Xavier Dolan
 

Are 22 de ani, alure de "hipster", cam (prea) narcisist insa baiatul este foarte!! talentat. Are deja 3 filme regizate, printre care Heartbeats, o opera vizuala a "iubirii" obsesive, fara fond. Daca ati vazut ceva regizat de acesta, care e parerea?

Am mai scris despre el pe aici. Tocmai am vazut 'Laurence Anyways'. Il plasez mai jos ca valoare (desi e mai elaborat) decat 'Les amours imaginaires' si 'J'ai tué ma mère'. In primul rand sufera de lungime, 2h48min, apoi actrita din rolul principal sub-interpreteaza. Nu mi-a placut. Insa Dolan se dovedeste un autor cu potential si cu acel curaj necesar pentru a ajunge sus. Evolutia lui ca autor e evidenta si in acest film. S-a fixat la un film pe an, pentru care face scenariu, regie, montaj, costume, plus actor (in primele doua filme). E o performanta nu chiar la indemana oricui. A terminat de turnat deja al patrulea film 'Tom a la ferme', pe care il monteaza in prezent.

Sigur ca e lung si imprastiat, ca asa sunt toate filmele lui, dar mie mi s-a parut ca Laurence Anyways e singurul film al lui cu o poveste care are inceput si sfarsit. I Killed My Mother are ceva poveste, dar aia dispare dupa jumatate de ora, iar Heartbeats este insuportabil, filmul ala nu e nimic mai mult decat o insiruire de videoclipuri de muzica filmate foarte frumos, mie nu mi-a transmis nimic. Iar Laurence Anyways are niste momente care mi-au ramas in cap mai mult decat filme intregi.

Titlu de film
 

Buna ziua! Solicit un ajutor.Sunt interesat de titlul unui film difuzat la TVR (a rulat sub titlul Poveste de iubire) prin anii 77-80.Actiunea se petrece in trenul Orient Express,intalnirea dintre doua persoane care s-au iubit cu multi ani in urma-actrita americana(o blonda) iar actorul englez.Actiunea prezentului este trecuta in amintiri-o excursie in Franta cu bicicletelecand s-au cunoscut,s-au indragostit,...bal,bla.Se despart,ea ramane insarcinata,naste o fetita cu numele de Alexandra( pe El il chema Alexander).Din nou in prezent,....El ii spune ca s-a despartit de sotie,si motiveaza faptul pentru care a parasit-o cu ani in urma.Ea ii povesteste viata ei,ii spune ca are o fetita,.......Finalul e ca el o cauta in Paris(parca...) si o intalneste la terasa unde cu ani in urma stateau la o cafea,realizand ca fetita Alexandra este fiica lui.Va multumesc.Raspuns: adrianradu50@yahoo.com.

''J'ai tué ma mère' '' e ala in care pustiul o injunghie pe mama lui si este apoi judecat la tribunal ??? Dupa titlu parca l-am vazut dar uitandu-ma la trailer nu-mi mai aduc aminte mai nimic din film . Stiu sigur ca era vorbit in franceaza si ca erau nou acum 3-4 ani cand l-am vazut Asta e filmul sau e altul ???:-O :-/ :-/

Nu, nu e acela. In filmul de care vorbim noi e vorba de un adolescent, iar acesta nu-si omoara mama la propriu.

Da. e clar ca e vorba de alt film.In asta vazut de mine pustiul o injunghie pe ma-sa dar femeia scapa. Nu mai stiu insa titlul filmului.
Cum te ramoleste timpul ! In alte vremuri tineam minte tot. Eram mai mititel si ma pusese tata sa-i calculez zilele de concediu ,orele ,primele si alte minuni.Tata-mi dicta cifrele si eu le calculam in minte pina mi-a dat o scatoalca (usoara) si mi-a zis :"Pune ba mana pe pix si foaie si nu mai face pe-a destepu' ca o sa incurci totul in cap.Hartia si pixu ' sunt de baza " .De cativa ani mi-am dat seama ca el chiar avea dreptate.
.

