A History of Violence
 

Rezultat din impreunarea westernului (si mitul celui care isi apara proprietatea cu pusca in mina) cu political correctness si some American dream stirred in for good measure, filmul lui Cronenberg poate sa joace si in liga lui Blue Velvet, si a lui Elephant si, totusi, sa fie mall-pleaser (sintagma nu imi apartine, e preluata din vol 41/no. pe sept-oct 2005 din Film Comment, pe care vi-l recomand spre lecturare, sa nu mai scriu eu aici). Filmul are, din cite am observat eu, un body-count de 10, ca vad ca se poarta, mai nou, sa iti numeri mortii din filme. In plus, mai are si doo scene: una de fut (sotia imbracata in cheer leader) si una de rut (el si ea intr-o partida minioasa, pe scari, ca in Donnie Brasco).

Intr-un catching phrase, filmul ar sta sub incidenta lui from zero to family hero, and back.

Stilistic: un wide angle (27 mm) omniprezent, intim si deloc separationist, care integreaza foarte organic personajele in cadru, plus o cromatica si un ecleraj care imi amintesc de Spider si Crash.

bai, m-ati innebunit cu 'political correctness'-u asta, de-l gasiti peste tot - si tu, si notorel :?
unde naiba l-ai vazut??

in rest, de acord: western 'psihologic' meets 'existential(ist)' slasher pe un canon clasic (neasteptat - poate - din partea dlui d.c.) = best cronenberg since 'crash'! ('spider' was way too self-important...)
black humor galore & one of the sizzlest sex-scenes in years :P
a definite must.

In felul in care familia asta all-American preia, fair and, surtout, square, politica USA.



Cum e aia... De ce ti-ai ales numele asta (fals)? Si el: 'it was available'.

bai, la faza asta m-am pishat pe mine de ris (la cannes)...
si nu numai eu!
iar un dobitoc de american, de undeva din spate, ne-a 'apostrofat': 'why can't you take it seriously, for fuck's sake?!'
chestie la care s-a ris again, da doar pe-nfundate, ca tipu parea agresiv;
cred c-a fost o reactie (a noastra) politic corecta ;)

no offence, dar sa rizi in hohote la un film de asemenea tensiune pentru little rants, it does seem like embarassing, ca sa nu zic prostesc, so I kinda sympathize with the fellow yankee; eu l-am vazut fara sa clipesc macar;

pe de alta parte, filmul nu e despre aparatul gospodaruiei cu pusca in mana ci despre istincte primare, like survival and redemption, so I suggest domniilor voastre to take a second watch and stop giggling :huh:

off topic, e uimitor cum se uita europenii la America si pricep tot altfel; de pilda, finlandezii se uita la Conan late night show doar pt ca the crazy Conan seamana cu presedinta lor (la fizionomie), nu pt. ca ar ar fi inebuniti dupa jokes :) ;

u sorta miss the point: line-ul ala era facut sa rizi la el!
can't borrow laugh ;)

Apropo de Americile astea redescoperite (de la Columb incoace): prefer reprezentarea lumii la Cronenberg (huh, huh, in 'A History of Violence'), unor iconoduli in denial care reinventeaza geografia unui topos (von Trier si Vinterberg) de referinta afectiva: leaganul unde nu s-au nascut si n-au crescut. Asta au invatat si ei: ca, ca America sa se uite le ei, trebuie sa o violenteze, vai si amar de cine i-a invatat aceste tehnici patibulare.

PS: Acest mesaj a fost scris doar pentru a folosi cuvintul 'patibular', de achizitie recenta.

sa vezi ce suparaciuni de reprezentari ale americii fac hispanicii, a fost recent un festival sud-americanez--America gonef! ptiu-ptiu... :lol: ;

la polul opus, Be there or Be Square e unul din filmele mele favorite despre America, by a non-american 8) ;

f. misto. putin din stilul fratilor coen (black humour), putin din subtilitatea lui van sant (elephant)...

trivia: l-a ruga pe domnul regizor cristi puiu, in cazul in care citeste acest forum, sa nu mai clefaie in timp ce mananca popcorn in randul din fata :x .

Cine e cristi puiu?

Political incorrectness e atunci cand in opening scene este impuscata in cap cu un revolver o fetita de 6 ani. Iar faptul ca Tom Stall e un membru perfect al unei comunitati perfecte care are un restaurant perfect unde vin oameni de cele mai multe ori perfecti, nu face filmul politically correct, deloc. Doar ecranizarea american dream-ului percutat de un individ cu un singur ochi. Batalia dintre Tom Stall si Joey Cusack e sublima si e absolut meritul lui Viggo Mortensen care e la fel de surprinzator ca Cronenberg in filmul asta.

re:venind la kestia cu 'corectitudinea politica' (pe care eu, in cont., nu o vad in filmu asta!): faptul ca e o familie d-asta, all-american, normanrockwelliana & stuff - nu e o kestia de 'p.c.', ci de mock-normality, un setting pe care dezv. ult. a actiunii il dinamiteaza cu subtilitate & subversiune - o subversiune mai subtila decit the usual cronenberg fare ;)
ca sa fie 'p.c.', ar fi trebuit sa fie o realitate cosmetizata. or, e evident ca nu e!
cu incorectitudinea pol. sint de acord.

