Fassbinder si Noul Val German
 

Am mai intrebat si-n alta parte daca avem un topic dedicat lui Fassbinder.
Propun sa scriem aici cate una, cate alta, sa ne mai luam si la cafteala din cand in cand (la sugestia lui nume si dupa dorinta mea :D ), despre Fassbinder si colegii de generatie: Werner Herzog, Alexander Kluge, Volker Schlöndorff, Margarethe von Trotta, Hans-Jürgen Syberberg si Wim Wenders.

De ce? Pai pt ca mi-am downloadat toata filmografia Fassbinder si vreau sa vorbesc cu voi despre asta si pt ca sunt sigura ca aveti si voi de spus cate ceva despre unii dintre domnii mentionati mai sus.

Incep eu cu cateva cuvinte nu neaparat reveatoare despre unul din filmele lui F.

"Fear eats the soul", 1974


Cumva atipic pt filmografia complexa, naucitoare si expresiva a lui Fassbinder (un prieten al meu spune despre Fassbinder ca e un baroc), acest film poarta titlul unui proverb arab: Fear eats soul.
Mi-a placut filmul pt ca pt a mia oara constat ca filmele foarte bune au ca poveste ceva simplu, anodin. Aici este vorba despre o femeie la varsta a treia, nemtoaica, ce se indragosteste si se casatoreste cu un marocan tanar si viril venit la munca in Germania. Evident ca intreaga societate din jurul lor se va isteriza iar filmul este prilejul punerii pe tapet a prejudecatilor si stereotipiilor in gandire. Dar ce mi-a placut mie in filmul asta este intalnirea celor doua mentalitati culturale si faptul ca desi aparent ele se ciocnesc, intr-un final reusesc sa se integreze si sa faca sens impreuna.

Nimeni, nimic? se uita cineva la filme pe forumul asta?

Desi atipic si categoric sub nivelul celorlalte, "Teama ucide sufletul" este Fassbinderul meu favorit - pentru cä l-am väzut în adolescentä, când tocmai mä desprindeam de filmele comerciale si începeam sä le descopär pe cele de continut. Am fost uimit sä constat cä un film prozaic, lent, static, despre problemele a douä genuri de oameni cu care chiar n-aveam nici o afinitate (o femeie de serviciu germanä, cam bätrânioarä, si un magrebian), putea sä mä emotioneze atât de tare.

P.S.
Illo, fä si mie niste copii... scuze, cópii... dupä Fassbinderii äia, dacä tot ti i-ai tras. Si mi le dai dupä ce-am väzut "Persepolis". Fair deal?

foarte fair......mai ales ca nu o sa trebuiasca sa iti fac copii ca tu oricum nu o sa vezi persepolis, decat dupa, asa cum am agreat aseara, pastele cailor, craciun, pastele crestin, revelion si pastele cailor!

Mai degrabä (tot cum am agreat asearä), dupä Ramadan!

(Cä atunci putem sä facem si copii.)

dintre numele astea nu-mi suna un clopotel decat schlondorff ("toba de tinichea" :love: ... vezi si cartea, filmul m-a rupt dar in el se pierde toata savoarea naratiunii din perspectiva lui oskar), herzog pe care recent l-am descoperit cu "aguirre" (care e bun dar ar fi putut fi mult mai bun) si wenders (cu al carui "hotel de 1 milion de dolari" m-a batut cineva la cap pana l-am vazut dar nu m-a dat pe spate). ceva detalii despre ceilalti?

Wenders chiar are realizari mult mai importante. Incearca sa vezi macar Der Himmel uber Berlin.

ai avut dreptate, foarte fain film. unul dintre putinele pe carele-am vazut in care camera parca mangaie imaginea.

ar mai fi de bifat, cinefilic, si fosta consoarta a lui Schlondorff, Margarethe von Trotta - scenarista, actrita si regizoare; cel mai bun film al ei fiind o ecranizare dupa Cehov ("Trei surori"), Paura e amore, cu un scenariu adaptat de Dacia Maraini, o importanta scriitoare italiana ce-a fost tradusa si la noi...

eu am vazut doar "The Bitter Tears of Petra von Kant" (Die Bitteren Tränen der Petra von Kant) care mi s-a parut foarte tare.
Mi se pare insa ca Fassbinder e un regizor extrem de meticulos care insereaza o serie de concepte in filmele sale, si nu intelegi prea multe daca nu le cunosti in prealabil. pe mine m-au ajutat extrem de mult articolele pe care le-am citit dupa film.
prin urmare o sa mai astept o perioada pana cand o sa mai vad si alte filme ale sale...

