ca sa vedeti si voi ce frumoasa este o femeie naturala:))de aia am marit asa:))

maria dinuelscu =))

o adaug pe Joan Allen

Ralph Fiennes

marion cotillard
marlene dietrich

claudiu-daniel lugoj
 

imi place jennifer lopez in filmele de comedie.

Humphrey Bogart

Edward Norton,Leonardo DiCaprio şi Marion Cottilard,actori care pun mult suflet în ceea ce fac.

Daca Jenny from the block e actrita cu stil inseamna ca ar mai lipsi de aici Paris Hilton=))
Mie mi-a placut Carey Mulligan iar ca actori cu stil l-as mentiona pe Anthony Hopkins si Sean Connery.

Vutcărău îmi place, și regret că ales doar să se retragă în spatele camerei de filmat , în spatele scenei ,tocmai în Japonia.

Ian McKellen, un actor ce ofera o personalitate intelectuala de o finete nemaipomenita personajelor pe care le interpreteaza.
Leonardo DiCaprio, care modeleaza atat de bine temperamentul personajelor mai ales prin expresiile faciale.

Attachment 426
Annette Benning, intr-adevar,o actrita cu stil...
lucru de care si "seducatorul "Warren a fost convins.....
amestec de farmec, eleganta, inteligenta...
American Beauty...un film,un rol, cu care ne-a cucerit...

Michael Caine is such a class act :X

S-a vorbit despre toaletele actritelor si cred ca niciuna nu o egaleaza pe Audrey :)

https://www.youtube.com/watch?v=tcArCF-wEkU

fiecare dintre femei este adepta unui stil vestimentar pe care il respecta cu strictete, sau il remodeleaza dupa propria personalitate. fiecare mare diva a cinematografiei a fost muza unui creator de moda si este normal sa fie asa, fiindca, actritele, intotdeauna si-au pus in valoare feminitatea prin stilul vestimentar exclusivist.
eu cred ca Hepburn a ramas nemuritoare jumatate datorita personalitatii sale unice, al aerului de fetita inocenta si jumatate datorita marelui Givenchy, geniul creator al rochiilor care au facut din Audrey,emblema rafinamentului vestimentar.

Richard Gere, Julia Roberts, Demi Moore.

-Gheorghe Dinica (25 decembrie 1933,Giulesti,dar 1 ianuarie 1934-in acte oficiale-10 noiembrie 2009,Bucuresti)**S-a spus despre el că,după dispariția lui Toma Caragiu la cutremurul din 1977,a rămas cel mai bun actor de film al României.Cariera sa prodigioasă a fost dublată de o viață pe măsură,începută pe străzile rău famate ale cartierului bucureștean Giulești,unde, aidoma filmelor în care a jucat mai apoi,polițiștii se războiau cu interlopii interbelici.Ajuns actor printr-un capriciu al sorții,devine un stâlp al vieții mondene,scriind istorie alături de prietenii săi Ștefan Iordache,Nelu Ploieșteanu și Ștefan Bănică,la cârciuma Șarpele Roșu.Apoi,la o vârstă la care alții ies la pensie,actorul se căsătorește(1996) cu o femeie cu totul specială,Gabriela Georgeta**Sotia mi-a organizat viata**,și își relansează cariera,pentru a încheia în glorie o viață extraordinară,mai ceva ca un film!/(Boerescu Dan-Silviu,in cartea Gheorghe Dinică și legenda Șarpelui Roșu,2017,Editura Integral)-

