Filme nici bune nici (ne)bune - de recreere
 

Din pacate, desi nu mai vroiam sa creez alt thread, acest film chiar nu as putea sa il incadrez in niciuna din cele doua teme unde postez despre filme. Sau mai bine zis puteam sa il incadre in oricare dintre cele doua teme.
Nu e nici bun, dar nici ne-bun. Astfel ca aici o sa postez filmele de recreere, cele pentru micul ecran.

Assault on Precinct 13 (2005)

Este un film pe care nici nu poti sa spui ca il recomanzi dar nici nu prea poti sa spui ca este de nevizionat. Este o productie destul de fantezista. Se foloseste din plin un arsenal de lupta pe care nu stiu sigur daca soldatii din Afganistan (americani), il au la dispozitie. Asta face filmul mai putin credibil. Apoi mai e perseverenta coruptilor... Sunt un fel de curajosi-eroi. Cam ca cei de la Termopile... Moarte pana la unu... In fond, exact asta nu ii caracterizeaza pe unii ce se indoaie si accepta sa se vanda.
Ca si placere de a-l viziona, e ok. Daca ai obosit urmarind drame sociale, filme de autor sau alt fel de filme care iti solicita la maxim intelectul, acesta este un film perfect, de evadare. Este relaxant, este usor de urmarit si are si o intriga interesanta. Un 6,78 din partea mea!

Of Mice and Men (1992)

O ecranizare nu prea reusita a cartii cu acelasi nume a lui John Steinbeck, scriitor premiat cu Noble pentru literatura. Filmul truncheaza mult mesajul cartii, prin scoaterea de scene (cea mai importanta si care poate fi vazuta ca un sacrilegiu, este partea de final, unde nu se mai pomeneste nimic despre visul agrarian, care a fost, asa cum a fost in realitate pentru mai toti acei oropsiti ai sortii o himera). Plus interpretarea lui Malkovich, prea nervoasa. In fond, Lennie tocmai prin lipsa acestui simtamant se caracteriza. Mai apare si gluma aceea, gluma care nu isi are locul, si pe care personajul Lennie nu ar fi avut cum sa o faca niciodata.
Asadar o ecranizare partiala a unei carti geniale, cu un mesaj dureros de realist, pe care filmul nu reuseste sa il patrunda. Ramane, cea din 39 cea mai buna ecranizare a cartii.
Nota 7,00!

Desi nu e deloc un film de recreere, nu e un film usor de digerat, il incadrez in categoria filmelor de mijloc. Nici de neglijat, dar nici piatra de temelie.

Germinal (1993)

O poveste despre speranta, usor vizionara, intr-o societate in plin progres. Cat e speranta si cat e crudul adevar, nu prea putem sa realizam. Linia subtire ce despart cele doua lumi diametral opuse, este deseori trecuta, si intr-o directie si in cealalta in acest film. Gustul general e acela ca speranta ramane, pentru totdeauna doar o luminita de neatins la capatul unui tunel fara sfarsit. Drama filmului este totala. Este drama unei familii, (alese ca reprezentanta a unei intregi bresle). Impinsi de disperare, de foame, de boli, intr-un cuvant de saracia crunta, ajung sa isi puna in pericol chiar si viata, doar ca sa se faca auziti. Cum orice idee cere si sacrificii, acestea nu vor intarzia sa apara.
Se vrea o nuvela despre speranta. Filmul insa nu cerd ca are acest aer. Modul in care este realizat il transforma intr-o lucrare idealista. Visul de a vedea intr-o buna zi muncitorii organizati si uniti impotriva patronatului este doar o himera la care doar in teorie poti visa. Aidoma comunismului si altor miscari pentru egalitate si dreptate, toate aceste organizatii nu vor fi decat creerea unor alte clase de imbogatiti, iar imbogatirea se face efectiv din contributia directa a muncitorului, deci de pe spatele acestuia.
Drumul de la doctrina la aplicarea ei in societate este, in toate cazurile, imposibil de strabatut.
Ca realizare cinematografica, un 7,07!

For the Moment (1993)

Intr-adevar, deviza "traieste clipa" nu i se poate aplica mai bine nimanui decat unui soldat. Cu atat mai mult cu cat el era, in al doilea razboi mondial, pilot pe bombardier. Asa cum ne prezinta si filmul, statistic, rece, un pilot pe bombardier supravietuia in medie 6 saptamani. Filmul prezinta momente din viata unuia dintre acesti viitori piloti, aflat inca in perioada de instructie. El profita de acest moment de respiro pe care i-l ofera scolarizarea si are o aventura cu femeie localnica, o sotie a unui soldat plecat peste hotare. Nimic nou pana aici. Dar nici de aici inainte sa nu va asteptati la ceva deosebit. Actiunea decurge lent, tipic filmului, tipic canadian. Un film lipsit de nerv, usor tragic, dar la letargia care domneste, nici moartea tragica a camaradului lui Lachlan (Russell Crowe), nu are semnificatia ce s-ar fi dorit. Ea trece la fel de lent si parca fara nicio repercursiune asupra actiunii, atmosferei, actorilor. La felul cum e filmat cred ca nici moartea protagonistului nu ar fi schimbat nimic. Un 5,86! Destul de plictisitor. Si cand te gandesti ca a fost filmul anului pentru cinematografia canadiana...

The Tempest (1980)

Nu e chiar de recreere, este, mai bine spus, pentru cei pasionati de teatru.

Filmul este teatru 100%. Este o idee BBC de a repune in scena intreaga creatie a lui William Sheakspeare, intr-o maniera care sa foloseasca integral textul marelui dramaturg si in acelasi timp sa fie pus in scena de cei mai mari regizori ai timpurilor noastre. S-au reusit astfel productii aclamate la nivel mondial. Insa, toate astea sunt doar pentru pasionatii genului si poate ai teatrului, desi, ca si teatru, filmul nu prea are efectul participarii la un spectacol... este mort, fara spirit parca... Nu stiu de ce, dar nu are deloc din atmosfera pe care ti-o ofera sala si scena.
Asadar, o sa il notez cu o nota neutra, ca sa nu influentez in niciun fel clasarea lui, deoarece, nu pot sa fac o catalogare in de nicio maniera a unei astfel de realizari. Un 7 cum are si pe IMDb eu cred ca e corect. Mai mult din partea impatimitilor de teatru si nu in ultimul rand de Sheakspeare.

Playing by Heart (1998)

Marturisesc ca, tinand carcasa dvd-ului in mana si citind: Dennis Quaid, Sean Connery, Angelina Jolie sau Gillian Anderson, ma gandeam: ce cauta acesti actori consacrati intr-un astfel de film, la prima vedere usuratic. Surpriza a fost insa placuta, filmul desi nu trateaza subiecte noi, nemaiabordate, are un original de situatie, de caractere. Dialogurile sunt placute, amuzante, spontane. Filmul are acea prospetime si exuberanta, desi este usor trist. Abordeaza intr-un mod placut, inovator, situatii aparent fara iesire. Angelina intra cred, cel mai bine in rol. Creaza astfel o "femeie usoara", placuta, de care te atasezi, pe care o placi. Nicidecum vulgara, asa cum s-ar putea crede, cunoscand-o asa cum e, frumoasa si voluptuoasa. Frumos, surprinzator, personaje originale, un 7,21!

Immortel (ad vitam) (2004)

O poveste, pt ca asta este, realizata prea mult pe calculator. Personaje desprinse parca din desenele animate, actorul principal care este... marioneta in film, o eroina care este ceva special, ce?, nici ea nu stie si care va deveni umana, pentru ca, ... nici asta nu se stie.Dar cea mai proasta parte dintre toate este acea afirmatie ca, un zeu inainte de a muri, are voie sa traiasca 7 zile pe pamant. NICIUN moment in plus. Problema e ca, la final, cand se termina cele 7 zile, el... le spune pe un ton calm.... ¨vin imediat, doar sa mai rezolv ceva¨ :)) . Stiu ca pare stupid, dar asa e filmul. Apoi, zeul moare, dar... stai, el in sarcofagul lui, respira. Deci nu moare de tot... Oricum, daca aveti timp, puteti sa va uitati la film, nefiind cine stie ce, dar faceti'o pentru lumea pe care o creaza. E ok pt toti cei ce mai gusta inca desenele animate. Iar eu inca o fac, alaturi de copilul meu. :D. Un 6,00 cu mici plusuri.

doar pentru pasionatii de istorie
 

A Bridge Too Far (1977)

Un film pe care il vor gusta doar pasionatii genului. Pleiada de actori de senzatie, insa pentru un nepasionat al genului nu prea prezinta importanta aici. Filmul este concentrat pe operatiunile din timpul razboiului, iar combinat cu numarul mare de maresali, generali, soldati, etc, nu ne lasa timpul necesar sa urmarim un personaj si sa putem sa ne facem o idee despre jocul actoricesc. Oricum, timpul si locul unde apar "vedetele" este intr-adevar impregnat de talentul lor, talent care nu poate fi pus sub semnul intrebarii.
Pentru mine filmul este "nesimnificativ" ca actiune... Este acel eveniment "tampit" al razboiului, care in cartile de istorie trece neobservat (lupta pentru un pod), cam ca si ceea ce marturiseste Tolstoi in Razboi si Pace, ca aceste lucruri pentru anale trec neconsemnate.
Mai mult, ni se prezinta, foarte real dealtfel, o greseala uriasa a generalilor, greseala comisa dinadins, din grandomanie, din egoism sau din nebunie. Sau toate la un loc.
E adevarat ca in mai toate razboiele, cel ce pierde o batalie este acela care in inconstienta lui, in orbirea lui isi duce armata la pieire. Asa e si aici. Generalul este avertizat ca isi arunca trupele in mijlocul inamicului, iar tupeul cu care el refuza sa opreasca o actiune "mareata", este sinonim cu idiotenia. La final cine plateste... ? Eroii!
In fine, un film cu multa actiune de razboi, nu atat de incalcita cat pare la prima vedere, dar cu destule scene de razboi veritabil. Un 7,01!