As vrea sa urmaresc I killed my mother.. e destul de bun pentru o seara de sambata?

Daca prin "film de sambata/duminica seara" intelegi un film usurel, relaxant si deconectant, mai bine il vezi in alta zi a saptamanii. E cu istericale si cu injuraturi de mama. Si cu omosecsuali neintelesi. :)

L-am vazut aseara, intr-adevar ,usurel nu este, dar nu se poate spune ca este un film prost . Desi nu la fel de minutios lucrat ca les amoures imaginaires se regasesc cateva procedee deja caracsteristice lui Xavier precum secventele fotografice, scene frecvente slow motion

ii place Kar Wai Wong, evident. :)

Am vazut J'ai Tue Ma Mere si m-am indragostit definitiv de Xavier Dolan, artistic vorbind ca nu ii impartasesc preferintele sexuale. :p Omul e genial, cum sa faci un film atat de complex psihologic la 20 de ani (!!), in care pe langa regia impresionanta sa mai joci atat de bine si personajul principal? I'm speechless. Singurul lucru care umbreste un pic experienta e ca am vazut intai Laurence Anyways care e si mai bun, in special din punct de vedere regizoral. Cred ca de la Love Exposure nu am mai intalnit asa o revarsare de pasiune autentica si inventivitate ca in filmele astea. :x

Total de acord cu tine .

https://www.youtube.com/watch?v=D14oIxDtMkQ

Nu e cel mai nou interviu, dar e foarte bun. Sper ca "Mommy" sa ia ceva, desi daca ma gandesc ca tot Cannes-ul a premiat Fahrenheit 9/11 peste 2046 si Oldboy... /:)

Intr-un top personal – as plasa “Iubirile imaginare” pe prima pozitie pentru ca e filmul cel mai sentimental ,mai direct si mai explicit. Din prima secunda Dolan te loveste cu un motto puternic –“Singurul adevar este ca dragostea depaseste ratiunea”- si pe tot parcursul povestii ,care argumenteaza ideea citata, aceasta declaratia de intentie picura in tine ca un drog .

Dupa mine - ”Les amours” ,”Laurence” si “Tom” - functioneaza ca o trilogie inspirata,legate de un fir rosu intr-o perspectiva de tip carusel :de dincolo de caracterul multifatetat al iubirilor din fiecare poveste, razbate esenta ei unica .Dolan ne spune,pe tonuri diferite dar consonante, ca deosebirile de sex,orientare sexuala,temperament,inteligenta si cultura, sunt secundare in raport cu numitorul comun al identitatii noastre umane.Iubirea si suferinta sunt marii egalizatori si oricat de unici si irepetabili ne-am simti fiecare,trecem prin ele cam in acelasi mod si cu acelasi pret.
Marca creatorilor autentici nu sta in faptul ca rostesc aceste axiome universale, ci in maniera in care o fac,in limbajele pe care le inventeaza si prin prisma carora traim revelatia personala a descoperii si intelegerii lor.

De remarcat lipsa de scrupule cu care Dolan isi exploateaza senzualitatea si cu care uzeaza de carisma proprie pentru a-si proiecta convingerile :) Am putea considera asta un truc facil de manipulare, condamnabil prin usurinta cu care te castiga.
Dar lui Dolan ii ierti aceasta abilitate, pentru ca ea e contrabalansata de un act dezarmant de dezgolire psihica si de sentimentul unei intimitati a trairilor acaparator.
Implicarea in toate aspectele ce tin de partea conceptuala nu e deloc intamplatoare sau narcisista : Dolan e un autor total pe care il simti in fiecare detaliu al filmelor sale.