**Fiecare om trăieşte cum îşi alege.Pe mine m-a câştigat definitiv filmul.Mă uitam la cinematograf şi îi vedeam pe marii actori americani şi uşor-uşor am intrat în această lume.Dar am făcut şi film şi teatru cu pasiune.Stefan Iordache,cel care mi-a fost prieten o viata,a fost pentru mine un exemplu.Un om de o forta incredibila,un artist complet,un barbat de la care am invatat ce inseamna prietenia.De la Maria Tanase am invatat ce inseamna sa canti cu sufletul,de la Marin Moraru sa fiu rabdator.Si acum invat de la colegii mei mai tineri de platou.**
***
*Sunt vagabondul vietii mele*,Gheorghe Dinica
La carciuma din cartier..Unde se canta si se bea..
Vreau asta seara sa petrec..Cu amintiri din viata mea..
Am mai facut cate-o betie..Am mai iubit niste femei..
Si m-am vandut la galerie..Pentr-un bilet de cativa lei..
Sunt vagabondul vietii mele
Ca intr-un film cu Raj Kapur
Maturator de praf de stele
Si cusurgiu fara cusur..
Iar cand adorm,spre dimineata
Imi reprosez de la-nceput:
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut..
Am fost si print si cersetor..Un tradator,un om cinstit
Numai cu viata de actor..Eu niciodata n-am glumit.
Am mai si ras de-o nerozie..Am fost bogat,am fost falit..
Si in toata lumii nebunie..Eu publicul mi l-am iubit.
***
*Am fost crescut mai mult de bunici.Ai mei erau despărtiti.N-am avut ceea ce se cheamă o familie strînsă la gura sobei,cu povestioare,cu poezie si romantism.Era o viată aspră,ferită de dulcegării.Oaze?Vacantele de vară,la tară.Tata era din Arges si vara mă trimitea acolo,la niste mătusi si unchi,care mă iubeau. Era foarte frumoasă si clară viata,acolo.Pe la 13-14 ani mi-am luat viata în mîini si am plecat din cartier,spre centru.Singur. Întîmplări nefericite au fost destule,dar acum,privind înapoi,mi se par fleacuri.În orice caz,n-a fost ceva care să mă distrugă!*
***
Florin Zamfirescu,dupa moartea actorului**Aşa a fost să fie.Încet,încet dispare o generaţie.Chiar dacă mai apar alţi actori mari,Dinică este o pierdere foarte mare.Fiecare artist este un unicat şi cu atât mai mult,Dinică nu este repetabil,pentru că dacă ne uităm în toate marile filme româneşti,el este prezent** (sursa,Libertatea.ro)