Istorie?! Nici pe departe!
 

The Young Victoria (2009)

Avem in fata un film de dragoste, care nu are nimic in comun cu istoria sau cu biografia cuiva. Este o fictiune ce are la baza ei personaje reale. Dar nimic mai mult.
Daca vorbim despre scenariul acestui film, da! El este un scenariu de dragoste; intriga sau mai bine zis actiunea este aproape disparuta pentru a se pune accent doar pe viata intima a unei regine, cea mai tanara din istoria Regatului Unit. Singurul eveniment ce incearca animarea acestei productii este: atentatul. Acesta se transforma practic intr-un act de eroism din partea proasptului sot, lucru nicidecum istoric, doar pentru a creste caracterul romantic al productiei. Un film pentru un anumit public, cel de graba varsator de lacrimi pe la nunti ... :)), dar simpaticut! Doamne ajuta ca nu au ales intr-adevar o regina asemanatoare fizic cu originalul, ca atunci sigur aveam parte de un spectacol greu de suportat. Nota 5,57.

Mozart and the Whale (2005)

O poveste de dragoste tipica cu personaje atipice. Doi autisti (o forma usoara a acestei boli, sau cel putin ceva asemanator), incearca sa gaseasca o modalitate prin care fiecare sa il accepte pe calalalt in viata lui. In aceasta incercare de a trai normal, ei fac sacrificii, fac concesii si sufera. Un subiect destul de abordat mai ales in ultimul timp, dar care, datorita misterului acestei boli, pare ca nu-si va epuiza niciodata resursele. Filmul este unul linistit, cu persoanje "dezlantuite", mai ales Isabelle, cea care prin felul ei exuberant de a fi si de a trai, ii da peste cap lumea lui Donald, facandu-l sa simta pentru prima oara un sentiment nou, necunoscut lui. Indragostit, el este pentru prima oara in viata legat de o persoana si incepe sa experimenteze nu neaparat interactiunea umana, pentru ca nici pana atunci nu dusese lipsa de asa ceva, ci mai degraba necesitatea altei persoane pe care sa o simta langa el, sa o simta a lui.
Un film frumusel, nespecial, cu un happy-end de poveste de "a fost odata ca niciodata". Un 6,58!

The Duchess (2008)

Rolul lui Finnes in acest film este perfect. Personajul pe care il interpreteaza este superb. Tipologia in care trebuie sa intre este geniala si Finnes si-o insuseste pe deplin, parand naturala. Atitudinea pe care o arata in film, cea de om lipsit de sentimente, o denota inclusiv prin expresia faciala, prin mimica fetei.
Dialogul din finalul filmului arata un om atat de rece si de calculat, care constientizeaza ca lipsa de sentimente si raceala cu care isi trateaza sotia dauneaza mariajului, incat incearca sa exprime pe cat de natural ii sta in putinta afectiune si dragoste, la momentul in care el considera ca e oportun. Este scena care incununeaza acest rol perfect.
In rest, filmul bun, de epoca, Knightley nu este nici ea mai prejos, costume si atmosfera specifica epocii romantice, totul perfect pus in scena. Un film de recomandat tuturor. Un 6,96!
Ps. Eram sigur ca o sa fiu in mare minoritate in comentarea acestui film si nu m-am inselat. In afara de StefanDo (sper), si de inca 1-2 persoane de sex "macho", nimeni nu se incumeta sa comenteze acest film :)))) Si sunt sigur ca multi l-au urmarit....

Un film nicidecum de recreere, ce ar merita thread nou, doar al lui.

Apocalypse Now (1979)


Stiu ca nu fac postarea la rubric -Filme bune, recomandate spre vizionare-, dar eu unul nu il pot incadra in topul personal al filmelor care m-au fascinat, m-au atins intr-un punct sensibil...

Mai stiu si de parerile celor care socotesc acest film un titan al cinematografiei; am citit cronici, comentarii, etc despre film, dar .... nu il gasesc revelator. Nu am sentimente legate de razboi (ca toti cunoscatorii ce mediteaza la problematica psihologico-moralo-culturala). Nu imi imaginez ca dupa astfel de razboaie toti soldatii participanti au ramas debili. Am avut ocazia sa cunosc veterani, e adevarat ca din al 2-lea razboi mondial, dar erau oameni integri, cerebrali si .... poate mai profunzi decat majoritatea dintre noi. Filmul e foarte bine realizat, asta nu poate nega nimeni, bine jucat, (cu mari retineri), dar... urmareste o nisa a razboiului si o generalizeaza.
Parerea mea!

Am ramas profund marcat de Nimic nou pe frontal de vest, dar de asta nu.

Un film greu de digerat, plin de semnificatii, incarcat de simbolistica, de replici care au ramas pentru istorie, cugetari cu caracter meditativ.... chiar am citit despre rolul luminii in realizarea cadrelor, lumina ajungand sa aiba un rol, devenind un personal efectiv.

Ok, obligatoriu de vizionat, pentru o cultura in domeniu, dar nu pe gustul meu. Eu ii voi da un 7,22.

nu sariti ... ca oricum nu ascult si nu vreau sa aud nimic X_X

PS. acum serios, daca are cineva o alta parere argumentata, chiar m-ar interesa...

tot legat de filmul de mai sus, isteria de note mari cred ca vine din efectul de raliere la cultura americana a oricarui cetatean non-american. Practic acest film este un film al unui curent puternic in acei ani in Statele Unite, un curent anti razboi si in special anti razboiului din Vietnam. Intr-o tara divizata, cu o pondere crescanda impotriva implicarii americane intr-un razboi ce in opinia opulatiei, nu ii priveste, filmul dezvaluie anumite orori si sechele ale unei astfel de decizii de implicare si trimitere de trupe de lupta intr-o zona de razboi. Drept efect al acestei atitudini ce in anii 70 a devenit extrem de vocala, SUA a si eliminat obligativitatea serviciului militar.
Oricum, acest sindrom ce este prezentat in film, sindromul de stres posttraumatic, nu a afectat intreaga armata americana ce a participat in acest razboi, asa cum ... lasa sa se inteleaga.
Replicile memorabile gen: " I love the smell of napalm in the morning.", nu isi au corespondent in cultura europeana si atat mai putin in cultura oricarui alt continent in afara celui Nord American. Iata deci, o alta manifestare a acestui efect de turma.

Despre film, chiar zilele astea, la implinirea a 35 de ani, ne vorbeste chiar Copola, care ne marturiseste dificultatea ce a intampinat-o in realizarea acestui film. Cea mai mare problema pare a fi fost dependenta de droguri a lui Marlon Brando, dar nu numai. El marturiseste ca si Dennis Hopper suferea de aceeasi dependenta. Astfel, actorii nu erau capabili nici sa isi rosteasca replicile, cu atat mai putin sa le memoreze.
Tinand cont de aceste aspecte, filmul nu are cum sa intre in elita cinematografica mondiala pentru calitatea lui. Este remarcabil creatia, regia, ideea si trairile, dar asta doar pentru o anumita populatie a unui anumit stat...

Cam asa imi argumentez eu alegerea nealegerii filmului ca unul bun.

Ps. Manifestarile de primate ce le arata unii pe pagina filmului, unde posteaza comentarii la orice parere, hai sa nu spunem negativa, dar nefavorabila filmului, sunt mizerabile. Argumetul ad hominem este modul de abordare al omului limitat, incapabil sa rationeze si sa filtreze ideile ce i se transmit. Norocul celor care au o parere argumentata fiind, probabil, protectia ecranului de calculator care ii desparte de acesti neanderthalieni ce, mai mult ca sigur, intr-o "discutie" fata in fata ar apela la argumentul lor suprem, cel ad baculum, singurul pe care ei il pot intelege.

Regia Greg Pak
 

Robot Stories (2003)

4 filmulete fara nicio legatura intre ele, simpatice, destul de originale si care fara prea multe efecte speciale, fara prea mult sclipici si calculator, reusesc sa transmita un mesaj destul de puternic si foarte uman. Comportamentul uman si reactia lui normala in momentul in care interactioneaza cu obiecte moarte, lipsite de sentimente, chiar daca ele aduc placeri si facilitati inimaginabile, chiar seducatoare, este redata foarte bine. Se vede un studiu asiduu a regizorului in vederea exprimarii si intelegerii cat mai fidele a chintesentei acestor senzatii, reactii si sentimente. Din punct de vedere al emotiei, pentru ca orice experienta de viata in fond la emotie se reduce, este o realizare impecabila. In plan sf sau a ideilor naratiunilor, este ok. Per total un serial de 4 episoade frumos si usor de urmarit si de simtit. Nota 7,00!