lipsa asta de scrupule se cheama vocatie artistica. m-am intrebat si eu de cateva ori, care-i misterul in cazul lui Dolan, de ce filmele lui emana atata sensibilitate, atata dorinta de a scapa de inhibitii pentru a putea explora niveluri mult mai complicate si subtile ale erotismului, care, pentru cei mai multi dintre noi sunt terenuri virgine, despre care ne teama sau jena sa le abordam.
de fapt, explicatia era foarte simpla. tot arsenalul fizic al canadianului este folosit, combinat exceptional cu latura feminina a personalitatii sale, pentru a simboliza ceea ce spuneai mai sus.
atunci cand joci un rol care iti vine dinauntru, impresia de naturalete este atat de clara si cuceritoare, incat, oricat ai fi de puritan, tot ramai blocat in fata ecranului, sorbind, pur si simplu, fiecare gand pe care el, il rosteste cu gura, dar si cu trupul. pe Dolan il poti dispretui sau il poti iubi, depinde cum percepi aceasta dorinta a lui, de a fi artizanul propriilor convingeri, dar, nu de foarte multe ori, cei care vor sa le transpuna in filme, au aceasta pretioasa capacitate, de a o face chiar prin intermediul lor. Dolan este constient de aceasta calitate si este minunat ca o exploateaza in felul sau unic. in felul acesta, novici ca si mine, raman uimiti cat de variata si ampla, devine tema iubirii, mai ales daca se consuma, cu ceva insertii intelectuale. Dolan a reinventat flirtul, exploatand aproape de perfectiune, propria senzualitate, cum bine spuneai.

in cei doi si ceva de cand nu s-a mai scris nimic in acest topic, Dolan a mai lansat doua filme: Mommy si Juste la fin du monde. in ambele regasim stilul lui, il regasim pe el. Mommy a fost nominalizat in lista preferintelor de anul trecut...si atat. e adevarat, pe primele primele locuri, semn ca a placut mult. sincer, l-am asteptat cu sufletul la gura si cred ca l-am vazut de doua ori si as putea sa-l revad oricand, cu placere.
mi-a venit sa scriu acum despre Mommy si Dolan, fiindca am vazut de curand Juste la fin du monde si nu mi-a intrecut asteptarile. m-am "dezumflat" un pic, poate si datorita faptului ca Mommy este inca in mintea mea, iar acest Juste....nu a reusit sa-i inlocuiasca "aura". voi l-ati vazut? v-a placut la fel de mult ca celelalte filme ale lui? mie mi s-a parut un pic "prafuit", asta pe de-o parte, nu stiu daca m-am plictisit de analiza vesnicei relatii convulsive dintre homosexualul neinteles si familia lui, dar as fi vrut mai degraba, un subiect mai improspatat, nu schimbat in esenta, poate doar la detalii. nu m-a deranjat ca el a fost construit doar pe forta a patru personaje, doar nu-i ceva nou la Dolan, mi s-a parut sufocant, incrancenat, parca fara motivatie. personajele sunt la punctul lor maxim de irascibilitate, se simte nerabdarea fiecaruia de a-si "varsa oful" in fata ratacitorului si chestia asta umple atmosfera de o tensiune nefireasca, aproape insuportabila, mai ales pentru cel reintors acasa, dar se transmite si spre spectator. voi ati observat? cu ce senzatii ati ramas?

Te pup, rvn, ma bucur sa te revad :)
Da, am vazut ambele filme de care amintesti, despre ultimul m-am si exprimat la sectiunea pareri, semn clar ca n-am putut sa nu-i fac putin lobby.
Am constatat ca si alti cinefili gasesc "Mommy" mai reusit.
De acord, "Mommy" e mai flamboiant, mai colorat, ceva mai expresiv, mai comod de receptat, in mai multe privinte.
Ca o mica paranteza, desi o anumita experienta de viata te ajuta sa intelegi mai profund ce vor sa spuna filmele lui Dolan, adevarata lui putere( ca de altfel a oricarui mare artist) este tocmai aceea de a ne face empatici la tema de baza pe toti, indiferent de bagajul interior.

