pentru a face macar un film.

Nu gândi schematic, Halle! E usor sä decretezi: "un talent mare cred ca-si putea face pana la urma loc". Da, si eu cred cä putea... sau poate nu.
Färä sä cunosc detaliile, am aflat urmätoarele: dupä scandalul cu transcendentalii care i-a retezat sansa debutului cu "Sä mori ränit din dragoste de viatä", în anii '90 a fost de douä ori gata sä debuteze; proiectele au capotat din lipsä de fonduri (cum a fost si cazul meu, cu "Al treilea ochi", în '91 - si atâtea altele...) Apoi, în 2006, în sfârsit era gata sä reuseascä... si a murit de cancer, în martie... Chiar tu ziceai: "au debutat o groaza de neaveniti". Bose nu era de-ai lor... Si, ca vârstä, era prea departe de noua generatie. Avea cu patru ani mai mult decât mine - evident, capetele-pätrate îl considerau "bätrân" si nu erau în stare sä vadä decât cä nu debutase... Träim într-o lume prea de cäcat ca sä ne luäm dupä verdicte si principii morale (cinstite, dar rupte de realitate...)

sau poate nu vroia sa-si strice legenda.
care vad ca functioneaza in continuare. :)

poate nu era nu era in gashca alor batrani, nici tanara speranta nu mai era. Dar au existat destui din cea "de mijloc" care au debutat: mircea plangau, laurentiu damian, bogdan cristian dragan, marius sopterean, sinisa dragin. Sau Dan Mironescu, mai batran. Nu cred ca nu putea obtine finantare el, care era ata de apreciat.
Cred ca nu vroia. Nu-l mai interesa. Sau varianta cu legenda.

Viata e complexä, si are multe aspecte...

Mironescu a debutat în 1979, cu dezastruosul "Jachetele galbene", urmat de "Martori dispäruti" (1987). In 1993, "Dragoste si apä caldä" a fost o daravelä daneliucianä näscutä moartä: filmul l-a început Octav Brânzei, iar Daneliuc, sub pretext cä nu-i îndeplinea cu sfitenie ordinele, i l-a luat si l-a chemat pe Mironescu sä-l termine (la fel cum avea sä încerce si cu mine, un an mai târziu).

Acum 15 ani cand am intrat in publicitate ma uitam cu invidie la tipul ala care era intotdeauna primul chemat sa faca toate acele reclame minunate (mi se pareau mie pe vremea aia); acum cred ca intuiesc un pic mai mult despre ce era in sufletul lui si ce consolare de proasta factura puteau fi acele melanjuri imateriale de 30-45 de secunde...

Interesant ce spui tu aici, Airy! Ceva detalieri, dezvoltäri...?

cam repede treci peste 16 ani...
in care a facut reclame, a fost director de creatie la agentii, director artistic la televiziuni, etc.
ori nu i-a mai pasat de film ori era atat de exigent ca se bloca singur.

Trec repede fiindcä mai mult decât am spus, nu stiu. L-am pretuit si stimat, dar n-am fost apropiati. Nu cred cä am conversat vreodatä - mai mult de un "Sal't! / "Sal'...!". Asta e...

Intoarcerea lui Voda Lapusneanu (r. Malvina Ursianu)- revazut integral acum cateva zile, din intamplare.

Nu stiam aproape nimic despre acest film, decat ca exista si ca am urmarit fragmente din el in copilarie.

Surpriza a fost relativ mare. Un film istoric romanesc pre- decembrist situat mult peste nivelul majoritatii acelui gen de filme, facute pentru "oamenii noi" cu creier mic si clisee istorice de incastrat in respectivul organ.

Lapusneanu este un personaj complex, subtil, nuantzat si oscilant, (ca aproape nici un alt personaj de film istoric romanesc, vezi cele gen Sergiu - Fat Frumos ). Interpretul, de mare talent, care da o culoare neasteptata personajului, este actorul George Motoi (pacat ca in ultima vreme s-a retras din prim planul vietii artistice).

Nu in ultimul rand, filmul surprinde prin sumbra atmosfera medievala (te duce cu gandul la "Macbeth" sau "Hamlet") pe care reuseste sa o creeze prin combinatiile de decoruri si lumini excelent folosite, aduncand ambianta in ton cu scenariul si cu personajele, armonie rar gasita in filmul istoric romanesc piln de avanturi sforaitoare, soare si mandrie nationala rau redata.

Nu stiu nimic despre regizoarea filmului (decat numele), dar chiar i-a iesit un film bun, daca trecem peste unele tare/sabloane ale cinematografiei romanesti de atunci, de care, din pacate, filmul nu reuseste intotdeauna sa scape.