"The Town"
 

Tocmai ce l-am vazut si am impresia ca e cam cel mai sanatos thriller al anului, in sensul clasic si batatorit al termenilor. Se completeaza perfect cu Gone Baby Gone, chiar daca e poate un strop mai romantat si comercial. Oricum vad ca Ben Affleck chiar s-a pus pe treaba, inca un proiect din asta si se poata lauda cu o trilogie sociala bostoniana in toata regula . Bravo lui. De remarcat si faptul ca asta e primul sau rol credibil dupa mult ani in care n-am avut cum sa-l iau in serios ca actor. Sper ca-n urmatorul sa joace amandoi Affleck brothers in tandem. :D
Altfel, Jeremy Renner face ce face si tot antipatic imi ramane. Nu neg faptul ca e in forma, dar rolul cam tot ala din Hurt Locker e. John Hamm e parca un pic prea scortos si nu m-a ajutat prea tare nici faptul ca mi l-am inchipuit in continuu tot ca Draper din Mad Men. Rebecca Hall e oarecum molateca, dar placuta asa cum ea in general. In rest numai de bine. 8/10 (e un pic umflata nota recunosc)

btw, ca tot pomeneam de revenirea lui Ben Affleck, pe imdb e legat de the new Terrence Malick untitled project, que cosa O_o

Tocmai ce vroiam sa deschid un thread dedicat filmului!:D
Postgustul filmului , senzatia lasata ma impinge spre granita lui bun spre foarte bun. Povestea m-a captat realmente, nici nu am sesizat cand au trecut cele 125 minute.

Ca regizor, Affleck are un anume fler, dar povestea seamana cu "Heat" a lui Michael Mann din mult prea multe puncte de vedere, ca sa nu ma enerveze. Nu ati sesizat nimic?

@Disciple.
In film apare o scena in care Ben Affleck vizioneaza Heat la tv :P

Si mie mi-a placut mult. Asta si ala cu lesbienele sunt preferatele mele din putinul cinema 2010-ist pe care l-am consumat. De acord, baietii joaca de rup. E si Renner-actorul de vina dar grosul repulsiei pe care o emana Renner-personajul e asumat, provine din rol. Si intr-adevar, ce rol! Cat de bine portretizeaza tupeul cocalarului in scena in care se intalneste cu Doug si Claire la masa. Dupa cuplul de scene anterior in care 1. intra cu batele impreuna cu Doug, ca s-o razbune pe ea, intr-o alta scorbura de golani si 2. cea in care Doug ii cere ajutorul pentru asta ( replica "we're gonna hurt some people" e de o eleganta negativa, de un eufemism care releva realismul cu o eficienta infioratoare) .
Cu Rebbeca in schimb esti prea blanda cand o numesti molateca. Am mai vazut-o in "Vicky Christina. Barcelona" si "Frost/Nixon" si risc sa spun ca fata asta e chiar alienata de fenomenul actoricesc; e falsa, e o impostoare.


Daca largesti sufficient contextul ii poti gasi asemanri si cu "When Harry Met Sally" . Schema epica generala e pe planul doi in cazul tipului asta de film - nu isi propune sa schimbe lumea sau sa nu te mai lase sa dormi, e un film de consum... si totul sta in detalii. M-am gandit si eu la "Heat" in timpul vizionarii (inevitabil, avand in vedere ca filmul lui Mann e stacheta ultima a probei bank robbery movie) dar in niciun caz nu m-a deranjat.

De asemenea e foarte asemanatoare povestea si cu cea din Set it off.Filmul e solid din punctul meu de vedere,nu extraordinar pentru ca de la jumatate incolo devine din ce in ce mai conventional dar ne arata ca Affleck are calitatile necesare sa aiba succes ca regizor.Singura care mi s-a parut pe langa a fost Blake Lively care a jucat destul de prost,in rest toti s-au descurcat bine.