"Juste la fin du monde" nu m-a dezamagit deloc, dimpotriva, as zice ca si ne-ridicandu-se la nivelul asteptarilor, Dolan stie sa-si surprinda spectatorul, sa-l scoata din barlog, sa-l faca sa simta. Eu cred ca pur si simplu aici a schimbat putin registrul, timbrul, tonalitatea. Ca atunci cand, pe un portativ, schimbi cheia in care scrii.
Merge un timp plat, aparent banal, lucreaza in brut, lasa mult steril ( din nou, aparent) - pentru ca apoi sa compenseze prin deschideri de-a dreptul sublime, intr-un evantai de emotii revelatorii.
E o poveste filmata - la propriu ! - dinauntrul personajelor, exteriorul care enerveaza, e doar rama.
Din respect pentru autor am vazut filmul la cinema ( intr-o sala oribila,unde sunt surghiunite filmele europene si non-hollywood); aspect ce s-a dovedit in final de un real folos, vreo 40 de minute de mers pe jos, dupa film, in zapada, ger si noapte, readucandu-mi sufletul, plecat in sfere misterioase, in trup.

Si inca ceva: mie mi se pare ca tot ce face pustiul asta genial se leaga grozav. Esenta este aceeasi( suferinta,insingurare, discriminare, acceptare&comp), dar perspectiva din care le sondeaza este mereu alta, asa incat fiecare poveste vine ca o piesa unica, intr-un puzzel ingenios.

Am vazut in seara asta Juste la fin du monde. Am mult respect pentru modul in care sigalia a argumentat ce i-a placut in film si daca a avut efectul asta insemna ca are anumite calitati care mie mi-au scapat. Pentru ca sincer, eu am ramas socat ca asta e un film a lui Dolan. Nu mi-a placut Mommy, nici macar nu l-am vazut pana la capat pentru ca am considerat ca Dolan e cu adevarat sclipitor cand vorbeste despre lucruri din propria lui experienta si nu cand incearca sa navigheze intr-un teritoriu care nu-l reprezinta cu adevarat. Dar nimic nu m-ar fi putut pregati pentru dezastrul din Juste la fin du monde. E posibil ca niste caracterizari atat de superficiale sa existe intr-un film a lui Dolan? Am vazut telenovele mai profunde decat revarsarea asta mecanica si stupida de tensiune si nevroza. Fratele acela pe o singura nota, care mereu nu face decat sa agreseze pe toata lumea, pare scris de un scenarist angsty de 13 ani. Mama nici macar nu exista, eu un fel de horn de fum. Personajul principal care a trait o buna parte din viata departe de familia abuziva si care se presupune ca ar fi ceva artist, se comporta ca si cand nu ar intelege nimic din ce e in jurul lui, ca si cand n-ar cunoaste cum e fratele sau, pare picat din luna. Singura care mai misca vag ceva e sora lui, mi-o pot imagina in vreun film indie pe jumate decent. Dumnezeule si metafora aia banala de la final cu pasarea muribunda, absolut groaznic. Cumva Dolan pare sa ia traseul invers, si-a facut capodoperele in tinerete si acum incepe cu experimente juvenile ridicole.

si eu ma bucur ca te citesc!
clar, ne aflam in sinul unei familii unde relatiile sunt complicate, dar scenariul este in asa masura construit, incat personajele, nu-si justifica nevrozele, doar le manifesta fara logica si..cam atat. nu am simtit acea imensa placere de a vedea ravarsindu-se pe ecran accese de isterie amestecate cu umor debordant, frustrare si iubire fata de copil, asa cum am simtit in celelalte filme ale lui Dolan, in care, primadona era Dorval. degeaba a fost o distributie concentrata pe "nume mari". nu am simtit acea emotie de care vorbeai, am descoperit personaje insuficient dotate pentru a crea certitudinea incadrarii intr-o anumita tipologie, in afara de aceea a nevroticilor. am iubit filmele lui Dolan de pana acum, pentru sensibilitatea si vibratia scenelor in care mama, dovedea cat de mult isi iubeste fiul, chiar daca este homosexual. aici, nu am avut aceeasi senzatie. degeaba a fumat mama nervoasa, in spatele draperiei, scena nu m-a miscat. a fost aproape un monolog patetic, la si fiul, a fost ca si inexistent din punct de vedere al actiunilor, asa cum au fost pe parcursul intregului film, sora, cumnata, fratele mai mare......