revenind la varful de audienta numit "garcea si oltenii"...
a fost facuta si un fel de partea a doua, "trei frati de belea", cu un succes mult mai diminuat.
ce sa insemne acest lucru?
o schimbare in gusturile publicului?
si daca da, spre ce?

Personajul Garcea era cunoscut. Atat.

Si aia, prosti, inculti, cu creierul neted, au bani. Aa, da, si indivizii sunt numerosi, mai bine zis" sunt majoritari.
Totul tine de prejudecati si de marketing. Nimic mai mult, nu e o chestie complexa si greu de inteles.

Scopul filmului este sa faca profit, nu sa "lumineze" publicul.

Pit, cred ca gresesti si afirmatia aia cum ca publicul e jos si critica e sus e urmarea unui gol de public imens. Nu mai zic ca oamenii inca isi mai rup de la gura sa-si ia o carte, sa mearga la un spectacol, adica aia care o faceau cu mai putine eforturi acum 20 de ani, dar acum au renuntat incet-incet la film si in special la filmul romanesc. Erau vremuri cind publicul era altul, cel de care vorbesc eu, o sa-mi spui ca era asa pentru ca nu exista concurenta, deci publicul inghitea ce i se dadea, dar eu zic ca inghitea mai usor sau mai scuipa ceva ce nu-i placea si atunci.

Ce am vrut sa-ti spun, experienta personala la Calauza, vazut pentru prima data intr-un cinematograf de provincie dupa 83-84, dar nu-mi amintesc exact anul. Sala era ticsita, nu aveai loc sa arunci un ac, stiu ca pe vremea aia era fobia aia cu paduchii :)) in scoala, mi-amintesc ca mi-era teama ca-n inghesuiala aia or sa se prinda ceva paduchi pe capu meu.

Film romanesc care a placut publicului: Buletin de Bucuresti. Poate sint naiva, poate eram copila cind l-am vazut, dar l-am revazut de mai multe ori si de fiecare data mi-a placut. E un film cu picioarele pe pamint, cu ceva schiopatari, dar pe ansamblu o comedie placuta. Zic de el si nu de altele pe care eu nu le-am apucat in cimatografe, doar la TV. Cind am vrut sa-l vad mi-a fost imposibil sa-l vad in orasul meu, asa ca l-am convins pe tata sa-l vedem in Bucuresti :D Singurul cinema in care mai rula, era in fundu Ferentarilor, am stat putin stresata in sala, plina de tigani, da plina si filmul rula de multe luni in Bucuresti iar pe vremea aia, ca si acum de altfel, nu prea se tinea cont de incasari, de cerinte, filmul rula un nr de saptamini, se muta de la un cinema la altul si gata. Cred ca un subiect de genul Buletinului, intr-o nota comica inca ar atrage publicul.

De fapt filmele care-mi plac din cinema-ul european/est european actual sint filme simple, cu nota comica, care-ti lasa si o portita deschisa spre un subiect mai serios si cred ca astea ar fi filmele de care are nevoie si cinema-ul romanesc, fara tragisme si mahalagisme inutile, povesti simple dar inghegate si nascute din realitate. Nu stiu cum fac cehii, chiar bulgarii ca mi se pare mai real ce vad in filmele lor. Cineastii nostri vor sa scrie roluri de "opera"-grele, profunde cind de fapt publicului i-a placut intotdeauna mai mult opereta.

Distracţia românilor pe timp de criză. Patru milioane au fost la cinematograf în primele 9 luni ale anului

Se pare ca lumea inca merge la film. La filmele lor.

De fapt poate fi vorba de aceiasi 200 de mii care au vazut 20 de filme, daca nu si mai multe. Ce vor sa spuna cu 4 milioane? E numarul de bilete vindute? Cum pot spune ca-i vorba de 4 milioane de oameni?

Da, la numarul de bilete vandute cred ca se refera. Ideea este ca numarul acestora a crescut cu aproape 25 % fata de anul trecut, ceea ce nu este deloc de neglijat, ba chiar imbucurator.
Ar fi fost interesant sa ne fi spus si ce procent din acestea reprezinta bilete vandute la filmele romanesti.

am fost in primavara, in luna mai, cred, la o proiectie la Victoria din Iasi a "Legaturilor bolnavicioase".
era o proiecte gratuita, in cadrul unor zile studentesti.
900 de studenti umplusera sala pana la refuz!
era o nebunie.
tot in acel calup mai fusesera incluse, in zilele urmatoare, "Eu cand vreau sa fluier, fluier" si "Tache".
posibil sa fi fost aceeasi atmosfera.
sunt convins ca afluenta imensa de public nu fusese determinata de gratuitatea vizionarii.
asadar, iata trei filme care pot reprezenta un reper despre succesul la public.

@anaemona,

da, si eu am fost de cateva ori la "Buletin de Bucuresti":)
imi placea la nebunie, mai ales inceputul, cu muzica Mirabelei Dauer, "Vantule..."