Legenda pura!
 

The Last Legion (2007)

De ce oare se cauta istorie intr-o productie de acest gen. Ca toata actiunea se petrece in perioada de apus a imperiului roman, da. Dar atunci si productiile de acum din timpul lui Obama sau cele romanesti din timpul lui Basescu, sunt tot istorice. Este pur si simplu un film de aventura-razboi. Are si o usoara aura fantastica.
De istorie, urmariti un Alexander, Quo Vadis, Gods and Generals sau Gettysburg, orice alta productie, dar nu asta. Este un film inspirat de o legenda in fond si la urma urmei. De fapt este chiar prologul legendei Excalibur. Cam despre asta e vorba. In film mai apare si Merlin, un filosof in primul rand si apoi un mistic.
Cred ca aici e tot farmecul filmului. Aceasta aura mistica, de magie, este doar sugerata, niciodata folosita, iar apoi oarecum argumentata in finalul filmului. Astfel parca se realizeaza un film mult mai real decat e in realitate. Aceasta continua explicare a lucrurilor ce par magice in film, (dresarea corbului, aruncarea ghiulelelor de foc de catre Merlin), au rolul de a da o credibilitate mult peste normal actiunii, actiune de altfel foarte fictiva si suprarealista.
aaa... si prezenta lui Rai.... of! Ce ochi! Mi-a placut in mod deosibit remarca dintr-un comentariu. Cum ca: Rai, reuseste sa cucereasca in acest film si nici macar nu trebuie sa se dezbrace pentru asta... Iata ca se poate si altfel. Dar revin... Ce ochi! 8->
Nota 6,65 ! Un film cu AG usor, preferabil de urmarit impreuna cu copiii.

Elementary, my dear Watson!
 

The Seven-Per-Cent Solution (1976)

Filmul de fata surprinde chintesenta cartii lui Arthur Conan Doyle, asa cum putini regizori ar fi putut sa o transpuna pe ecran. Marturisesc ca nu am citit cartea ce sta la baza acestui Seven-per-cent solution, dar o sa fac o paralela cu celebra carte a "tatalui" lui Sherlock Holmes. Din pacate productia de fata nu aduce nimic nou. Nu creaza o tipologie noua a celebrului detectiv, nu aduce la iveala fapte mai "speciale", nu creza un caz mai aparte. Practic totul este ca si in cartea de acum 100 de ani. Probabil ca din aceasta cauza m-a si plictisit filmul. Neaducand nimic nou, mai si are evocari din cazurile cartii lui Doyle... Iar asta face si mai trenanta povestea de fata. Este, pot spune, cu mult sub povestile detectiv-politiste a altor personaje poate nu atat de celebre ca batranul Holmes, dar cu o intriga mai abil tesuta, mai captivanta. Si aici o sa amintes cativa care la timpul lor m-au fascinat prin abilitatea deductiei: Columbo, Tom Barnaby, Miss Marple, Jessica Fletcher, Hercule Poirot, Jules Maigret, etc. Aici, si cand spun aici ma refer si la filmul de fata dar si la cartea lui Doyle, totul vine din observatie vizuala, totul vine prea banal. Imi amintesc un episod din carte unde Holmes cataloga o domnisoara ca fiind secretara sau dactilografa, nu mai tin minte exact, pentru ca avea o pata de cerneala pe deget sau maneca... Lucru ce noua, cititorilor, inainte, nici nu ni se pomeneste. Atunci de unde, va intreb eu, implicarea cititorului in deductie? Mai este si acea celebra remarca "Elementary, my dear Watson!", care desi nu apare nici o data in textul cartii lui Conan Doyle, este parca un motto al actiunii intregului roman, si care ulterior, in diferitele adaptari, devine un fel de marca inregistrata Sherlock Holmes.
Cam asa sta treaba si in film. Plus ca povestea este atat de previzibila incat parca tinde sa iasa din categoria filmelor detectivistice total!
Iar daca mai adaugam la toate aceste neajunsuri si titlul, unul in prima faza intrigant, ce iti creaza falsa idee a unei enigme foarte elaborate, care in final se dovedeste de fapt ca este compozitia solutiei cu care se droga Holmes... nici nu mai are rost sa ne obosim sa mai cautam minusuri, cand ele sunt practic peste tot.
Per total un film slab, de recreere o sa il cataloghez eu, care nu prinde, care treneaza, iar in multe locuri stagneaza chiar. Ncidecum un clasic asa cum se doreste sa fie si sub nicio forma un film care sa merite doua nominalizari la Oscar.
Un 6,83!
Ps. un alt neajuns este aceasta catalogare a filmului, care inainte de toate este declarat o comedie. Ori eu mi-am pierdut total simtul umorului, ori cei ce au facut-o nici macar nu au vizionat productia de fata? In afara acelui comentariu din genericul de inceput al filmului cum ca "aceasta este povestea adevarata a disparitiei lui Holmes, doar faptele fiind inventate", eu pe tot parcursul filmului nu am gasit nici o alta aluzie umoristica, daramite umor in adevaratul sens al cuvantului... :-?

Mistere misterioase.
 

The River King (2005)

Un film ce se stinge odata cu trecerea timpului. Trebuie sa recunosc ca in primele lui momente, pana undeva spre jumatatea filmului, este din ce in ce mai intrigant. Insa, dupa ce misterul incepe sa se desluseasca, realizezi ca asteptarile pe care singur ti le-ai creat au fost doar fumul unui foc de paie.
Misterul copilului care tot apare pe malul raului, sa nu iti dai seama ca il cunosti, sau misterul fantomei care se furiseaza mereu in poze doar ca in final sa ... se evapore, sunt lucruri introduse doar ca sa aburesti privitorul.
Un film simplu care pare ca are cadre dintr-o alta productie ce nu se lipesc in povestea de fata.
Un 5,99!

Dedication (2007)

Ok! Un alt fel de As good as it gets, destul de simpatic. Rolul principal masculin e bine jucat, replicile sunt simpatice, dar uneori iti da senzatia de saturatie, de intins coarda; ... dar totusi nu molesteaza, astfel ca filmul poate fi vizionat fara prea mare efort. Pe mine m-a prins si m-a surprins. E placut si are si umor.

Nota 6,98 de la mine.

statistic inca un film...
 

City by the Sea (2002)

Un film care intra doar in biografiile actorilor prezenti in distributie. Nu aduce nimic nou, nu creaza personaje memorabile, nu are un senariu de bagat in seama si nu are un final bun; Ba din contra! Finalul imi pare telenovelistic. Discursul oferit de DeNiro pare fortat si nu il prinde deloc.
Iata un model de film independent, slab. Un 6, 32 din partea mea.

un film poveste
 

Zathura: A Space Adventure (2005)

Nu sunt deacord cu toata avalansa de critici negative. Cum ca e mai prost ca primul (recte Jumanji), sau ca nu are nu stiu ce actori... etc.
Filmul este unul pentru copii. Iar lor, din propria ograda va spun, ca le place. Am inceput noi ca adulti sa cautam filme pentru copii realizate pe gustul nostru. Asa s-a intamplat si cu Batman, inceput ok, pentru un anumit public tinta, finalizat (magistral, fara doar si poate) de Nolan; dar care a iesit din categoria publicului pentru care a fost gandit si a ajuns blockbuster pentru noi, cei mari. Asa s-a intamplat mai nou si cu Spiderman si cu Superman, urmeaza Robocop, etc. Nu totul trebuie sa fie sumbru, dark, sa fie tangibil si incalcit ca sa ramanem cu dileme existentiale. Este un film de familie, un Jumanji upgradat. Daca acolo era mai mult "romantism -fiind introdusa si o idila", asta are mai mult joc. Ceea ce e mai pe gustul a 9-13 anisori.
Pentru categoria lui de varsta, filmului ii dau un 7,44. Recomand cu caldura doar sub supravegherea si cu acordul copiilor.

All Quiet on the Western Front 2005
 

Home of the Brave (2006)

Acest film, ca si mesaj si "morala a povestii", nu este altceva decat un remake al celebrului film din anii 30. Intr-adevar este actualizat, adus in prezent, dar drama personajelor este drama lui Paul din All Quiet on the Western Front. Presarat pe alocuri cu patriotisme ieftine, cu o tenta propagandistica si o subtila campanie de racolare de noi recruti, filmul prezinta si adevarurile dureroase a unui astfel de razboi, sau mai bine zis a unei astfel de decizii de a te inrola intr-o armata ce participa la un razboi. Dar o faca, aceasta prezentare, pana la un anumit punct. Dupa care isi intra in rol operatiunea de spalare a creierelor si de denaturare a adevarului.
Per total un film bunicel cu actori ok, un 6,93 din partea mea!

Hai sa bem! Hai sa fumam! Hai sa plecam!
 

