Cu ce ne supara internetul? Cu ce ne ajuta?
 

Deeeci.. propun cateva idei-exemplu spre analiza:

- Facebookul ( tinta hot pentru dezbateri, pun pariu ;) )
- moartea forumurilor (?)
- stam mai mult pe net decat in afara lui (?)
- ne schimbam modalitatea de a gandi datorita navigarii pe internet (?)
....

va invit sa continuati lista si sa va duelati in pareri.

Care ''in afara" ,de vreme ce oriunde ne-am afla avem o conexiune prin care ne accesam Fb/emailul/cinemagia@comp?

Pe ansamblu ,ma gandesc ca s-ar putea sa fim deja "in viitor",adica conflictul dintre real si virtual sa fie doar un tipar mental de domeniul trecutului.Sferele au mixat si melanjul si-l calibreaza fiecare.
Mai interesant mi se pare a descoperi daca asta modifica cumva atributele noastre ....ca specie.

Internetul pentru mine a devenit o chestie de care sunt dependenta si nu stiu cat de mult imi place chestia asta... Am trait 20 de ani fara el si a fost super ok! Daca se ia curentul, automat ma simt frustrata ca nu am net, ceea ce e cam naspa... E ca atunci cand locuiam in Germania si toate cele functionau pe curent, iar daca iti sareau sigurantele nu mai puteai sa faci nici macar o supa! fiindca si aragazul era pe curent!

Pe de alta parte, trebuie sa fii tampit sa nu recunosti ca netul in ziua de azi conteaza foarte foarte mult! Nu esti pe Facebook, nu existi, e o vorba trista.... Dar am lucrat la o firma pe care am promovat-o gratuit pe net si am vazut ca asta conteaza super mult!

De forumuri ce sa zic..?! Eu sunt destul de fidela din fire si daca m-am simtit bine undeva - cam raman pe-acolo. Asa am ramas fidela forumului parinti.com atunci cand locuiam intr-o tara seaca si prietenii de pe net ii simteam foarte aproape. Asa am ramas fidela acestui forum, desi nu am timp sa ma uit la filme si prefer sa citesc si totusi ma consider o cinefila. Asa am ramas fidela forumului gustos fiindca am fost printre primii membri ai unui site culinar in afara de culinar.

Internetul ma sperie ca mama. Am doua fete care merg la scoala, inca le dau lectii pe net, nu au smartphone si net-ul mi l-am restrictionat cu parola pentru ca vreau sa traiasca real mai mult decat virtual. Sunt convinsa ca se vor descurca fiindca au acces la net sub supravegherea mea si stiu si engleza si ele cat de cat si cred ca e imposibil sa nu se descurce in viitor. Dar am avut o nepoata care a avut mari probleme din cauza unor grupuri de pe net din alta tara si nu vreau sa ajung sa imi urmaresc proprii copii ca un detectiv ce fac pe net. Mai bine petrecem mai mult timp impreuna si pe net si in afara lui si poate nu va fi necesar sa iau alte masuri impotriva propriilor lor preferinte pe net.

Net-ul, oricat de fain si ofertant este, mai ales in materie de informatii, mi se pare totusi o cutie a Pandorei. Nu poti sa nu o deschizi, dar trebuie sa fii Argus dupa aceea pentru copiii tai!

oh,da! mi se pare ca ne dezumanizam cu fiecare minut petrecut internet. cand zic dezumanizare, ma refer la pierderea unei importante parti din potentialul afectiv si emotional si a exercitiului gandirii. devenim lenesi si mult mai nepasatori.

Netul e doar o forma de comunicare intre oameni. Efectele sale sunt spectaculoase, dar nu schimba nimic din natura umana.

Netul a fost "real" de la inceput, pentru ca exprima gandurile si sentimentele oamenilor reali. Ar trebui sa privim intai in noi, inainte sa dam vina pe net. Netul nu face decat sa amplifice ce e deja inauntru, fie pozitiv sau negativ.

Cand citesc ce spue Maria despre "nepoata care a avut mari probleme din cauza unor grupuri de pe net din alta tara", eu vad cu totul altceva. O nepoata care a avut probleme din cauza ei insisi si a persoanelor din jurul ei, dintre care parintii au rol esential.

Cat despre ce scrie rvn cu "dezumanizarea", iarasi intreb, cine alege ce faci pe net? Poti sa asculti Mozart pe net. Poti sa te uiti la filme de arta pe net. Poti sa-ti pui mintea la contribuitie in o mie de moduri. Daca nu o faci, nu da vina pe net.

morale sau imorale, intelectuale sau simple suete, activitatile internautice sunt doar manisfestari virtuale, indeparteaza oameni, nu-si mai vad chipurile, nu-si mai asculta vocile, nu-si mai ating mainile sau fetele. poti asculta Bach si Beethoven la nesfarsit, dar o faci singur.cui impartasesti bucuria asta si ceea ce simti ca transmite muzica?

Tot netul e de vina, daca nu ai persoane alaturi in viata de zi cu zi? Nu ma refer la stict la tine, rvn, dar oamenii ar da vina pe orice, in loc sa priveasca in ei insisi.