Cand eram la generala au fost date filme istorice, eu stiu ca am fost la Stefan cel Mare. Sala a fost arhiplina, dar nu datorita interesului, ci pentru ca era gratis si a beneficiat de publicitate in cadrul scolii. Imagineaza-ti tu niste pusti de generala fiind atat de interesati de un asemenea film...

Acum nu stiu daca e acelasi lucru in cazul zis de tine, dar nu cred ca ar trebui sa fii prea sigur ca gratuitatea n-ar fi un motiv bun sau "motivul".

LE: Aia 4 milioane pot fi scazuti cu usurinta la 1.5-2 milioane. Eu am fost la aprox 15 filme in cele 9 luni de ex si n-am putut merge in perioada verii (Inception a fost exceptia pentru ca am depus eu un efort in sensul asta). Sunt multe persoane care se duc de mai multe ori la acelasi film, cu atat mai mult si la alte filme.

Interesant ce ati postat , intr-adevar Buletinele mi-au placut si mie si nu numai datorita talentului lui Mircea Diaconu sau al celorlalti, cred ca secretul succesului sta in realismul scenariului ;pe vremea aia chiar se faceau aranjamente de genul acela , era o chestie arzatoare pentru unii , la moda .
De-aia am scris asta , ci gindul ca uite, din necazurile vietii de azi se pot scoate niste scenarii comice fabuloase, romanului ii place sa faca haz de necaz. Cu conditia sa nu se cedeze tentatiei vulgarului-cum s-a tot practicat pina acum , sa fie ceva plauzibil si ar avea sanse mari sa placa. Deci un Buletin adaptat vremurilor noastre , nu stiu , mi se pare impardonabil ca nu se iveste nici un scenarist care sa priveasca problema asa, sau poate nu reusesc ei sa dea forma potrivita unui prezent care chiar ca poate oferi multe subiecte bune.O idee simpla, zic eu , dar de multe ori ideile simple , "sanatoase", fac minuni .

keppy,
n-am stiut pe vremea aia ca existi. luam trenul pana la Iasi, daca era cazul,ca sa ne "placa la nebunie" impreuna.
cred ca l-am vazut cel putin de 4 ori. intr-o secventa foarte scurta (atunci cand Draga si Cotescu primesc telefon de la Catrinel sa le ceara banii pentru buletin) aparea stadionul unde faceam orele de sport( ca liceul la care invatam n-avea sala) si de fiecare data stateam nemiscata sa n-o ratez.
cred ca succesul filmului n-a constat numai in jocul actorilor. scenariul n-a fost deloc slab si inca o data lansez ideea aceea ca romanului ii place sa rada atunci cand face "haz de necaz"..
un film facut in ziua de azi, cu o tema asemanatoare n-ar mai avea nici un chichirez. ar iesi o laba trista la care n-ar mai rade nici curcile,darmite spectatorii.

Cum se face ca, multe filme romanesti care au avut succes la public nu au fost agreate de critica de specialitate? De exemplu, filmele lui Sergiu Nicolaescu, atat de balacarit pe acest forum ca fiind un regizor mediocru, se jucau cu casa inchisa si faceau milioane de spectatori care stateau de cu noapte la coada la bilete sa vada un film al lui Nicolaescu?

Din ciclul - vorbi si nea Ion ca e si el om, incerc sa spun si eu citeva cuvinte.
Dupa ce am citit cu atentie cele trei pagini de expuneri, inclin foarte mult sa ii dau dreptate lui Ghevara si lui Keep. Intr-adevar, nu cred ca exista vreo "directiva" prin care sa recunoastem o nevoie acuta de cinematografie romaneasca,daca ea (cinematografia) nu ne satisface asteptarile; iar Keep aduce in prim plan o problema la fel de serioasa,cea a salilor de cinema, improprii vizionarilor si chiar a cinematografelor de provincie care achizitioneaza numai filme cu succes asigurat la public.
In alta ordine de idei, eu vad niste minusuri destul de importante in actul de expunere al cinemaului romanesc. Cineva spunea cu ceva posturi inainte ca sala de cinema e doar un mijloc. E adevarat, dar reprezinta un mijloc al draqu de important. Cind mergi sa vizionezi un film, poti sa fi tu cinefilu' cinefililor, ca daca stai pe un taburet, timpul trece,filmul curge si la sfirsit constati ca...........ti-a amortit curu. Si filmul de arta unde s-a dus? La draqu........Deci o sala de cinema trebuie sa-ti asigure totusi confortul unei vizionari relaxate. Cinematografia nu e o arta a lenei, inteleg asta, dar mi se pare normal sa o poti aprecia in conditii decente de relaxare fizica tocmai pentru a fi apt psihic. E cam ca mersul la biserica. Te inchini,te smeresti, te pocaiesti, dar daca zaci in genunchi o ora...........amorteala iti intuneca mintea. Nu tin neaparat sa intru in detalii de ordin religios sau psihologic,desi stiu ca sunt numeroase, pentru ca nu asta e motivul topicului.
In al doilea rind, printre minusuri,ar mai fi ...........actorii. Nu intru nici aici in cine stie ce profunzimi "abisale", ci ma voi referi la un singur aspect. E aproape o moda ca firmele de publicitate sa "folosesca" in reclamele sale, actori cunoscuti publicului. Asta asa, ca o garantie a produsului oferit spre consum. Ok, firma face clipul, targetul e atins sau nu, vinzarea se face sau nu. Cel care mi se pare mie ca pierde aici e........actorul. Prin reclama, actorul cistiga increderea cumparatorului vizat, dar isi pierde din pacate increderea sa in sine si in publicul viitor si trecut. Adica hai sa fim seriosi! Mai am sa-l vad pe domnul Albulescu facind reclama la pasta de lipit proteza Corega si ochii mi se vor sterpezi. Pai cum (bine se poate nu asta e neaparat problema) s-o mai privesc eu pe Maia Morgestern intr-un film "greu" (par example) cind mie imi suna in cap..............DonCafe............DonCafe....... ..
In sfirsit, cu unele afirmatii posibil sa fi exagerat,dar in mare astea mi se par mie problemele legate de cinematografia romaneasca si modul defectuos de receptare a ei.
Recunosc ca mi-au placut la nebunie : Operatiunea Monstru, Actorul si Salbaticii, Premiera, Croaziera, Nunta muta, Restul e tacere, Le concert (desi nu stiu unde sa-l incadrez : cinematografie romaneasca ori ba,desi regizorul e roman; si nu as vrea sa intru in "pacatul" de tip Herta Muller"),etc,etc