The Rum Diary (2011)

E slaba de tot aceasta poveste. Nici macar mediocra nu o pot numi deoarece nu are ... poveste. Este vorba despre vorbe; Nimic concret. Unu se duce in Puerto Rico si petrece acolo un "concediu platit". Bea, se mai si drogheaza un pic, isi face doi prieteni din randul colegilor ziaristi, intalneste o tipa... si se intoarce acasa in state unde scrie despre lumea ciudata din care tocmai se intorsese si are succes, iar apoi se casatoreste cu tipa cica.... Atat si nimic mai mult.
Dar stati asa, nu va luati prea mult avant, ca tot acest final il aflam din 3 randuri adaugate la finalul filmului, film care vizual se incheie cu el plecand spre America.
Se incearca sa se construiasca si cateva momente amuzante, dar se poate vedea ca sunt introduse fortat in film doar pentru a-l umple.
In afara de Johnny, care se vede ca si-a luat rolul mult prea in serios avand in vedere la ce scenariu lucra, nimic altceva. Plictiseala totala. Nota 5,05 doar pentru profesionalismul lui Depp.

San Fermin; Toros; España.
 

Americano (2005)

Un film ce prezinta zona Pamplonei, o zona destul de pitoreasca, asa ca nu a fost un efort prea mare pentru regizor ca sa prezinte in stil publicitar Spania. Peisajele usor retusate la montaj, acel verde nu il gasesti in Spania nici cand incepe iarba sa incolteasca daramite la jumatatea lui iulie. Oricum, fiesta e prezentata destul de fidel. San Fermin-ul este intr-adevar cea mai importanta manifestare a acestei tari, nesuportand comparatie cu nimic altceva ce are loc in peninsula iberica.
Nu am inteles deloc ideea barului si mai ales a "dueño"-ului, cu un joc actoricesc ce pare desprins din Twin Peaks sau, daca asta e mult prea filozofic pentru acest film, sa il comparam cu proastele personaje din site-com-urile de pe TVE. Se vrea profund, calauzitor, mistic chiar, dar de fapt e un clovn si un scalambaiat.
La fel de infantila mi s-a parut si explicarea intelesului coridelor. Istoria lor fiind cu totul alta si destul de strans legata de istoria tarii, nicidecum o nunta intre toreador si taur... PS. cred ca de aici centaurul ))))) .
Un film placut per total, o alta lume, o alta mentalitate si un alt stil de viata care nu are nimic in comun cu oricare alta parte a europei. Nota 6,67.

Interpretare dusa la extrem.
 

The Stranger (1946)

Vizionarea acestui film m-a facut sa vad un Orson Welles actor de teatru, nu de film. Am asistat la o interpretare ... daca nu telenovelistica, raportand-o la zilele noastre, macar parodistica. Reactii la fiecare replica a altor personaje ce se vor prim planuri, atat de "dur" interpretate incat releva vinovatia inainte de a se face vreo acuzatie... Nu degeaba a declarat si Welles ca e cel mai slab rol al carierei sale... La o vizionare atenta a filmului, dai de un personaj fara constiinta, fara mustrari, inuman, dar care se simte vinovat si ca paseste sub soare.... Tipologia asta de om era ceva normal in anii 40, mai ales pentru un nazist indoctrinat si lipsit de scrupule asa cum vrea sa intruchipeze Welles. Filmul e bunicel ca poveste si mesaj, dar interpretarea actorului principal... dramatizata la maximul suportabilitatii. Un 7,02 de la mine.

dan.apostol .postat pe 9 noiembrie 2014 22:07


Dependenta de droguri a lui Brando tzine de telenovela nu de valoarea filmului. Atacul la primate m-a facut sa ma uit la semnificatia termenilor in latina. Un argument ad hominem, cunoscut și ca argumentum ad hominem (latină: „argument la persoană", „argument împotriva omului") constă în a argumenta răspunsul la un argument sau la o afirmație despre un fapt prin atac la persoana care a făcut afirmația, în loc să se adreseze la subiectul argumentului sau să producă o dovadă contra afirmației. Această eroare logică se referă la criticile sau atacul la persoana care face afirmațiile și prin care se încearcă discreditarea argumentului. Apelul la forță cunoscut și ca argumentum ad baculum (latină: "argument cu bățul"), este argumentul în care forța, coerciția, sau amenințarea cu forța este dată ca justificare pentru concluzie. Se încearcă impunerea unei concluzii cu ajutorul amenințărilor. Este un caz specific a unei forme negative de apel la consecințe, în care se amintesc de neplăcutele consecințe a neîncrederii în vorbele celui care aduce argumentul.[/quote]

ai postat un comentariu completand doar cu explicatii la cele doua tipuri de argumentatii enumerate de mine. Imi cer scuze ca nu le-am explicat eu, desi la momentul respectiv nu am considerat necesar; ad hominem, cred ca 99% stiind ca inseamna "la om", iar ad baculum poate ceva mai greu deductibil, dar... totusi cred ca este foarte usor de dedus si din forma lui latina si mai ales in context. Oricum, completarea ta vine foarte bine si iti multumesc. Vis-a-vis de telenovela de care vorbesti, sunt si alte surse ce mentioneaza aceasta dependenta. Iar avand chiar un comentariu al lui Coppola, chiar nu as da-o in manea, e totusi Coppola, singura sclipire de geniu a acestui film dupa parerea mea. A investit enorm, a sacrificat enorm si a transpus genial o idee ce era extrem de delicata in societatea acelor timpuri din care provenea si el. Ce vreau sa te mai rog e, ca daca mai ai de facut vreun comentariu sa treci pe forum la Filme in general, gasesti topicul Filme bune, recomandate spre vizionare si acolo o sa mai disecam Apocalipsa acum. Oricum, inca astept sa vad ce anume ai vrut sa obiectezi sau sa intaresti, desi inclin spre prima optiune, din ceea ce am postat eu, deoarece comentariul tau da impresia ca nu contine "continutul". Parca se termina inainte de a apuca tu sa spui ceea ce vroiai sa zici... Sau poate e doar o impresie.

Ps.Presupunand ca ceea ce e legat de Brando ar fi legende, atunci cum iti explici tu ca un actor, cred ca cel mai pe val la acea vreme, care are chiar la inceputurile carierei lui capodopere gen A Streetcar Named Desire, Viva Zapata!, On the Waterfront, continuand mai apoi cu clasicele Mutiny on the Bounty, The Godfather, Superman, avand pana la ora filmului Apocalipsa acum undeva in jur de 30 de filme fara seriale, doar filmele artistice, in doar 27 de ani, are dupa acest film o singura productie in anul imediat urmator, (in 78, un fiasco total), in nu mai putin de 10 ani? Nu stiu daca ai avut curiozitatea sa il urmaresti, dar ai putea sa o faci ca sa ai o viziune completa legata de starea in care se afla Marlon Brando la acea vreme.... Era efectiv epuizat, transformat, transfigurat, ulterior considerand necesar sa ia o pauza de 9 ani, unii afirmand ca a fost pentru a depasi acest episod neplacut din viata sa.

Zvonuri... intarite totusi, in mod curios, de realitate.

Made in America!
 

Gran Torino (2008)

Am deschis la repezeala pagina IMDB ca sa vad anul in care a fost realizat. Are nota 8,2 E chiar in top 250 pe locul 127, detronand "mediocrele" Good will hunting, Casino, Falci, Al saselea simt, No country for old man, Goana dupa aur, si "porcaria" Pe aripile vantului.

Acest clasic (ne conformam ce sa facem), mie unuia nu mi-a placut. Asta e si motivul pentru care postez despre el aici si nu la rubrica "Film bun recomandat". Este un film despre viata alaturi de imigrantii coreeni, intr-un cartier de gasti de negri. Conflictele deja vi le-ati facut si voi singuri in minte.... Nu pot spune ca am apreciat nici Boyz n the Hood, film ce se bucura de o recunoastere oarescum mondiala, fiind un deschizator de drumuri in subiectul respectiv, daramite asta.
Intr-adevar, o ironie "fina" dupa unii, grosolana dupa mine, e acest paralelism si anacronicitate din mintea batranului. El, luptator impotriva coreenilor, (ramas practic captiv in acea epoca), acum (in prezent), minoritar in tara lui si vecin cu astfel de imigranti. Aceasta bulversare tine si de incapatanarea lui de a se muta, de incapatanarea lui de a reveni la realitate, de incapatanarea lui de a vedea realitatea inconjuratoare.

Cat priveste productia intitulata Gran Torino, nefiind un pasinoat de masini, aflu ca e o marca de masina. Un asa zis clasic in Cultura Americana. Tot ce tine de masinile fabricate in America de catre Americani este simbol national.... cum ne-am obisnuit deja.... Omul mediocru american isi cauta repere, ce sa faca altceva? Stand la baut bere (care apropo, in mai toate scenele apare in baxuri) si privind tamp la masina. Ca deh, nu au si americanii un scriitor mai de doamne ajuta, care sa il depaseasca in maiestrie pe vre-un mecanic... Asa ca, aleg mecanicii sau poate ca tinichigii. Nu ni se precizeaza exact, asa ca aici ramanem cu o dilema.

