Cel mai bun film al lui Nae Caranfil
Pentru ca la subiectul "Cel mai bun film romanesc de dupa 1989", dintre filmele lui Nae Caranfil a fost inclus doar "E pericoloso sporgersi" deoarece chestionarul nu cuprinde mai mult de un singur film pentru fiecare regizor, iar preferintele utilizatorilor difera, m-am gandit sa introduc acest chestionar. Imi place Nae Caranfil si eram curioasa cam care sunt preferintele utilizatorilor cinemagia din filmografia sa. Va poftesc la vot.
|
Am votat E pericoloso sporgersi, e singurul film al acestui regizor pe care il consider decent. Caranfil jr. un un creator mediocru. Asfalt tango imi place din motive pur subiective si personale.
|
Filantropica.Inca nu am reusit sa vad EPS desi cineva de aici mi l`a trimis de ceva timp.
|
Si eu tot de pe aici l-am primit. Si merita vazut. ;)
|
nume ... care este un creator bun dupa parerea ta ? Dintre cei de la noi biensur :)
|
Originally Posted by nume:
|
Asfalt tango
Are sa-i trosneasca in cap pe unii, alegerea acestui film, pe altii are sa-i multumeasca si etc. Consider ca acest film pune baza acelui 'nou val' [care nu exista] si ii da startul. Evident, nu poate fi comparat cu '432' sau cu 'MDL' pentru ca acest film e pur Nae Caranfil (si din alte n alte motive evidente :P ). :) Multi spun ca 'EPS' e cel mai bun. Pentru ei. Pentru mine e al doilea. |
Originally Posted by redmen:
Din pacate nu pot sa numesc niciunul cu o filmografie liniara, fara ups & downs, ci doar franturi. Din pacate se pare ca si cei noi se erodeaza ca si cei vechi: Radu Muntean cu Furia, asta imi vine in cap acum, un film care imi place f. mult.
Originally Posted by Suspect de bizar:
Beneinteles, batranu' e mai fresh de o mie de ori decat multi pustani cu pretentii de regizori. Am vazut Balanta de 100 de ori si mi se pare la fel de bun de fiecare data. Doar un exemplu. |
Tocmai, cä bätrânu' si-a pierdut freshitudinea... Talent în sine are, dar s-a molesit, a devenit amatoricesc, plicticos, obosit, didactic... Nu mai are prospetimea din "Duminicä la ora 6" (capodopera lui) si, partial, "Reconstituirea" (un film foarte bun) si "Balanta" (un film bun).
Radu Muntean a crescut, de la bunul "Furia" la excelentul "Hârtia..." - urmat de o usoarä scädere (dar tot în zona excelentei) cu "Boogie" Da' ce-ar fi sä ne mentinem noi on-topic? Nae Caranfil sus scrie? Nae Caranfil sä fie. Personal, îl ierarhizez asa: "E pericoloso sporgersi" = capodopera lui de pânä acum "Filantropica" = excelent "Restul e täcere' = foarte bun "Asfaltango" = bun "Dolce far niente" = încä nu l-am väzut (da' nu disperati, cä-l am). |
Originally Posted by Pitbull:
Nu pot sa nu fiu off topic. Lucian Pintilie a fost informator al securitatii (http://www.9am.ro/stiri-revista-pres...ecuritate.html) Duminica la ora 6 a aparut in 1965, adica intro perioada in care comunistii romani luptau sa se emancipeze de sub tutela Moscovei . „Devierea” românã – o pretinsã versiune a comunismului naþional – a condus la reuºita încercãrilor grupului conducãtor de a restructura ideologia oficialã ºi de a asimila valori populiste ºi naþionaliste […] Dupã 1962-1963 ºi mai strident dupã venirea lui Ceauºescu la putere în martie 1965, acelaºi partid nu a ezitat sã se angajeze în campanii naþionaliste intense, obþinând capital politic de pe urma nãzuinþelor patriotice reprimate ale intelectualilor români ºi pretinzând cã reprezintã cele mai sacre valori naþionale. “(raportul Tismaneanu) Iata dc Duminica la ora 6 este un film de propaganda despre un ilegalist comunist tanar, frumos, manierat, inteligent, sensibil,visator, dedicat care impreuna cu o fata, surpriza, la fel de ilegalista si de luminoasa, lupta cu legionarii, fara ajutorul fratilor de la rasarit. |
Foarte interesant! Nu stiam lucrurile astea, si dacä sunt adevärate (cum cred cä sunt - am încredere în Tismäneanu), pun totul într-o luminä mult mai complexä.
Dar, dincolo de toate aceste dedesubturi ideologice, rämân la convingerea cä "Duminicä...", luat strict ca film în sine, e mult mai echilibrat, unitar, rotund, decât tot ce-a fäcut Pintilie ulterior. Ca sä fim totusi on-topic, dacä mai continuäm discutia (ceea ce meritä, cäci devine tot mai interesantä!), propun s-o facem la "Regisori români" (cu cross-linkuri). |
La al III-lea Congres al sãu (din vara anului 1960), PMR îºi reîntãreºte hotãrârea de a îndruma „întreaga activitate ideologicã, ºtiinþificã, culturalã ºi literar-artisticã, pentru ca aceasta sã slujeascã interesele supreme ale poporului, cauzei construcþiei socialiste”.