=**Bre muica,tu scamatoriu o sa te faci!Mama-mare,de acolo,pe unde oi fi,sa stii ca zicerea matale,care acum parca imi suna un pic a blestem,s-a implinit.**,cuvinte pe care bunica mi le-a spus pe cand eram copil,Stefan Iordache,s-a născut în Bucureşti,acolo unde întorceau tramvaiele 7 şi 15,a treia staţie de la Sebastian,într-o căsuţă dintr-o fundătură.Era în ’41,pe 3 februarie.Rahova,un cartier muncitoresc unde a trăit alaturi cu derbedeii şi ţigani,a fost căsătorit cu nepoata lui Tonitza,teatrolog,Michaela Tonitza Iordache,*Cel mai iubit dintre pământeni*va însemna, pentru mulți,vârful carierei cinematografice a lui Ștefan,actorul s-a stins din viaţă,la Viena,14 septembrie 2008,avea 67 de ani,pe coroana de la mormântul soţului Michaela i=a scris „Aşteaptă mă!“,atat,/**Sunt constient ca noi,actorii,trebuie sa platim pentru acest joc permanent de-a viata si de-a moartea.Este ceva deasupra noastra.Cred ca Dumnezeu este in noi,in oameni.Deci poate fi si in mine.Ma gandesc la iesirea din scena,de cand am inceput teatrul.Acest lucru ma sperie.De aceea si muncesc atat de mult.Nu vreau sa cred ca am ajuns la capatul drumului**=
***
„Indragostit si infricosat de arta,a impus o aristocratica eticheta,ce aduce o sfanta solidaritate.Cu un inger pe umar si un diavol in buzunar,senzual si spiritual,exercita o fascinatie aproape erotica asupra celor din jur:public, parteneri,prieteni.Numele lui este o emblema.Acelasi cu al Arhidiaconului Stefan,intaiul mucenic crestin.Stephanos-in limba greaca inseamna coroana cea cu care erau incunati invingatorii.In jocul cu viata,in jocul cu arta,in jocul cu moartea,a ramas,Actorul-Rege”/Ludmila Patlanjoglu,in volumul Regele Scamator,Stefan Iordache,Curtea Veche,2008.
***
Zi si mie doua idei.Ce fel de idei?
Pai nu zici c-ai predat filosofie si ca n-ai uitat nimic?Doua idei filosofice.
Filosofice?Pai da,doua idei filosofice.
Cuget deci exist.
Ce-i asta?O idee filosofica.
E a ta sau e a altuia?Nu,nu este a mea.A cui e?
A unui mare ganditor francez.
Si ce inseamna asta?
Ca este foarte sigur ca exist din moment ce gandesc.
Mare branza.Este,un lucru sigur,o idee filosofica.
Sigur,idee filosofica.
Pai cum adica,daca nu gandesc,nu exist?
Pai uite graul asta incoltit,sau un cal sau un magar,nu gandeste.
Inseamna ca nu exista?
Nu pot sa spun ca nu exista,dar e foarte sigur ca eu exist din moment ce gandesc.
Hai mai zi,alta
Totul este bine in cea mai buna dintre lumile posibile.
Pai asta e o lozinca,o fi din Marx,ah?
Da,poa sa fie.
Dar una de a ta asa,nu stii?
Nu.=Pai de ce nu stii?Pentru ca nu am/Ștefan Iordache(Victor Petrini),in filmul Cel mai iubit dintre pământeni
***
la scoala vietii rupt in coate de atitea banci in care-am stat,
am invatat ca doar o data norocul clipei ne e dat,
dar ametit de cautare sau de atita vin amar
n-am obsrvat cind am trecut
de clipa care s-a pierdut
de-atunci ocaut in zadar.
sunt trecatorul,sunt doar calatorul
ce a trecut prin lumea ta,pe drumul tau,prin viata ta.
eu sunt hoinarul ce-si umple paharul
cu amintiri si neimpliniri,cu despartiri si cu iubiri.
si cu iubiri
eu am cintat cu lautarii si bani si suflet eu le-am dat
sa-mi puna viata pe-o vioara si linga ei am lacrimat.
stiam ca eu la scoala vietii n-am stat in banca prea atent
si am ramas un trecator ce stringe-n suflet dor cu dor
la scoala vietii repetent.
sunt trecatorul,sunt doar calatorul
eu sunt hoinarul ce-si umple paharul
sunt trecatorul,sunt doar calatorul
ce a trecut prin lumea ta,pe drumul tau,prin viata ta.
eu sunt hoinarul ce-si umple paharul
cu amintiri si neimpliniri,cu despartiri si cu iubiri.
si cu iubiri
n-am stat in banca prea atent
si am ramas un trecator.
***
(Jocul cu viața)/Mă tulbura luna și eram îndrăgostit/Simțeam mirosul de femeie/Altfel miros femeile de la țară/a aer și a pământ,altfel simți natura și omul/Stăteam așa,nemișcat,și mă inunda o mare fericire.
Jocul cu viata..
Jocul cu arta!
Jocul cu moartea?
***
Eu joc teatru,pentru că nu ştiu să fac altceva!Dacă ştiam să montez prize, asta eram,electrician.Eu nu am dorit să devin mare actor,dar soarta, Dumnezeu m-a împins aici.Când am dat admitere la Medicină,am făcut vizita medicală la facultatea de teatru.Iar cînd am ieşit de acolo,mi-am notat într-un jurnal că niciodată nu aş vrea să trăiesc printre asemenea oameni.Dacă teatrul e inima mea,atunci inima mea a fost cucerită treptat,în timp.Hmmm, am senzaţia că Dumnezeu m-a luat de păr şi m-a tras în sus.Am terminat facultatea acum 45 de ani,plus patru ani de şcoală rezultă că sunt pe scenă de 49 de ani.Eu îmi fac meseria aşa cum am pornit-o.Vin la teatru cu trei ore înainte de spectacol,repet textul,intru în stare.Numai Mitică Popescu face ca mine.Este şi el un maniac al teatrului.Şi,de 30 de ani,nu mi s-a întîmplat să joc cu sala goală.
***
Meseria asta este o taină.Se vede că ceva din taina asta se răsfrânge şi asupra fiinţei noastre.E o meserie dumnezeiască,iar Dumnezeu e de nepătruns.Sigur că există şi o tehnică a meseriei,dar nu şi un„desen”al ei. Dacă ar exista un desen,l-aş putea arata unui tânar si i-aş spune:„Uite,asta este schema meseriei.Dezvoltă-te pe ea!”Dar nu există.Eu nu pot spune cum o fac.Am nişte date,desigur.Unele le ştiu,altele le simt,le intuiesc sau le visez, doar.Nu le pot spune.Şi chiar dacă aş putea,n-ar folosi nimănui.Ele sunt ale mele.Nu se potrivesc altcuiva. În principal ,pentru mine,rămâne însă neputinţa de a explica meseria.Se prea poate să existe în fiecare artist un fel de comutator care,la momentul potrivit,aprinde lumina.Cine apasă pe el? Îmi place să cred că Dumnezeu./(sursa,Noul Cinema nr.8/1995)


https://radioromaniacultural.ro/port...TI7W4XWR4fR3Rs

Remember Stefan Iordache
 

Stefan Iordache a acordat, in iulie 2008, cu doua luni inainte sa moara, un interviu despre care a spus ca este ultimul pentru ca s-a saturat de trancaneala care nu ajuta la nimic.