Un film plictisitor, conflicte previzibile, si un final... care daca un anticipat, macar luat in calcul de catre privitor ca si posibil. Un 6, 01 din partea mea.

alali, nu cred ca ai inteles prea bine filmul Gran Torino. Eu l-am vazut o singura data, atunci cind a aparut si am scapari legate de actiunea filmului si nici macar nu stiu daca ma intereseaza chiar atit de tare actiunea. Ce imi amintesc si m-a impresionat atunci a fost cit de direct e filmul, cit de lucid prezinta o societate descompusa. E un film al unui om care vede cum se naruie in fata ochilor toate lucrurile pentru care a luptat, la propriu si figurat, care si-a pierdut speranta si care in final reuseste sa se impace cu schimbarea si chiar sa devina mentor pentru invatacelul care ii apare neinvitat la usa. E un film social, un film critic, dar inteleg ca poate fi confundat cu un banal razboi interetnic, intre bande sau mai stiu eu ce.

anemona, nu cred ca am facut aceasta confuzie de a minimaliza filmul si a-l reduce la lupte intre bande. Cel putin nu in mintea mea. Poate in transpunerea in scris am lasat unele lacune care pot provoca aceasta impresie.

am incercat sa fac si precizarea "Intr-adevar, o ironie "fina" dupa unii, grosolana dupa mine, e acest paralelism si anacronicitate din mintea batranului. El, luptator impotriva coreenilor, (ramas practic captiv in acea epoca), acum (in prezent), minoritar in tara lui si vecin cu astfel de imigranti. Aceasta bulversare tine si de incapatanarea lui de a se muta, de incapatanarea lui de a reveni la prezent, de incapatanarea lui de a vedea realitatea inconjuratoare."

conflictele interetnice au o pondere mare in film, fara doar si poate.

Pe mine m-a dezamagit si titlul, mentalitatea asta tipic americana, necivilizatia provocata de acel anacronism din mintea protagonistului. Cum bine il numea cineva un Western urban...
La dezamagir mai trec:
. .admiratia pentru masini a poporului american; si de geaba se dau unii cunoscatori ai fenomenului, ca la noi in europa nu acem aceasta cultura. Nu restauram dacii din 78 sau eu stiu ce Lada productie a fostei URSS si sa le transformam in masini de 10-15 mii de dolari/euro. Nu gandim asa si nu avem astfel de mentalitati.
. .baxurile de bere prezente in orice cadru "casnic"
. si ca tot povestea cineva de "flegmele" omniprezente...
Toate astea dau un aer bolnavicios filmului, un aer greu, cam ca in romanele lui Victor Hugo.

Calculat si planificat pana la... eliminarea tensiunii.
 

Escape from Alcatraz (1979)

Un film cuminte, fara prea mari tensiuni, total opusul vietii din puscarie. Eastwood e ok. Nu face nu stiu ce mare rol, dar nici un derapeaza. Plin de clisee, dar raportat la anul cand s-a lansat, am putea spune ca astea mai noi sunt copy-paste al acestui film.

Per total ok pentru a pierde aprox. 2 ore, noroc ca un tine mai mult.
Un 6,75 din partea mea.

...ma duc, ma intorc, ma primesti?
 

La chamade (1968)

Inca de la inceput trebuie sa precizez ca senzatia lasata de acest film este una de ambiguitate si de superficialitate. Ambigu pentru ca nu rezolva practic niciun conflict. Prezinta doar o actiune ce se rezolva in timp. Niciun personaj nu are "destinul in maini". Toti sunt intr-o asteptare contemplativa, oarecum tampa.
Superficialitatea izvoraste din orice cadru as putea spune. Lipsa consistentei personajelor, ele neavand ambitii, aspiratii, crezuri; ci doar instincte, este cea mai dureroasa nerealizare a filmului.
Apoi lipsa personajelor opozante, a firilor contradictorii, a caracterelor invers fata de cele principale. Fara asta nu se pot emite judecati de consistenta, de mesaj, de substanta. Pelicula de fata practic nu are decat 3 pesonaje. Restul sunt pe post de figuranti. Apropo, mai apare acel american... care e rostul lui, cu ce contribuie el la crearea tipologiilor si portretelor de personaje... e o mare dilema cred ca si pentru regizor.
Dialogul are un apogeu in a denota aceasta spoiala de sentimente. Acel, "¡nu a fost vina ta si nici a mea" spus la conversatia telefonica de despartire, este motto al filmului in sine... Totul se intampla independent de personaje, de dorinte, vointe, etc. Este o diateza reflexiva a actiunii in sine, nicidecum a persoanelor asa cum e normal. Ele sunt intangibile. Nimic nu ii transforma, nimic nu ii schimba. Au doar din cand in cand rabufniri de moment, apoi linistea se asterne implacabila, asteptandu-se trecerea inexorabila a timpului.
S-a vorbit mult despre personajul Charles ca despre un personaj-tipologie a omului matur, calculat, cizelat, cinic intr-o oarecare masura, stapanit pe romaneste, dar nu s-a pus niciodata problema lipsei demnitatii acestui "aristocrat". Este o perspectiva injositoare care transforma toate acele "calitati" in defecte majore ale conditiei de om. Daca tu nu te respecti...
De asemenea despre Charles se poate observa ca, desi are cea mai mica pondere ca prezenta pe sticla, este cel mai analizat ca si trairi, reactii, sentimente. O analiza foarte proasta facuta, daca e sa ma intrebati pe mine. Acele rabufniri presarate cu amenintari, cu apucaturi de brat de cioban... intrand in contradictoriu cu persoana calma, intelegatoare. Ciudata abordare....
Definind filmul, pot cataloga aceasta productie ca una usuratica, cam la fel de superficiala ca si clasa burgheza pe care vrea sa o reprezinte.Lipseste cu desavarsire mesajul. Tipologia pitipoancei cizelate, incapabila sa se intretina nici macar o luna, care reactioneaza instinctiv, aproape animalic la stimulii carnali si/sau vizuali, au un aer ranced, oarecum contemporan trebuie sa recunosc. La inceput ma duceam cu gandul spre o Anna Karenina a secolului 20, dar de la productia de fata pana la imensitatea acelor trairi, acelor remuscari, acelor framantari este o diferenta incomensurabila.
La fel si tipologia pitiponcului este bine conturata. Acel dezechilibru emotional, tratabil in institutii de specialitate de care pare sa dea dovada acest pana atunci intretinut, (a-i trage o palma din dragoste nu este definitoriu pentru viziunea mea despre romantism), denota o infantilitate si o lipsa de precepte,de substanta umana, greu de suportat.
Cum 1+1 = 2, asa si aici, din firi atat de debile nu se putea naste o poveste de dragoste. Doar daca nu suferim de sindromul "hotului de hoti ii frica", altfel nu vad cum am putea sa traim empatic cu aceste personaje si cu atat mai mult cu aceasta "dragoste".
Ca plus este interpretarea Deneuvei. Impecabila pentru acest tip de "profitoare a sortii".
Un 5,53!

hainele noi ale imparatului sau daca nu vezi filmul ca genial esti incult
 

The Jacket (2005)

O experienta cinematografica ... cam ca o salata. Multe influente, din multe filme ce au facut istorie, cu o regie atipica. De aceea o si numesc experienta cinematografica. Filmul are o amprenta regizorala unica. Cred ca asta e si farmecul lui. Altfel, ar fi fost un titlu in plus la categoria... Movie Like X. Imaginile hipnotice, cu tenta nebuneasca, cu acel verde fosforescent dat in flesh-uri, locatiile de filmare dar si recuzita mizerabila si super uzata, (intentionat aleasa), au facut din acest film un spectacol vizual. Chiar azilul a fost ales special, un fost azil dezafectat, unde toate decorurile si instrumentalul erau.... dezolante, paraginite.
Insa, in rest nimic. O poveste... ilogica, nicio explicatie rationala pentru flash-urile trecut-viitor. Chiar, de ce cate-odata era trecutul si alteori viitorul? Probabil ca unul din cele doua suna ocupat si atunci catarama forma numarul alternativ.
La fel de ilogic, in toata aceasta harababura, este precizia actiunii, care, desi la inceput lasa impresia de haos, vedem ulterior ca se poate focusa... fix pe momentul in care iese pe usa Jackie.... Deci, se poate! :)
O alta imbarligatura ce nu o pot atribui nici unui rationament logic este: de ce acele 2 morti de dinainte? ! ? ! De ce murise soldatul? Scopul mortii? etc.
Despre acting, numai laude. Atat Keira Knightley cat si Adrien Brody scot maximum posibil. De aici si impresiile pozitive probabil ale spectatorilor... si de ce nu, si nota mea finala.
Bineinteles ca acest review nu o sa fie foarte bine primit de autorii sutelor de comentarii la superlativ, care, stupefactie, desfiinteaza The Butterfly Effect... si il detroneaza, punand in locul lui acest The jacket. Mai mult, ridiculizeaza intr-o oarecare masura si Memento, si aleg, plini de intelepciune, aceasta productie. Multi o fac din pricina acestor neajunsuri, dar care, din moment ce nu au o logica, deci, sunt geniale! Cum spuneam si in titlu, cine nu vede hainele noi ale imparatului e un incult. Aici atatia culti care vad genialitatea.....

Nota 7,00.