Cred ca ai vazut alt film. Daca si Blake Lively in aparitia ei de 7-8 minute a fost pe langa e clar... Ce vroiai sa faca mai mult de-atat ? :-/

PS: Reclama asta cu cerebelu' e deranjanta rau... X(

"The Town" - Un thriller social
Exigent fără veleitarisme

E reconfortant ca, după atâtea heist-movies şi caper-e more or less tălâmbe (ultimul care-mi vine-n minte fiind submediocrul "Takers"), să ai parte şi de un thriller cu spărgători de bancă pe felie. Important este faptul că "Oraşul" lui Ben Affleck e, în primul rând, un film cu conţinut social, în siajul producţiei sale de debut "Gone Baby Gone" (2007) - iar la nivelul imediat următor ca semnificaţie dar având întâietate ca impact, cel de thriller, îşi ia menirea în serios, abordând subiectul pe baza unei concepţii cât mai realiste şi a unei documentări riguroase - elemente atât de amarnic eludate în ultima vreme, din nefericire, în majoritatea filmelor de gen.
Cred că cel mai mult mi-a amintit de "The Wild Bunch" al lui Peckinpah şi, mai ales, de clasicul «Le Clan des Siciliens» - chiar dacă nu se apropie nici pe departe de eleganţa sobră şi tragismul cehovian al operei lui Henri Verneuil. La fel ca în atâtea alte capere de marcă, pe Affleck îl interesează mai mult umanitatea deviată a personajelor decât spectacolul vizual şi tensiunile uşor accesibile (altminteri deloc neglijate şi ele). Scenariul, pe care l-a scris împreună cu Peter Craig şi Aaron Stockard, se apleacă în primul rând asupra conţinutului şi a back-story-urilor, propunând o perspectivă amar-obiectivă asupra protagoniştilor, deşi cu abateri vizibile de la normă: Doug MacRay (Ben Affleck însuşi) e incredibil (şi necredibil) de idealizat, iar James Coughlin, deşi motivat, cam întrece măsura pe panta repulsivităţii (ca personaj, doar; creaţia actoricească a lui Jeremy Renner ("The Hurt Locker") e virtualmente impecabilă. Tot în cheie realistă - până la un prozaism steril - sunt trataţi şi antagoniştii (cei aflaţi de partea legii, evident): agentul special F.B.I. Adam Frawley e conceput veridic şi fără pic de veleităţi eroiste (sic! - adică "de erou", nu "eroice"), Jon Hamm recompunând arhetipulul poliţistului dur, scârbos şi complet lipsit de scrupule, care nu cruţă nici un fel de mijloace (inclusiv şantajul, traficul de influenţă, etc.) ca să rezolve cazul (mai mult de-amorul său propriu, decât de-al meseriei), secondat de veteranul Dino Ciampa (Titus Welliver) - dar, dincolo de crochiurile portretistice, cei doi sunt construiţi dramaturgic schematic şi prea puţin convingător, astfel că, în ultimă instanţă, protagoniştii-spărgători sunt învinşi mai mult de către instituţia poliţiei în sens cantitativ (efective, echipamente, profesionalism, finanţe), decât de nişte adversari cu adevărat redutabili ca persoane şi care să aibă vreun ascendent moral (mai mult, dacă Frawley e tipul specific de gabor care calcă pe cadavre, Doug se impune ca "hoţ de onoare" - dimensiune ce-ar fi meritat să fie dezvoltată mult mai amplu).
Pornind de la aceste date caracterologice, scenariul e construit abil şi precis, absolut formulaic; avem de-a face fix cu trei lovituri: prima, cea cu rol cumulat de kickstart şi inciting event, de la care porneşte povestea ce li se va vădi fatală protagoniştilor; a doua, la jumătate, pe post de mid-point, amorsă a întorsăturii decisive; şi, evident, a treia ca plot point 2, declanşând dezastrul final - din nou, nu poate trece neobservată asemănarea cu deja menţionatul "The Wild Bunch" - şi, dacă tot suntem la capitolul similitudinilor, ar mai fi cazul să cităm şi "Heat", Michael Mann (film "inclus în film" sub forma trimiterii: la un moment dat, se vede o secvenţă din el pe ecranul televizorului), "When Harry Met Sally", al lui Rob Reiner, sau "Set It Off", de F. Gary Gray. Se adaugă subplotul romantic - cu efect facil, compensându-i astfel suprema banalitate, dincolo de care e totuşi bine condus, din fericire (aici, Rebecca Hall îşi face datoria în genere onest, fără sclipiri deosebite dar şi fără mari greşeli (e pur şi simplu o Claire Kessey credibilă în context şi atât) - iar regia lui Ben Affleck reuşeşte să nareze totul într-o combinaţie echilibrată de ritm alert şi ton sobru. Totuşi, nu vreau să expediez galeria actorilor fără a-l menţiona pe Pete Postlethwaite, în "Florarul" Fergus Colm - o schiţă extrem de penetrantă a răului absolut tratat cu originalitate.
Nu putem neglija nici imaginea complexă şi echilibrată, reuşind să evite permanent, cu maxim bun-gust, toate tentaţiile kitschoase proprii genului - realizată de Robert Elswit, unul dintre cei mai folosiţi (şi, pe bună dreptate, reputaţi) directori de fotografie din ultimii ani, reţinut mai cu seamă pentru "There Will Be Blood". Şi, desigur, montajul de o maximă nervozitate şi precizie al lui Dylan Tichenor. Nu întâmplător, deşi durează cu cinci minute peste două ore, nici un moment nu simţi trecerea timpului (sau, mai rău, iluzoria lui staţionare, ca în cazul atâtor filme lungite peste măsură). E strâns, dinamic, captivant şi convingător - şi, lucrul cel mai important, nu se rezumă doar la statutul filmului de acţiune şi consum: chiar îşi propune (şi reuşeşte) să spună ceva.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
21 decembrie, 2010, h. 17:00-17:45
Bucureşti, România