"Este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea. Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sunt mahnit. Nici vehement si nici suparat. Mahnit. Vorbim cu totii in vant, pentru ca nimic nu se schimba.

Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust", explica Stefan Iordache de ce acesta este ultimul sau interviu, acordat ziaristilor de la "Jurnalul National".

"Lumea ma stie mai degraba pentru ca am cantat cu Sanda Ladosi si mai putin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai facut eu. Nu ma indigneaza asta, ba chiar privesc situatia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au altii destula", mai spune actorul.

Stefan Iordache a recunoscut ca una dintre cele mai mari greseli ale vietii sale este ca nu are urmasi. "Regret foarte mult. Dar m-a luat viltoarea vietii. Ma gandeam mereu sa treaca si anul in care eram, sa-mi fac meseria bine. Si a trecut vremea. E cea mai mare tampenie din viata mea".

Despre prietenie, cel care l-a interpretat pe Hamlet spune ca nu exista, ci ca avem parte "doar de momente de prietenie".

http://www.ziare.com/stefan-iordache/biografie

- Acum 88 de ani,s-a născut pe 7 aprilie 1931,în Băilești, Dolj şi a plecat,cu o zi înaintea lui Nichita Stănescu,dimineaţa zilei de 12 decembrie 1983,ora 7:25,București,avea doar 52 de ani,scrie o ultimă poezie,**Am fost paraşutat de soartă în beznă/într-o gară părăsită/de unde vine şi nu mai pleacă niciun tren vreodată/fiara nu se grăbeşte/probabil că ne vom vedea la faţă/într-o seară cu ceaţă/probabil ne vom vedea la faţă/într-o dimineaţă”,**Foarte puţină lume ştie că textele cu Nea Mărin sunt scrise în totalitate de el,de Amza.Un umor sănătos,fără pic de vulgaritate,un umor cu o ţâră de poezie,un umor curat.Ţi-e drag să citeşti,dar se mai întâmplă ceva:nu numai că parcă îi auzi vocea,dar ai impresia că îţi şi apare în faţa ochilor Nea Mărin din Băileşti,hâtru,sănătos,vesel**(Oana Pellea) -
***
(„Timpul şterge,dar ştie să păstreze,ca nimeni altul, ceea ce nu trebuie pierdut”,Amza Pellea)
***
**De Pasti 2014 am deschis manuscrisele lui.Cu emotie,chiar cu teama.Teama ca amintirile ma vor intrista,ca vor rascoli dorul,ca vor invarti lama de cutit in rana nevindecata a lipsei lui..Dorul a ramas dor,dar m-am trezit ca rad in hohote,ca rad cu lacrimi citind ispravile lui Nea Marin,si din nou,ca in tinerete,imi era teama ca voi ajunge la finalul povestii**,Oana Pellea,in prefata,volum *Să rîdem cu Nea Mărin*,Humanitas,2014.
***
-Amza Pellea,in carte*Stam pe prispă,trăgeam adanc din ţîgare şi mă uitam la jar cum prindea viaţă,chinuindu-mi mintea să-nţăleg pe unde l-o purta dracu pe Sucă,că plecasă călare de dimineaţă pîn la Rast,s-aducă nişte peşte pă care chibzuisăm să-l mîncăm la prînz.Într-un tîrziu,luai sama că bătea cineva-n poartă.Bag samă bătea de mult,că să zbătea cîinele-n lanţ şi lătra de-ncepusără ş-ai vecinilor să-i dea o gură de-ajutor.-Care ieşti,bă?-Ieu,mă,vere Mărine,Licu!Fă-te-ncoa!O luai io spre poartă,nu să vedea din Licu decît mucu ţîgării,care pîlpăia ca luceafăru cînd să crapă de zîuă şi-şi pierde puterea.-Ce ie,mă?-Mă,zîce Licu,venii să te iau pi la mine,că iete,fusăi la Poiana Mare şi cumpărai un cal.Să te uiţ şi tu o ţîră la iel.-Pă’ di ce să mă uit la iel, mă?