The Terminal (2004)

Terminalul, film inspirat dintr-o intamplare adevarata a unui cetatean iranian, dar doar la aceasta se rezuma acel "inspirat din fapte reale". De la anularea unui certificat de refugiat si retinerea respectivului cetatean in zona neutra a aeroportului, pana la povestea de fata este cale lunga. Oricum, si asa, cetateanul respectiv a fost remunerat pe masura pentru povestea sa.
Filmul este unul usor, chiar amuzant, neriscand nimic spunand ca este o comedie. Beneficiind de un final atipic pentru acest tip de filme usoare, pelicula iese practic din rand si chiar castiga o aura de film bun.
De remarcat intrarea in pielea rusului a lui Tom Hanks. Este incredibil cu cata usurinta pronunta cuvintele rusesti, avand chiar si o naturalete in felul de a vorbi, de a gesticula, de a privi. Totul pare natural. Dar nu acelasi lucru se poate spune si despre reversul acestui rol. Acela de rus ce se adapteaza la viata americana. Trecerea este prea brusca, prea mult intelege din chestiile complicate si prea putin intelege din chestiile simple. Cuvintele sunt prea pompoase si prea elitiste pentru ca un imigrant sa si le insuseasca atat de usor, dar in acelasi timp sa nu fie capabil sa faca un acord simplu intre subiect si predicat. Dar tot acest compromis este facut pentru a crea comicul, pentru bunul mers al actiunii.
Pacat de aceste mari scapari! Altfel poate am fi avut o comedie de talia lui Meet the Parents sau Analyse This. Cine stie?
Oricum, si asa, rolul lui Hanks i se potriveste ca o manusa, fiind recunoscut pentru acest tip de interpretari mai "prostute". Totul culminand cu Forrest Gump nu-i asa?
Un film relaxant, ce destinde de-adevaratelea; mie mi-a placut si chiar unele replici m-au surprins prin spontaneitate si prin umorul bun pe care il au. Ii acord fara nicio retinere un 7,19!

Home of the Brave
 

Scenariul filmului nu se concentrează pe război, ci mai degrabă pe aspectele psihologice ale războiului și a efectelor războiului ce pot avea asupra psihicului uman. Probleme dificile cu care se confruntă veterani ai războiului din Irak, cum ar fi: probleme post-traumatic de stres, durere fantomă, alcoolism, și lipsa de resurse. Are o distribuție foarte bună cum ar fi: Samuel L. Jackson, Jessica Biel, Christina Ricci, Chad Michael Murray, Brian Presley, și 50 Cent care a fost surprinzător de impresionant în această dramă de acțiune. Un film care merită să-l vizionezi.NOTA 8/10

The Rum Diary
 

A fost plictisitor filmul...chiar si cu Johnny Depp jucand in rol principal. Ma asteptam la mai mult, la altceva.Ceva care sa includa sarcasmul,flerul,ambitia,amuzamentul lui Depp.NOTA 8 tras de par.

Apocalypse Now
 

Un film care prezintă cu lux de amănunte războiul, cu toate oroarea pe care o provoacă. Nu există nimic pozitiv, estetic, eroic, totul este în antiteză faţă de filmele clasice care analizează războiul. Mai mult, interesele meschine, vanitatea umană, xenofobia, toate conferă un caracter absurd războiului (scenele în care apare personajul interpretat de Robert Duvall sunt definitorii, în acest sens) şi dezumanizează soldatul, care devine capabil de cele mai abjecte fapte. Însă, ulterior, toate au o urmare şi o finalitate, nicio faptă nerămânând nerăsplătită. Filmul, în sine, impresionează prin realism, acurateţe a detaliilor şi analiză psihologică, reprezentând o alternativă mult mai realistă.NOTA 9.

Gran Torino
 

Un film de top!Nu am decat cuvinte de lauda pentru acest film genial.Cred ca interpretarea in film a actorilor:Clint Eastwood,care a facut in acelasi timp o treaba excelenta si ca regizor,Christopher Carley,Bee Vang,atat cat si Brian Haley,a fost pur si simplu extraordinara,deci la categoria acting,suntem super.Pot spune cu sinceritate ca coperta filmului mi s-a parut una extrem de nepotrivita filmului.Replicile personajelor sunt si ele foarte tari,iar efectele speciale nu lasa de dorit nici ele.In concluzie,un film ce nu merita ratat,recomand cu incredere.NOTA 9/10.

Escape from Alcatraz
 

Escape From Alcatraz mi s-a parut un film interesant care desigur dispune de o poveste buna si plina de suspans.De altfel filmul este bine construit iar astfel tensiunea si suspansul sunt prezente in doze mari in actiunea filmului.
Clasica poveste as putea spune cu usurinta insa aceste fapte prezentate in film sunt bazate in mare parte pe adevar.Mi-a placut foarte mult povestea si personajele de-asemenea iar prima ora a filmului mi s-a parut mult mai tensionanta decat deznodamant-ul firului naratic iar acest lucru pare ciudat la prima vedere.
Regia filmului a fost una destul de ok si de-asemenea si interpretarea actoriilor este una la fel de ok.Eastwood nu face un rol remarcabil insa este o mare placere sa il urmaresti pe acest mare om al cinematografiei.
Escape From Alcatraz este film bun care merita atentia unui cinefil la un moment dat.Filmul este interesant si deloc plictisitor iar astfel vizionarea acestui film nu poate fi un lucru negativ cu siguranta.Finalul filmului este unul deschis si foarte inspirat.Merita nota 9 +.

The Terminal
 

Inspirat de povestea lui Merhan Nasseri , un refugiat iranian, care a fost platit cu 250.000 dolari pentru utilizarea biografiei sale. În 1988, el a aterizat la aeroportul Charles de Gaulle, în apropiere de Paris, după ce i-a fost refuzată intrarea în Anglia pentru că pașaportul și certificatul de refugiat ONU i-au fost furate. Autoritățile franceze nu lau fi lăsat să plece din aeroport. El a rămas în Terminalul Unu, ca apatrid, cu interdictia de a iesi de acolo. Pana la urma i se acorda permisiunea de a intra in Franta sau de a reveni in tara sa. Insa, el alege să trăiască în terminal și sa-si spuna povestea pentru oricine il asculta. De-a lungul anilor, starea lui de sanatate mintala se deterioreaza si sustine ca a uitat limba materna. Pana la urma paraseste terminalul în august 2006 pentru a fi internat intr-un spital pentru o boală nespecificată.NOTA 9.

The Duchess
 

Pot spune ca mi-a placut filmul acesta! De altfel filmele istorice, reprezinta o parte din noi, din fiecare, chiar daca de multe ori, credem altceva, sau relatarea filmului, lasa cu totul si cu totul altceva de inteles!! Si haideti sa tinem cont, ca nu este tocmai usor sa pui pe micul ecran viata unei persoane, si mai ales o viata atat de complicata ca a ducesei Georgiana ... Un film plin de intriga, gelozie, dragoste si nu in ultimul rand, rangul social al femeilor din acel timp ! Iti va lasa putin de gandit ! NOTA 9.

Nu e vreo capodopera a lui Cassavetes...
 

The Killing of a Chinese Bookie (1976)



De departe sunt fanul lui A Woman Under the Influence, asta daca vorbim despre operele ce-i poarta semnatura lui Cassavetes. Filmul de fata nu mi se pare o realizare la nivelul pieselor de rezistenta din filmografia sa. Este, asa cum o cataloga critica vremii, o productie care nu isi propune sa transmita ceva anume, iar daca transmite, se pierde in mesaj, ajungand ca nici filmul sa nu mai stie scopul pentru care a fost realizat.
Actiunea este una atat de slaba, incat punctul culminant se developeaza mult prea devreme astfel pierzandu-se orice urma de suspans, de atmosfera si deci de interes.
Daca acest stil de a filma din mana, din febra actiunii, este atat de specific filmelor regizate de Cassavetes, aici el nu se potriveste defel, rezultand acele cadre nu prost incadrate ci foarte prost realizate. Si astfel avem placerea sa vizionam gros planuri prelungi ale tatelor, ale zonelor inghinale, ale picioarelor sau planuri generale cu strazi incetosate pana la opacitate. Totusi, cadrul continua si continua si continua si cand te astepti sa se treaca la secventa urmatoare, el continua si iar continua.
Lipsa unei convingeri in realizarea filmului cred ca se poate vedea si comparand cele 2 variante sub care a fost lansat pentru public. Cea initiala de 135 de minute, care a dus publicul la limita rabdarii, inclusiv actorul principal marturisind ca "e prea mult" si versiunea care circula la aceasta ora pe anumite suporturi pentru vizionarea la domiciliu sau ceea ce ne este prezentat la televizor, versiunea de 108 minute. (Ben Gazzara said "he hated the original cut; 'it's too long")
Interesant e ca in aceasta versiune redusa nu doar ca sunt scoase unele scene total, dar mai sunt extinse altele. Cuprinde chiar si scene noi ce nu au fost in versiunea originala iar toate sunt rearanjate ducand astfel la nastere aceastei alte variante noi ale aceleasi pelicule. De aceea imi permit sa spun ca o sovaiala si o nemultumire vizibila chiar din partea lui Cassavetes este evidenta in ceea ce priveste produsul final pe care il constituie acest film.
Ca tot am ajuns sa vorbim de final, de el nu poti sa te plangi. E ok. Nu e deloc vreun cliseu al genului in care este incadrata productia, cel al filmelor noir ale anilor '70. O incadrare destul de fortata daca este sa ma intrebati pe mine pentru simplul motiv ca nu vad liniile mari ale genului cuprinse in acest realizare. Dar... e iarasi o impresie a mea, personala.
Jocul actoricesc, ca s-a tot vorbit mult despre el, este bun. Nu il simt la nivel empatic, probabil din cauza acelui gen de personaj macho pe care vrea sa il intruchipeze Ben Gazzara. Cu acel stil degajat de a vorbi, de a se comporta, de a se preocupa de cine si ce canta pe scena obscurului sau club cand toata lumea interlopa te cauta ca sa te trimita sa vorbesti cu pestii, pur si simplu nu mi se pare autentic.
Tot la lipsa de logica pot include si rationamentul de a executa ordinul mafiei. Desi stii ca de fapt si tu esti unul dintre cei vizati, faci ce ti se ordona ca mai apoi sa incerci sa te ocupi de a-ti scapa si propria piele ucigandu-i pe cei ce ti-au comandat asasinatul. Nu era mai putina bataie de cap sa treci direct la a doua parte a planului? Intreb si eu;... sau astea sunt lucruri ce tin de logica elementara si probabil de felul meu carcotas de a analiza actiunea?
Ps. Stiu discursurile despre naturalete, atomosfera, stil de filmare, dar pe mine nu m-a prins filmul si deci nu pot sa vad o padure acolo unde nu zaresc copaci. Adica ori un film de analiza gen Faces ori unul noir bun; sa se hotarasca. Combinatie e o corcitura dpmdv.
Nota 6,34.
Aaa! Era sa uit. Ce doamne iarta-ma de club e ala? Daca asa e un club de striptease... prefer barurile gay. E mai mult fun acolo.