Si din nou de la nea Ion zicere, fiindca e batrin si sclerozat si mai uita una alta.
E mai degraba o chestie de rica personala. Si mai mult ca sigur ca si altii au constat (ca nu sunt unicul!). Romanul nu are o cultura comportamental-adecvata de manifestare in sala de cinema. Bine, in afara familiei, nici nu stiu modalitatea de a-ti educa acest compertament. Dar cum exista forme de decenta in ceea ce priveste o sala de concert, o sala de muzeu, etc, ma gindesc ca exista o forma de decenta si in sala de cinema. Ori la noi, ca la nimenea. O astfel de decenta nu exista.

Asta asa mai mult ca off-topic si ca ooff-personal.

Filmul, alaturi de muzica, este una dintre artele cu cea mai mare raspandire si adresabilitate, prin urmare, in sala de cinema se intalnesc toate categoriile sociale, intelectuale etc.
Teatrul, in schimb, se adreseaza, in general, unei paturi mai restranse, civilizata, educata, cultivata etc.
Pe cale de consecinta, la teatru nu se mananca pop-corn, iar in sala de cinematograf, devenit un spatiu personal, se intregesc familii, se lamuresc unele chestiuni de maxima importanta pentru membrii turmei s.a.

omuledindulap, in principiu ai dreptate. numai ca nu stiu cum draqu in sala de cinema, bunul simt si "corectitudinea" vis-a vis de "celalalt" se pierde pe undeva pe la intrare.................in univers.
Exemplul clasic de care ma lovesc de fiecare data inevitabil si imuabil : incepe filmul, lumina se stinge, trec 2-3 minute si apar intirziatii. asta nu e o problema,dar intirziatii sunt si cei mai zgomotosi. ridica rindul, se foiesc, isi scot floricelele, isi cauta sosurile aferente,sucurile, isi aseaza hainele,le cad gentile,etc. Mama ei de viata............Nu suntem cu totii obligati sa suportam toti retarzii care intirzie la film.
Si by the way, nimeni nu se mai uita in ziua de azi la genericul de final al filmului? Pe toti parca ii ridica catapulta de pe scaune............

Am cunoscut pe cineva care a väzut pentru prima oarä "Romeo si Julieta", de Zeffirelli, asezat pe jos lângä peretele sälii video de la Union, aproape sub ecran, pe jumätate gol, cä dacä stätea cu tricoul pe el în zäpuseala din etuva aia, ar fi lesinat de cäldurä. La sfârsit, voia neapärat sä-l joace pe Mercutio, si spera ca-n grupa mare sä aibä serbäri cu piese de Shakespeare, nu tot cu iepurasi, rätoi si ghiocei vorbitori. (Ghinion... N-a mers.)

vorbim de pasiuni sau de mase?

Nu cred ca poti pierde ceva ce nu posezi (bun simt). Ma indoiesc de faptul ca un om civilizat isi pierde aceasta calitate odata cu intrarea in sala de cinematograf. Nu, ea pur si simplu nu exista la acele specimene de care vorbesti. E lipsa de educatie, mentalitate, cultura etc.
Si ma indoiesc ca afara se intampla altfel. Poate infirma cineva, dintre cei care-au fost si pe alte meleaguri.

Intre grupele mijlocie si mare, nu prea poate fi vorba de pasiune cinefilä.

Pitt, probabil ca nu sunt eu prea inteligent de vreme ce nu ma prea prind de subtilitatile tale de exprimare.............