-D-aia,că şi iel să uită la mine.Că de trei zîle,de cînd îl luai,nu mănîncă, nu bea,stă şi să uită la mine.-Mă, zîc,te-o fi văzut pe tine aşa,mai făţos,sau n-o mai fi văzut ghietul de iel pînă acu cum arată prostia la faţă.-’Ai, mă,verişcane,zîce Licu,’ai că dau cep la un butoi de tămîioasă,să cinstim un pa’ar cu vin rece şi să mîncăm nişte gogoşi cu sare, calde.-Mă, zîc,ia-o-nainte,că io mai aştept o ţîră pe juratu de Sucă,care plecă de az-dimineaţă dupe nişte peşte,şi peşte să făcu!-Bine,mă, da’vii?-Viu, mă!Vorba-i vorbă.Tu pune muierea să-ncingă uleiu pentru gogoşi.Îl mai aşteptai io pe Sucă fro juma de ceas,zîc, mă,dacă nu veni pînă acu,însamnă că nu mai vine,bag samă că nu găsî peşte şi rămasă peste noapte,pînă scot pescarii năvoadele.Dac-o fi aşa,tot ie bine!-Veto,vez că io mă duc pi la Licu!-Atunci io mă culc,că vă cunosc io,vă apucă iar zîua la poveşti.-Culcă-te,fata tatii! Somn uşor,da ai grijă pe cine visăzi,că-l mănînc,auz!-Iote,o să visăz un..-Pă’ de gură cin-te-ntrece!Vez că plecai.Luai io un felinar ş-o luai pe scurtătură,pin fundu grădinilor.Ca să tai drumu,ştii.Ajunsăi io la Licu şi,dacă văzui că nu mă latră cîinii,intrai mai întîi în grajd,să-i văd armăsaru.Mă,frate-miu,nu-mi venea să-mi crez oichilor!Ierea,cum să spui io,ca să mă-nţălegi. ierea cam aşa..un fel de corcitură de mîţă cu curcă plouată şi măgar rîios.Mă,o stîrpitură zgribulită,cu nişte urechi mari ş-un păr ca cînepa.Mă detei io mai pe lîngă iel,a dracu arătare,hop,să mă muşte de felinar.Mă,zîc,o fi ca ăla din poveste, de mănîncă cărbuni şi să face-al dracu!Îl izaminai io pe toate părţîle,la amîndouă capetile,că trebuia să dai în bobi să afli care-i capu şi care-i coada,şi mă lămurii.*
***
*Amza a făcut parte din categoria artiştilor care «ard».Oriunde ar fi fost, dăruia atât de mult din el,din bucurie, din suflet şi din cinste,încât chiar toată viaţa lui«a ars»Şi acasă şi pe platourile de filmare şi la teatru şi la institut.A fost aşa,ca un izvor care tot dăruia.Şi consumul acesta de lumânare superbă l-a costat.Sau nu,pentru că eu cred că lucrurile se întâmplă aşa cum trebuie să se întâmple şi probabil că a trebuit să plece la 52 de ani*,Oana Pellea,sursa adevarul.ro.
***
**L-am îndrăgit şi l-am admirat de la început şi,fiindcă vieţile noastre s-au împletit la un moment dat,am trăit împreună ani de-a rîndul în atmosfera unică a Teatrului de Comedie,eu mereu fascinat de personalitatea lui nepereche.Amza era mai mult decît un mare actor.Era un om de care fiecare din noi avea nevoie.El aducea în dulceaţa prieteniei un umăr solid pe care te puteai sprijini în clipele grele,o înţelepciune care venea de departe,din străbuni,o cinste şi o curăţenie morală fără nici o umbră.Generos şi bun ca o pîine de la ţară, scăpărător de inteligenţă,plin de fantezie şi de farmec**(Radu Beligan)
***
(Nea Marin si zioa fomeii)/**Cadea 8 martie intr-o dumineca.Sambata seara n-am de lucru si zic:-Auz,Veto,fata tatii,stii ce ma gandii io?-Ce te gandisi?zice Veta.- Iote maine,tot ie ziua ta,asa ca intru io de sirvici in locu tau si fac prin casa toate ielea de le faci tu.Tu stai si te odinesti!-Lasa,Marine,ca le-ncurci,zice Veta,ce te pricepi tu la treburi muieresti!