Avea potential demential...
 

The Dictator (2012)



De la o prima vedere nu poti sa nu observi acea evolutie normala si de bun augur a filmelor realizare de tandemul Larry Charles - Sacha Baron Cohen. Plecand de la cele doua mockumentare, (filme in care evenimentele sunt prezentate in maniera unui documentar si care au o puternica tenta parodica), unde pana si scenaristii au fost aceeasi, Borat: Cultural Learnings of America for Make Benefit Glorious Nation of Kazakhstan (2006) si Brüno (2009), s-a ajuns in final la acest film unde doar regizorul si starul, (protagonistul) mai fac echipa, The Dictator (2012).
O comedioara usoara, cu o evidenta tenta umoristico-ironică dar care e atat de cuminte in ceea ce ridiculizeaza incat de multe ori devine ridicola prin ea insasi. Se incearca sa se atace mai toate subiectele sensibile societatii americane, de la traumele suferite recent pana la democratia sau securitatea intregii tari. Insa gustul final care va ramane privitorului va fi ca se putea face mult mai mult decat s-a facut si ca trivialul deranjeaza groaznic nu prin el insusi ci prin repetarea lui. Aceeasi gluma e repetata de 2-3-4 sau chiar de 5 ori. Si nu doar glumele cu conotatii sexuale ci si celelalte. Iar toate astea plictisesc, obosesc si duc la scaderea valorii comediei.
Punctul forte al intregului continut ce vine la pachet pe un dvd este in materialul bonus. Acel interviu realizat de Larry King este SENZATIONAL! Muuult peste orice gag din film, peste orice glumita intalnita pe toata durata proiectiei. Acel scurt material are o pondere incredibila de hohote de ras pe centimetru patrat de celuloid. Asa cum am mai spus, repet, mult peste filmul in sine.
Sacha Baron Cohen..., e in stilul caracteristic. Nu stiu daca prestatia lui se poate judeca dupa normele standard dupa care se poate juriza o interpretare in adevaratul sens al cuvantului. Nu e o critica ceea ce tocmai am spus. Eu chiar consider ca acest mod de a interpreta, fortat si cu exagerari e poate chiar mai dificil decat o interpretare conventionala unde de la serios la ras treci prin etapele intermediare firesti. Aici nu. Saltul este subit si trebuie sa creeze si efectul scontat. Greu, foarte greu sa-ti schimbi starea atat de brusc.
Per total o comedie ok; nu te face sa regreti timpul pierdut, nu isi merita banii pe biletul de cinema, asta e clar, dar pentru acasa e ... acceptabila.
Nota 6,22!

Hero Wanted (2008)

La inceput am crezut ca filmul o sa fie un alt titlu in filmografia lui Cuba Gooding Jr., dar nu a fost chiar asa. Am avut ocazia sa vad actori mult mai titrati care au participat la proiecte net inferioare acestuia.
Nu e plictiseala sa il urmaresti. Are un scenariu destul de antrenant, care pierde mult pe final, apeland la tot felul de clisee, dar care incepe bine si se desfasoara acceptabil. Iar aceste lucruri ne fac vizionarea mai usoara, in prima jumatate de film fiind chiar placuta.
Nu stiu cine e junioara din film, dar chiar are o prezenta benefica. E talentata se vede, din putinul in care apare.
Legat de scenariu, desi are intriga, asa cum am mai spus, bine legata, bine elaborata, are un mare minus ca, desi incearca sa creeze un puzle de secvente, trecut, prezent si viitor, el nu ne permite noua sa intuim parte din poveste. Totul este explicat si dezvaluit de dialoguri, prea ostentativ ca sa spun asa. E prea mura-n gura. Un mura-n gura necesar, deoarece scenariul nu este gandit sa ne si implice. Este doar elaborat la nivel de poveste si atat.
Asa ca, pentru acest film de actiune, relaxant si placut, un 6,33!
Ps. si legat de final. E de preferat ca oricine, iubita, familie, prieteni, atat timp cat esti in inchisoare, sa nu iti aduca flori. E periculos! Fara flori! Si nu glumesc! O sa ai viata grea dupa!:-w

Cand infractorul isi invinge victima...
 

Stealing Sinatra (2003)

O poveste controversata, nu ca subiect sau abordare ci ca drepturi de autor. Pentru a se realiza filmul, studiourile au cumparat drepturile direct de la adevaratii rapitori. Insa Sinatra Jr. s-a opus adaptarii povestii rapirii lui, indiferent de suma. Ciudatenia acum apare. Juniorul Sinatra a fost invins in instanta chiar de rapitori. Adica victima a pierdut in fata infractorilor. Argumentul tribunalului, intr-o democratie autentica ca cea din USA a fost ca nepermiterea rapitorilor de a-si spune povestea este o ingradire a libertatii de exprimare. Un argument superb pentru o tara civilizata, insa destul de greu de sesizat pentru noi, ... europenii. Cam ca populara judecata a celor 5 paini.
Si iata ca aceasta decizie a dus la aparitia acestei comedioare. Bineinteles, contra a 1,5 milioane de dolari, ca doar e America :)
Cam asta ar fi partea cea mai intriganta a proiectului. Filmul in sine este... slabut. Am vrut sa scriu bunicel dar mi s-au blocat degetele. Efectiv nu am putut. Cateva glumite bunicele si o actiune laconica. Totusi, nu e un chin vizionarea filmului. Pentru a-ti omora timpul e chiar ok. Un 5,98! Film salvat intr-o oarecare masura de William H. Macy.

The Longest Day
 

“The Longest Day” descrie este povestea zilei din anul 1944 pe data de 6 iunie, atunci când a avut loc debarcarea trupelor Aliate pe plajele din Normandia. Acea zi a marcat începutul sfârşitului dominaţiei naziste asupra Europei. Atacul a cuprins 3.000.000 de oameni, 11.000 de avioane şi 4.000 de nave de război, toate acestea constituind cea mai mare flotă militară pe care lumea a văzut-o vreodată. Destinaţia lor e ţărmul Normandiei, în timp ce paraşutiştii sunt lansaţi în interior pentru a ocupa podurile şi oraşele-cheie. De cealaltă parte a canalului, nemţii aşteaptă o invazie în Calais, dar furtuna îi face să creadă că nu există nicio ameninţare. Eisenhower e hotărât să dea atacul, în timp ce Hitler doarme pe el.

Avertisment! 4 ore si un sfert de istorie pura.
 

Gettysburg (1993)

Nu e nici pe departe un film de entertainment. Nici vorba! Doar ca l-am "aruncat" in aceasta categorie deoarece l-am perceput ca pe un film de nisa, adresat doar unei anumite categorii de public. Asa cum am anuntat si in titlu, avem parte de un maraton de film cu si despre razboi. Istorie pura. Este acel gen de film care pastreaza rigorile timpului, care foloseste tactici si recuzita originala si care, pentru orice impatimit al genului, probabil ca provoaca extaz. Eu nu sunt deloc fan al acestui gen si probabil va inchipuiti ce chin a fost sa vizionez acest film nesfarsit.
Cu scene interminabile, panoramice, unele fara niciun fel de dialog, doar pur descriptive, in care ti se prezinta campul de lupta sau sirul interminabil de soldati, (marsul, fara sa exagerez, cred ca a durat mai mult de 4-5 minute, timp in care ni s-au prezentat doar soldati marsaluind), filmul iti pune la incercare rezistenta, pentru ca rabdarea ti-o pierzi cu muuult inainte.
Cu putini actori profesionisti, dar cu multi figuranti voluntari, stiut fiind numarul mare de iubitori ai acelei perioade ce se gasesc in state si care sunt destul de bine organizati in tot felul de cluburi, toti oferindu-se sa participe la recreerea scenei de pe campul de batalie, filmul a avut cel mai numeros personal dispus pe un platou de filmare din istorie. Se vorbeste ca ar fi participat nici mai mult nici mai putin de 13 000 de voluntari. Deci sa te tii! Va dati seama ce reprezinta o parcurgere panoramica a campului de lupta in aceste conditii?:)
Oricum, varianta dvd este mai blanda, dar varianta director's cut... este cu 17 minute mai lunga.... Aceasta versiune fiind oficial declarata ca Cel Mai Lung Film din Istoria Cinemaului American!
Concluzie, filmul nu e pe placul meu, dar nici nu pot sa il critic. Pur si simplu nu traiesc acest gen de productii. Dar impatimitii sustin ca este unul dintre cele mai fidele filme ale acelei perioade, cel mai autentic si corect din punc de vedere al evenimentelor. Am citit cum ca, tactica finala ar fi fost reprezentata fidel pe campul de batalie... Asa ca, sa le dam crezare respectivilor, sa ne recunoastem nestiinta si sa il notam neutru, cu o nota de 7,00! Un film doar pentru impatimiti...