Even dwarfs started small, Herzog.
Un film facut in intregime cu pitici si despre pitici.
Cu siguranta un film la care ai sa te uiti cu ochii maaaaaari, pt ca nu ai mai vazut un film cu liliputani. Mai mult decat atat, e vorba de pitici detinuti, institutionalizati intr-un fel de puscarie pt faradelegi.

Intr-una din zile acestia se supara pe institutorul care avea grija de ei si fac razmeritza.

Lumea acestor ciudati (sunt oare, ciudati in fond, inafara aspectului lor fizic?) este frumos redata in alb-negru iar peripetiile si traznaile pe care le fac ar pune in inferioritate chiar si un circ rusesc de talie internationala.

Cand protagonistii se pun pe distrus, realizam, prin prisma vocii regizorale, ca piticii sunt inzestrati cu; ironie, sarcasm, umor greu egalabil (mai ales atunci cand, atentie, vor rastigni o maimutzica pe o cruce si o vor purta prin curte prefacandu-se ca intr-un mars crestinesc funebru, de fapt acestia razand pe infundate de isprava lor).

Pitbul, tu ai vazut filmul asta cu pitici, de ce nu comentezi nimic?
Vad ca cele mai active forumuri de aici au devenit Cafeneaua, Condica de sugestii si reclamatii si Acum pe ecrane cu toate filmele de 2 bani din cinema.
Topicurile despre filme sunt moarte.

Cine ti-a zis cä l-am väzut...? :(
(Da' las, c-acum cu netu', recuperez încet-încet... :sleep: )

inseamna ca am retinut gresit, asa aveam impresia ca mi-ai spus odata....

A vazut cineva "Das Experiment" de Oliver Hirschbiegel? Am auzit anul trecut la sociologie de "Stanford Prison Experiment" din 1971 si cand am vazut ca s-a si facut un film despre el (ma rog, de germani) am ramas :o . Fara spoilere, e vorba despre un grup de voluntari ce se ofera sa participe la un experiment sociologic ce doreste sa cerceteze comportamentul uman in medii restrictive gen inchisoare. Ce-a rezultat va las pe voi sa vizionati. AH si am uitat, filmul este fidel experimentului real ;)

filmul este extraordinar...mai pe larg alta data ca amu nu prea am chef sa elaborez

l-am pus la downloadat, abia astept, suna foarte interesant.

Se7en,

Das experiment nu e despre efctul mediilor restrictive asupra comportamentului uman (ar fi insemnat ca acest film sa reinventeze mersul pe jos, banalul), ci e despre ceva mult mai interesant: despre impactul UNIFORMEI asupra persoanelor care le poarta. Avem 2 grupe/grupuri (mi-e lene acum sa caut varianta corecta) de studenti voluntari: unii vor imbraca uniforme de detinuti in puscarie, ceilalti vor purta uniforme de gardieni/politisti. La inceput nu va fi nici o diferenta fata de comportamentele lor naturale, de pana atunci, pe masura insa ce trece timpul ei vor ajunge sa se identifice cu ceea ce reprezinta acele uniforme. Unii vor deveni victime, ceilalti calai.

Interesant de studiat cum se modifica atitudinile si comportamentele asistentelor medicale si ale dansatoarelor de strip-tease :D

nu am vazut filmul inca, am dat cateva clickuri, mi-am adus aminte ca am citit la facultate la psihologie experimentala despre acest studiu si sincer nu ma atrage filmul prin faptul ca e violent, dur, agresiv si stim oricum cat de rai sunt oamenii in conditii propice
8)

sa inteleg ca ti-ai dat seama despre cele de mai sus doar din cateva click-uri? sau ai citit pe undeva?

nu ai citit ce am scris pana la capat. ziceam ca la facultate la mine la materia psihologie experimentala s-a discutat despre acest experiment. asa am recunoscut filmul si mi-am amintit.
:)