-Iote,ma la ea,zic,mare branza,si pi-urma ce traba mare ai tu maine,ca ie duminica.Zi tu mie ce ie de facut si lasa-l pe mandea,daca nu t-o placea,sa nu-mi zici mie Marin!-Bine,zice Veta,iote,te scoli si tu de dimineata,dai de mancare la oratanii,la gaini,la gaste.Scoli copiii,il imbraci pe Marinel al mic,le dai de mancare si pe urma te pui pe gatit si coci o tara de paine,ca aia de ieri sa farsi.Da’vei ce faci de mancare,sa ajunga si seara.Incolo nu prea sunt multe de facut: maturi batatura,bati presurile din odaia a buna,stergi geamlacu di la prispa si,daca te pricepi,mai ie o tara de impletit la ilicu lui Marinel.Sara pui masa,il scalz pe Marinel,culci copiii si speli vasale.-Si tu ce faci?zic io.-Iote,o sa fac si io ce faci tu duminica.Ma duc pi la cooparativa,beau o tuica cu unu,cu altu,viu acasa,mananc si ma culc.(..)Ma sculai io cu noaptea in cap,ca ma cam perpelii,nu prea dormii,stii?si m-apucai de treaba.Ma,nepoate,cu oratanile ma descurcai cum ma descurcai,cand fu sa scol copii,fu mai greu.Daca vazui si vazui,cand zbierai odata"desteptarea"sarira tot in tavan.Al mic se sperie rau de tot,incepu sa chiraie de latrau cainii pe vale,auz?Veta zice:-Ce ai,ma,Marine,pa asa sa scoala copiii?-Da’cum ?zic io- I-ai si tu cu usurelu,ii mangai,ii pupi,sa-i scot usurel din somn, din vise.-Ce sa-i pup,nu vezi ca ala micu ie ud fleasca,facu az-noapte pe iel.-Pai,schimba-l!zice Veta.- Nu pot,zic,ca ma spalai pe maini sa framant painea,stii ?sa framant painea!(..)Ma gandii io ..maa,ce sa gatesc,ma, ce sa gatesc?Ia sa tai io o gaina,ca m-oi pricepe io ce sa fac din ia.Iesii din batatura,aruncai cateva boabe si vad o gaina asa mai grasa,una porumbaca, infoiata asa si cam increzuta,cam inganfata,samana cu soacra-mea,stii ?Sa uita la mine asa,cam de sus.E zic,ce fac io cu tine acus,sa vezi ce fac io cu tine!Si,cand imi veni bine,i-aruncai ilicu in cap,o prinsai,o oparii s-o jupuii,ca cum fu apa schiarta,ce mai,o jupuii cu chiele cu tot.Da’de mancat n-avusaram parte s-o mancam,frate-miu.Cand veni Veta si vazu ale pene porumbace,zice:- Aba Marine,ce gaina taias tu ?-Una porumbaca,zic.-Porumbaca, porumbaca,da’ pe care?-Pa’ io de unde sa stiu,ce,le cunosc dupa nume?-Unde ie capu’? - Iote colo!Ma frate-miu,incepu Veta sa se vaiete,s-o jeleasca de parca i-o taiasem pe ma-sa, auz?-Marineeee,Marine,taiasi clota de mai avea vro saptamana si scotea pui.Acusica cine-mi mai cloceste ouale,Marineeee?Marineee cine le mai cloceste?-Iote,o chemam pe-a batrana,pe muma-ta,ca tot n-are treaba si cam samana iele intre iele.(..)Dupe ce culcai copiii,cum stau io-n pat in capu oaselor,ascultam greierii si beam o tigare,zace Veta:-Hai, Marine,lasa,nu fii suparat,io iti multumesc pentru gandul al bun.N-are nimic daca le-ncurcasi,de un-sa te pricepi tu la treburi muieresti?Ma,nepoate,ma,cand o auzii asa,mi sa inmuie inima.Ma,manca-i-as sufletu iei,ca bun suflet are Veta asta,buna nevasta ie,cum stie ia cu o vorba sa-t ia supararea,c-o vorba,auz?-Hai,zice,acuma culca-te,ca-i aproape ngiezu noptai-Nt,zic io,nu ma culc-Pa’,ce astepti?zice ia.- Iote,zic,mai asteptam o tzara sa treaca zaua ta,te scoli tu,fata tatii,sa faci ceva de mancare,ca-mi ghioraie matele cum ghioraie tranzistoru lu popa Varlan dupe ce l-a reparat Suca.Iote asa imi ghioraie.


https://adevarul.ro/locale/craiova/v...4fe/index.html