Razboiul civil se prelungeste cu ... 3 ore si jumatate!
 

Gods and Generals (2002)

Nu prea ar fi multe de spus despre practic, continuarea lui Gettysburg si totodata si partea a doua a unei planificate trilogii. Din pacate, pana la momentul actual, partea a treia a ramas doar la stadiul de proiect, fiind zvonuri ca in anii urmatori se va si incepe filmarea la adaptarea ultimei carti, The Last Full Measure, a istoriei Razboiului Civil American.
Avem de a face asadar cu un prequel al filmului din 1993, la fel de bine realizat din punct de vedere al acuratetii istoriei militarea a acelor timpuri, dar care a avut o primire dezastruoasa din partea criticilor. Daca primul film s-a bucurat de o critica pozitiva in proportie de peste 80%, acesta din urma n-a avut nici 10% dintre review-urile criticilor pozitive.
Motivul? Probabil incapacitatea de a aduce ceva nou, tiparul si standardul fusesera deja trasate de primul film din serie si bineinteles povestea, care nu este la acelasi nivel ca impact istoric cum a fost batalaia de la Gettysburg. La toate astea se mai adauga si faptul ca filmul nu este atat de restrictiv, neprezentand actiunea doar din punct de vedere militaro-istorico-strategic. El se concentreaza destul de mult si asupra eroului Thomas Jackson, iar acest lucru ii cam dauneaza aurei de film istoric pur, asa cum e considerat primul.
Per total, cam ca si la cel din 1993, un film pentru pasionati, o nota neutra de 7,00 si o mare abtinere din partea mea.

Ps. Atentie! Durata nesfarsita! 3 ore si 30 minute varianta dvd!

Ca o curiozitate interesanta este cea legata de autorul, sau mai bine zis autorii acestei trilogii. Daca prima carte, The Killer Angels a regretatei Michael Shaara a fost un succes atat literar cat si ca ecranizare, celelalte doua carti, au fost o continuare a muncii mamei, dusa de catre fiul ei, Jeffrey M. Shaara. Nuvele din urma Gods and Generals si The Last Full Measure nu au avut rasunatorul succes al primului roman. Ca si ecranizari am vorbit mai sus.

Cronenberg sau Fiennes ?
 

Spider (2002)



Patrick McGrath este autor-scenaristul acestui film-roman. Interesant este ca atunci cand i-a inmanat scenariul lui Cronenberg, McGrath i l-a si recomandat pe Fiennes, actor ce era dispus sa interpreteze rolul lui Spider.
Apoi vizionand filmul raman cu o intrebare: Cine e artistul din tot acest produs cinematografic, Cronenberg sau Fiennes? Argumentele pro Cronenberg sunt intalnite pretutindeni in cuprinsul peliculei. Regizorul creaza un cadru bolnav, un cadru perfect pentru delirul protagonistului. O atentie la detalii cum in putine alre creatii mi-a fost dat sa vad. Totul e organizat, colorat si incadrat perfect. (Superbe cadre cu mana lui Spider avand degetele ingalbenite de tutun). Erori nu se pot observa in acest film in afara catorva reflexii in obiectele lucioase ale camerei sau a unei umbre ce se prelinge pe decor. In rest, lucruri anacronice, inadvertente in realizarea decorurilor, greseli de pozitionare a actorilor sau a recuzitei la taierea si alipirea cadrelor, nimic!
Desi toate astea isi au importanta lor in crearea climatului propice desfasurarii actiunii, deci o pondere insemnata in ceea ce vrea sa transmita filmul, in crearea starii de delir, intreaga atentie nu este decat un element pregatitor nebuniei propriu-zise.
Aici intervine halucinanta interpretare a lui Fiennes. Acei ochi holbati, acea privire bolnavicioasa, acea aparenta fizica nebuna, miscarea schizofrenica, totul tradeaza boala in cel mai crunt stadiu al ei.
Daca Cronenberg a fost nominalizat, cu filmul sau la Palm D'or pentru acest film, e mare pacat ca Fiennes nu a prins nici macar o nominalizare pentru actor principal la vreun festival important. A Beautiful Mind (2001) paleste ca interpretare in fata acestei alienari totale.
Revenind la film, el da impresia ca ar fi format din doua piese distincte, contopite cumva impreuna. Prima parte, pana la aflarea deznodamantului, aproape de final, este sistematic construita si calculata intr-o oarecare masura. Avem acea nebunie retrospectiva, usor ilogica, asta in masura in care se poate spune despre nebunie ca ar avea logica, dar aici lipsa logicii este cauzata de acele amintiri imposibile. Nu poti sa iti amintesti ceva la care nu ai luat parte. Insa Spider pare ca poate. Ordonarea acestor flashuri din trecut este un alt element al acestei constructii minutioase. Totul este coerent, nimic nu tradeaza delirul, boala.
Vine insa partea de incheiere, a doua piesa a acestui film si cu ea si lovitura de gratie pe care o da finalul. Un final tesut cu o perfectiune de panza de paianjen.
Multi deplang lipsa dialogului, a faptului ca Fiennes nu peroreaza. Dar asta e si cauza care starneste interesul pentru aceasta stare patologica. In ciuda lipsei dialogurilor, atunci cand replicile totusi apar ele sunt geniale. De exemplu explicatia multiplelor camasi: "Haina il face pe om. Cu cat esti mai putin om cu atat ai mai mare nevoie de haine." - Genial!
O recomandare pe care o fac doar celor dispusi sa asiste la un studiu de caz. Filmul nu implica privitorul decat in acele incursiuni in trecut. Prezentul este fad, mort, fara simturi, marca inconfundabila Cronenberg. Nota 7,38!

Ce inceput?! Bun final! Pacat de stereotipurile povestii propriu-zise.
 

Ginger Snaps (2000)

Recent am citit un articol desper cele mai bune filme cu si pentru adolescenti, nu imi amintesc exact sursa, poate chiar aici, dar cu siguranta acest film nu se afla printre ele. Poate ca nu e prea realist, poate ca nu trateaza conflicte specifice varstei in body-ul povestii propriu-zise, dar are un inceput.... (!)
Si da, daca e sa ma opresc la partea cea mai spectaculoasa, la partea care intr-adevar face o crasa nota discordanta cu restul, acela e inceputul. O splendida si dementiala ecranizare a unei vieti adolescentine, a unei inadaptari aproape complete si a unei cautari de unicitate cum nu am mai vazut niciodata transpuse pe ecran. Dialogurile sunt opera unui maestru. (cel putin pentru aceasta parte) Tonul, sarcasmul si umorul, ordinea fiind aleatoare, sunt unele dintre cele mai bune ce apar intr-un film. Rivalizeaza fara nicio retinere cu mult mai celebrele replici din Juno, Kids sau poate chiar Training day si 25th Hour.
Dar, din pacate, vine apoi povestea "horror", care taie fara mila, in carne vie, ceea ce pana atunci a fost o adevarata desfatare vizual-auditiva. Incept stereotipurile, banalitatile, fortarile de poveste, proasta imbinare a etapelor naratiunii, adica tot ce nu trebuia sa intre dupa un asa start de pelicula. Putea sa se faca un fel gen Seinfeld sau Lost in Translation, adica nimic. Un film fara actiune, despre nimic si tot ar fi avut mai mult de castigat. Dar asa, s-a realizat aceasta poveste si totul a fost pierdut iremediabil.
Apoi vine finalul. Aici, dupa acest deraiaj, chiar pe ultima suta de metrii, inainte de a intra in gara, filmul reintra pe sine si realizeaza un final destul de bun. Atipic, cel putin fata de ce ne asteptam dupa ce am asistat la o poveste atat de slaba, incheierea acestei prime parti, salveaza oarecum acest tren ce plecase atat de promitator spre o destinatie ce parea exotica. Bine macar ca deraiajul nu a fost total, si ca in ceasul al 11-lea, mai exact la 12 fara 1 minut, filmul a fost salvat, fiindca risca sa mature tot, gara, calatori, pasageri, tot!
Un 6,22 , 6 pentru inceputul fulminant si 0,22 pentru final. Recomand pentru acele 15-20 de minute superbe de pana la atac.

Sincer nu imi dau seama unde vezi o diferenta intre prima parte si rest, e un film omogen. Si inceputul contine in general scene horror, un caine sfartecat, imagini cu sinucideri. Asta te-a entuziasmat asa mult? :-?