Eu as zice ca dimpotriva, netul ofera o platofrma excelenta pentru apropierea oamenilor cu pasiuni similare.

Mai putin blogurile si Facebook-ul.Alea te izoleaza in timp ce forumurile te apropie de oameni.Ai putea sa juri ca te afli la cativa cm de ei cand porti o conversatie :))

Dude, daca tu prin apropiere intelegi doar aspecte fizice, asta e treaba ta.

eu n-as zice asta, din contra. pasiunile se impartasesc, dar fara apropiere. da, internetul izoleaza oamenii din punct de vedere fizic si asta-i cel mai nociv efect.
eu gasesc internetului, o singura utilitate: sursa inepuizabila de informatii (pe care trebuie sa le filtrezi, desigur). comunicarea rapida, da, este la fel de utila, dar doar atunci cand ai de transmis lucruri importante.

Oamenii se izoleaza, mai exact acei dintre ei care o fac. :) Nu Internetul. Iar prezenta fizica desi are avantajele ei, nu e deloc imperativa atunci cand vorbim de impartasit idei.

Corect .Este si in opinia mea acesta un aspect esential.

In online suntem aceiasi oameni cu sentimente si stari,iar comunicarea aici poate fi mai intensa ,mai profunda uneori si in mod clar reala,chiar daca nu fizica.
A pune semnul echivalent intre "real " si "fizic" este simplist si eronat.

Atata timp cat ai cu cine sa vorbesti despre lucrurile care te intereseaza,fie pe net sau in realitate,nu e nici o problema. Scuza data de tine ieri ca nu poti discuta despre arta intr-un Mcdonald's mi s-a parut ridicola si n-are nici o legatura cu varsta.Poti discuta oriunde daca ai cu cine si vrei cu adevarat sau poti inventa tot felul de scuze ca sa iti justifici comoditatea de a sta in umbre fara sa fii responsabil pt ceea ce comentezi si sa nu fii aratat cu degetul apoi.

in online, putem fi oricine. deasemeni, comunicarea, oricat de intensa ar fi, uneori, ne poate juca si feste. auzul vocii si gesturile, mimica fetei, sunt esentiale in perceperea profunda si exacta a ceea ce vor altii sa-ti transmita. ma refer la sentimente, emotii, stari sufletesti normale sau intentii ascunse.
eronat ar fi sa credem ca este deajuns ca intre oameni sa se infiripe relatii profunde, adevarate, doar comunicand in virtual. legatura mentala exista, desigur. atunci cand cineva ne bantuie mintea, cand obsesiile ne impiedica ca altceva sa ne distraga atentia, avem senzatia ca exista o cominicare intensa cu acel cineva, poate chiar telepatic. ni se intampla uneori, sa facem aceleasi lucruri deodata, cu o persoana aflata la o distanta destul de mare, fara sa ne anuntam in prealabil. nu neg lucrurile acestea, dar, cine crede ca nu este necesar ca oamenii sa se intalneasca fata in fata, pentru a avea o comunicare normala, este un pic prea "avangardist", sau a trait prea putin in era preinternautica, asa incat, n-a apucat sa guste deajuns, din incomparabilul avantaj, al socializarii reale.

Toata lumea are dreptate si disputa asta n-o sa se termine niciodata . Eu ma bucur ca datorita ( sau din cauza ) netului pot vedea asemenea minunatii :

http://9gag.tv/v/2242

:)) :)) :P

Nici vorba. In online suntem noi insine. Si cand mintim, tot noi suntem. Cine stie sa citeasca printre randuri, din 10 mesaje isi face o impresie despre un personaj de pe forum. D-apoi noi cu peste 1000 de mesaje! Cine nu ne vede asa cum suntem de fapt, ori n-a participat pe forum, ori are el insusi o problema de perceptie.
Da, exista avantaje, dar si dezavantaje la socializarea reala. E o chestie de noroc in buna masura - pe net sunt milioane de romani, dar contact direct cu tine poate au cateva sute. Sansele sunt incomparabil mai mari sa gasesti oameni cu care ai lucruri in comun online, decat offline.

evident, sub o identitate falsa, atunci cand suntem constienti de vicii, imoralitate, sau cand ne este frica sa ne asumam anumite declaratii.
LE:nu stiu de ce, de cand a inceput discutia asta, gandul ma tot duce la tipul din Shame. poate pentru ca este un exemplu care se potriveste.

Identitate falsa? Lol. De obicei e mai falsa identitatea pe care o afisam in viata de toate zilele.

Imoralitate? Doar in masura in care aderi la o anumita morala.

Vicii? Asa cum ziceam, trebuie sa fie deja in tine, nu le creaza netul.

T, nu cred ca-n buletinul tau scrie ca te numesti Popescu, iar colegilor si amicilor, le spui ca, de fapt, esti Ionescu. si ma refeream moralitatea impusa de canoanele sociale. iar viciile...oh, da...viciile,unde pot fi mai mult si mai bine satisfacute la ora actuala? ma rog, m-am referit in special la unele, in mare voga. viciile nu sunt create de net. sunt doar foarte bine intretinute. este o chestiune de performanta.