Protagonistul stia bine cine este cu adevarat.Era Joey toata ziua, doar ca masca totul prin faptul ca traia "the american dream".Avea o slujba, casa, copii, nevasta buna...Si ii placea chestia asta, mai exact si corect spus se obisnuise.Asta e si unul din mesaje, ca american dream-ul ajunge sa te acapareze.Apoi, absolut intamplator, este nevoit sa isi aduca la lumina killerul din el, (voluntar sau involuntar, discutabil) so bye bye "perfect life", ca trecutul vine din urma si trebuie rezolvat.(misto cand cade in genunchi pe marginea lacului si se spala...de fostele probleme).Un alt punct in plus ca l-a omorat pe fratior direct, fara replici la sentiment sau chestii de genul.Bun si finalul silent, deci un film bun, dar atat.

adica daca ai o slujba, casa, copii, nevasta se cheama ca traiesti 'the american dream'?

mi-a placut ultimul Cronenberg. coerent si antrenant, domesticit si normalizant, cum nu prea obisnuia canadianul (cel putin asa l-am perceput eu pana acum). un film de top pt 2005. 7/10.

Toate sunt componente ale acestui "vis".Viata aia plictisitoare, uzuala, de "hai sa ma trezesc si azi ca sa se faca seara sa dorm iar".(evident ca cei care sunt acaparati in totalitate de aceasta stare robotica nu au cum sa isi dea seama).

lol

sorry to interrupt.
filmul asta este dupa parerea mea un main-stream 100%. in timp ce ma distram la "asociatii...diverse" l-am vazut si eu, si tare am fost curios sa va las sa discutati despre el, crezand ca o sa gasesc un raspuns la intrebarea:"dece este filmul asta'iconoclast'?"
raspunsul insa nu-l prea gasesc, mai mult, discutii numai despre 'anti-americanisme da sau ba' si alte mici idei incercand sa spuna dece este bun filmul....

dupa parerea mea, 'history of violence' este un film scris prost, cu multe gauri in scenariu, cu multe scene cheie rezolvate 'deus ex machina' si cu personajul principal lasat in interpretarea libera a spectatorului... scnenele bune sunt facute din regie, si felul in care este povestita aceasta povestea banala si slaba.
incepand cu prima scena (reamintesc: cei doi 'bad-guys' plecand de la locul ultimei fapte, filmat intr-un take de 5 minute), care te 'pacaleste' trimitandu-te la un film de genul Quentin Tarantino, si terminand cu scena muta din casa personajului principal, filmat, montat si construit subtil in felul lui Gus Van Sant, care finalizeaza povestea intr-o nota linistita, si totusi nesigura (nu vreau sa folosesc cuvantul 'subred' aici, ca este missleading), filmul are contunuitate si o doza de suspans care este facuta interesant. in multe scene, "surprizele" sunt cele care te prind si te tin atent mai departe (v: scena de futai in cheerleader-style, scnea de futai pe scari, scena lui fugind acasa crezand ca the bad guys acolo vor sa ajunga, si scena seaca de head-shot data fratelui protagonistului)... din pacate, povestea nu sustine din plin aceste mici perle, si astfel, greutatea lor cinematografica ramane suspendanta undeva, fara sa foloseasca povestii.
mesajul insa este clar. discuta despre 'pro/anti-americanism' n-are nici un sens, pentru ca nu asta este tema filmului. filmul nu incearca sa fie o critica socio-potica, ci vrea sa intre mai adanc in psihologia caracterelor, care, mai ales in cazul protagonistului, este plina de o ura si de o violenta ascunsa.

din pacate, ideia se pierde in multe scene (v: scena fiului care se bate cu un alt tip in scoala, scena fratelui care-si impusca subalternii, etc) din cauza neglijentelor crunte in constructiile de personaje secundare. totusi, filmul culmineaza in ideie cu scena de futai pe scari, care este filmata si facuta genial, si care este prinsa din nou in urmatoarea scena, cand avem CU-ul cu spatele ei cicatrizat, intr-o dimineata noua (nice, symbolically speaking)
la fel de reusita cred ca este scena de final, care sta in picioare, facand concluzia.... fiica lui il iarta. deh, din pacate aici filmul nu se termina, si si fiul si sotia ii intind mancarea ca gest de iertare, chestie care din nou arata, dupa parera mea, deficientele in constructia personajelor secundare.

dupa a doua vizionare (azi), filmul asta si-a pierdut din efect, si inafara de marele respect pe care cronenberg il primeste de la mine pentru regia lui impecabila si mortinson pentru actoria lui surprinzator de buna, nu mai pot considera filmul asta o creatie cinematografica de exceptie... e buna.

insa iconoclast... where? poate nu stiu io....

western psihologic,black homour,american dream,political whatever...nu am reusit sa vad nimic din toate asta in History of Violence.Ce am reusit sa vad...un film care se invarte in jurul problemei "is a individual natural born killer or he's just a product of the environment"(hence scena cu fiul,la scoala) si daca o persoana se poate schimba intru atat incat devine altcineva ...restu e o joaca de-a violenta,Cronenberg style..aaahh,scena aia infama,de pe scari,e cel mai cinstit futai de pe marile ecrane din ultimii ani.


Unde-s,dom'le,gaurile alea?

E iconoclast?Votul meu merge catre "Nu"

Nu cred ca e vorba de product of the environment vs natural born killer. At first, guy is a killer, then he takes on a picket white fence life style, only to return to whence he'd come. Cred ca e destul de clar trasata linia intre impersonarile sale, miza fiind mai mult cum se poate escamota o existenta niciodata schimbata, niciodata uitata, decit cum se poate altera ea.[/quote]



Al meu catre Da, pentru ca se pot ataca niste simboluri nu numai formal, sa zicem, ci si tematic. Si asa cum Dear Wendy, Blue Velvet sau Fahrenheit 9/11 dau in mai multe iconuri americane, asa face si A History...