Vroiam sa joace mai convingator.Parea ca se chinuie prea mult cu vocea aia de drogata 24/7.
Poate ca esti fan Gossip Girl si ti-am atins vreun nerv cand m-am luat de ea.:D

Un film solid care ofera ceea ce promite.Fara metafizica ,fara abureli .Excelent pentru a fi vazut impreuna cu citiva prieteni la mall.La mai mare nea Ben !!!.
8/10

Federico: care e ala cu lesbienele, ma??? =))

The Kids Are All Right. Cu lesbiene ar mai fi si Room in Rome, dar ma indoiesc ca se refera la asta. E ceva mai...intepator, ca Schweppes-ul.

Cum a spus omul - TKAAR. De ce razi?

Probabil nici el n-a văzut TKAAR, n-a făcut asocierea și a început să facă tot felul de speculații (nu public) despre ce film ar putea fi și unele alegeri chiar păreau foarte amuzante.
Cel puțin eu asta am făcut.

Da, Pitt, scris frumos, dar imi pare rau ca ti-am citit cronica, pentru ca ai bagat un spoiler cat casa.

Care, mä...? :|

Nu mai insistati cu spoileru', in plm, ca sint unii care n-au vazut inca filmul. Am citit cronica lui Pit, n-am detectat nici un spoiler. Si acum nu mai am curajul sa o citesc inca o data...:D

Windom, nu citi.

Pit, selecteaza textul de aici...
"(...)"
... pana aici.

Am citit, si am editat - pentru orice eventualitate.
Oricum, nu mi se pare deloc un spoiler. Era doar un comentariu de fond - ar fi putut însemna multe...

Nu continuati conflictul personal care a fost adus aici în mod artificial.
Cine nu se conformeazä, are un avertisment.