[…] Prevalându-se de monopolul editãrii ºi având în subordine detaºamentul din ce în ce mai bine ºcolit (ºi reciclat din vreme în vreme) al redactorilor de carte, secþiile propagandei de partid practicau faþã de pocãiþi, de reeducaþi, de reveniþii în literaturã ºi mai ales faþã de tinerii debutanþi o politicã mai subtilã, în care se combinau „sugestia prieteneascã” ºi indicarea clarã a zonelor tabu. Propaganda acceptase formula lui „Dã-ne ºi nouã ceva ºi vezi-þi de treabã”. O deplasare notabilã de accent s-a petrecut atunci în conºtiinþa artisticã ºi în orizontul de aºteptãri al scriitorilor tineri, în mentalitatea cenzorilor, a criticilor literari ºi chiar a unora dintre conducãtorii politici treziþi pe jumãtate din coºmarul stalinist. La sfârºitul ultimului deceniu roºu, scriitorii învãþaserã sã se lase folosiþi de angrenajul propagandistic fãrã sã mai facã acele concesii oribile (tematice ºi stilistice) din anii de început ai regimului, când, respectând ºabloanele, trebuiau sã ridice osanale ocupantului sovietic, sã mintã „partinic” cu neruºinare, sã renege ºi sã batjocoreascã trecutul ºi istoria naþionalã. De altfel, pe lista de preferinþe a Secþiei de Propagandã a partidului se împuþinaserã sau dispãruserã, discret, temele prosovietice, cele antiimperiale, ca ºi cele care incitau la urã de clasã. Nu se mai impunea cu violenþã ºi severitate scrierea dupã reþetar, dar se deschideau, în continuare, toate uºile poeþilor care cântau izbânzile revoluþionare, ºantierele de construcþii, munca avântatã, priveliºtile României socialiste. [...] Când etapa de consolidare a puterii personale se va fi încheiat, scriitorii vor avea dovada cã rolul pe care îl rezervase pentru ei propaganda luase sfârºit: li se va aduce aminte, cu brutalitate, cã nu puteau aspira a fi mai mult decât au fost destinaþi sã fie ºi în 1950. Primele semne ale unei schimbãri derutante în atitudinea partidului apar în 1967, când au fost „topite” 60 000 de exemplare din Antologia poeziei moderne elaboratã de Nicolae Manolescu, pe motivul introducerii în circuit a unor poeþi de dreapta neagreaþi de regim (Radu Gyr, Nichifor Crainic) sau trãind în strãinãtate (Horia Stamatu, ªtefan Baciu). Directorul Editurii pentru Literaturã, Ion Bãnuþã, fost ilegalist, întemniþat înainte de 1944, a fost sancþionat ºi transferat la o revistã, Mihai ªora, rãspunzãtor de BPT, a fost destituit ºi, de asemenea, redactorul Ion Acsan a fost mutat într-un post insignifiant. Vigilenþa sporeºte ºi din pricina descentralizãrii presei prin apariþia cotidianelor judeþene (de partid), care a solicitat sporirea numãrului de cenzori. Se practicã mai ales cenzura preventivã ºi cenzorii se specializeazã pe domenii (televiziune, radio, filme, teatre etc). Se interzice, în 1970, filmul lui Lucian Pintilie – Reconstituirea, care „pune într-o luminã defavorabilã anumite organe de stat”. Iar piesa lui Iosif Naghiu – Gluga pe ochi e scoasã dupã 60 de reprezentaþii de la Teatrul Bulandra pentru un „Cristos a înviat” pronunþat de doi actori pe scenã. Era preludiul întâmplãrilor dramatice din 1971. http://www.corneliu-coposu.ro/u/m/ra...inal_cadcr.pdf pag 499 Ajuta-ma tu, te rog, cu cross link-uiala k nu stiu ce si cum :) |
Originally Posted by farabeuf:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...=218632#218632 Deci, rog pe toatä lumea ca AICI sä rämânem on-topic (Nae Caranfil), iar noua discutie (Pintilie, propaganda, cenzura, conformismul politic, etc.) s-o continuäm aläturi. |
(...)
|
Ti-am mutat mesajul aläturi, ca sä fie on-topic, si am si räspuns.
Your turn (acolo, nu aici). |
Nu stau sa caut. Nu gasesc.
|
Nici nu era nevoie, am pus linkul aici murä-n gurä (e chiar în mesajul de deasupra celui al täu pe care l-am editat-mutat).
|
Imi plac filmele lui Nae, e preferatul meu dintre cei de acum, cel mai tare mi se pare in continuare E pericoloso sporgersi.
Un singur lucru imi lipseste la ele: emotia. Nu exceleaza in directia asta, nu am nici o secventa care sa zic ca m-a "atins la punctul sensibil". Este super-inteligent, super-rational, super-imaginativ, cu mult umor, filmele lui dau o placere intelectuala si satisfactia ca esti tratat ca un spectator destept, nu un bizon. Totusi astept filmul care sa ma rascoleasca putin si sufleteste. E pericoloso sporgersi avea cativa stropi de emotie, poate de aia e si preferatul meu. Iar Filantropica mi-a taiat orice chef sa mai dau bani cersetorilor, nu mai am incredere ca in spatele lor nu e cumva un domn Puiut care ma santajeaza afectiv. Ii aud plangandu-se de situatii foarte grave si tot nu-i mai cred. Dar nu-s convins ca fac bine. |
E pericoloso... este exemplu tipic de film cu subiect si drame ale personajelor absolut banale, de care insa ajungi sa te atasezi ca spectator , strict datorita felului in care este povestit filmul. si aici e vorba de regizor, evident.
|
corect, dar si de scenarist (care e tot Nae)
redmen, trebuie sa-l vezi neaparat, pune-l in lista de prioritati. |
All times are GMT +2. The time now is 02:55. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.