"An Education"
 

An Education (2009)
regia: Lone Scherfig
cu: Carey Mulligan, Peter Sarsgaard, Alfred Molina



O minunatie de film, construit pe un scenariu de Nick Hornby (si se vede ca unde pune un scriitor mana cresc flori), "An Education" spune o poveste universala, dar o face atat de fin, inteligent si provocator incat e greu sa nu fii sedus. Resimti filmul ca si cand ai citi un roman clasic bun despre maturizare, iluzii si cum sunt ele construite pe temelia dualitatii Scoala vs Scoala Vietii. Regizoarea daneza Lone Scherfig si adorabila Carey Mulligan sunt 2 noi traiectorii de urmarit in viitor.

nota: 10 / 10 (esential)

E un film frumos, cu actori asteptati si neasteptati, personaje care incadreaza excelent vremurile, dar povestea nu m-a acaparat in mod deosebit - din contra, a fost chiar docila si banal de antipatica in concluziile ei. Si cum finalul e cel care iti lasa impresia de dulce sau de acrisor, am fost oarecum dezamagit ca un film cu atatea elemente excelente si care incepuse foarte fascinant a ales o cale de iesire atat de neinteresanta. Doar rareori reusesc sa fiu extaziat de o poveste familiara.

E un film frumos - intr-adevar, asta e epitetul cel mai potrivit. Totul e nitel cam prea idealizat (poveste, protagonista, concluzie) si previzibil ,dar nitel didacticism n-a omorat, inca, pe nimeni.

Si mie mi s-a parut un pic didactic tonul, dar pana la urma se leaga frumos, avand in vedere ca una din temele tratate este rolul educatiei in societate. Am mai scris undeva, ca filmul e bazat pe un volum de memorii, sunt curioasa daca si acolo e aceeasi abordare.
Nu stiu daca Peter Sarsgaard a fost cea mai buna alegere pentru rolul masculin, dar in orice caz nu trage in jos filmul. Alfred Molina e intr-o mare forma, iar Carey Mulligan promite foarte mult,

Beleaua cu Sarsgaard e ca a jucat atat de multe roluri negative /alunecoase incat tot timpul m-am asteptat sa tranteasca o surpriza... Molina nu stie sa joace prost, in general, dar aici a furat filmul.

Frumos, idealizat, dulce...
(:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:| (:|
I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-) I-)

:)) windom, mizantropia ta este uimitoare. Ti-am zis ca nu se poate numai cu cadavre, gore, sange, intuneric, satana, evil, tortura, etc. Dar n-ai vrut sa ma crezi. [-(

@ceilalti: multumesc pt intelegere :D si nu va suparati pe mine ca i-am dat 10. Mie chiar mi-a placut mult chiar daca pare didactic si ne-original. Cate lucruri intr-adevar originale vede un om intr-o viata ? Intre frumos si original, eu aleg frumosul :P

Pai se poate in combinatie...;) Frumos & dulce, cu gore si cadavre...>:)

Asa sa-i ramana numele! (oricum, in ceea ce priveste cinema-ul, originalitatea a devenit o rara avis.)

Nu m-a impresionat filmul in mod special, dar as vrea s-o scot in evidenta pe Carey Mulligan,care face un rol exceptional si ar merita mai multa atentie din partea anumitor grupuri care dau premii in perioada asta. Mai merita amintit aportul actorilor din rolurile secundare, mai ales Alfred Molina, dar si Olivia Williams, Emma Thompson si Sally Hawkins in scurtele lor aparitii. In schimb, Peter Sarsgaard nu este potrivit pentru rol (desi se chinuie) si acelasi lucru se poate spune si despre cuplus Dominic Cooper - Rosamund Pike, un comic relief neinspirat si inutil.

Apreciez eforturile depuse de regizoare si echipa ei pentru a recrea epoca (mentiune speciala pentru imagine), dar nu pot sa trec cu vederea faptul ca un film care a inceput vioi, jongland cu tonul serios, comedia si aventura devine banal in ultima jumatate de ora... E pacat, dar banuiesc ca o nota de 7 nu suna chiar atat de rau (mai ales anu' asta).

Sarumana maica, e binevenit si saptele ala, numa sa fie cu inima buna. :D

"An Education" - Nu numai "o lecţie de viaţă"
...ci şi una de cinema

Cât de uşor e să cazi în melodramă, mai ales când povestea de
dragoste neîmplinită pe care o depeni e arhiîntâmplată şi
ultracunoscută: un dandy cu aere ia minţile unei adolescente de
şaisprezece ani, îi compromite studiile, îi dă viaţa peste
cap, şi se duce. O premisă dramatică aflată la limita
simplismului, părând să aibă doar o şansă din două: sau o
ratare răsuflată, sau o nouă exemplificare a acelei definiţii
a originalităţii ca însemând nu neapărat a spune ceva nou,
cât mai ales a spune ceva vechi într-un mod cu totul nou. Sau,
dintr-un punct de vedere uşor diferit: ce ar fi de preferat, un
subiect cum nu s-a mai văzut ajuns pe mâna unui ageamiu, sau o
vechitură aparent epuizată pe care s-o abordeze un profesionist
talentat?
Conştienţi, pesemne, de toate aceste coordonate şi elemente de
risc, scenaristul Nick Hornby şi regisoarea daneză Lone Scherfig
au ştiut să evite din capul locului capcanele ispitelor de a
epata şi a fi novatori cu orice preţ, urmărind corect, sobru şi
aparent neutru aventura dintre liceana Jenny şi seducătorul
escroc David. Scenariul e construit exemplar sub aspectul rigorii
şi al structurii, dând totodată dovadă de un remarcabil curaj
prin faptul că se abţine de la orice supralicitări dramatice:
punctele pivotante şi vectorii de forţă ai plotului se dezvoltă
cu discreţie, mai mult în profunzime decât la suprafaţă. Avem
de-a face, astfel, cu o poveste ce pare să decurgă liniar, însă
reuşeşte să ne capteze pe nesimţite - până la emoţia
covârşitoare pe care o trezesc secvenţele finale (la rândul lor
simple, de un optimism destul de previzibil, dar încărcate de
întreaga substanţă umană acumulată pe tot parcursul filmului,
consistentă şi imposibil de ignorat).
Pe această fundaţie robustă şi echilibrată, Lone Scherfig
construieşte un eşafodaj regisoral la fel de solid, axat în
primul rând pe factorii universului uman: familia, şcoala,
grupurile de prieteni. În cea mai bună tradiţie a regiei
clasice, Scherfig urmăreşte cu atenţie caracterele şi
relaţiile lor, atât în planul atotcuprinzător al întregii
poveşti, cât şi la nivel de mizanscenă şi decupaj - cu
regăsirile de rigoare în concepţia plastică, a imaginii (John
de Borman - elaborat cu subtilitate) şi a scenografiei (Ben Smith
- capabil să reconstituie nu doar exact, ci şi emoţional,
atmosfera anilor '60). Locuinţa familiei lui Jenny este nu numai
stereotipă şi uşor deprimantă, ci şi reliable,
sugerând stabilitate şi permanenţă. Decorurile exagerat de
stridente ale lumii de lux prin care poartă David par să ascundă
permanent, dincolo de pojghiţa bătătoare la ochi, ameninţări
insidioase. Şcoala nu e doar un spaţiu restrictiv, ci şi unul
formativ în sens bun - iar singura ocazie când apare domiciliul
domnişoarei Stubbs se relevă ca un adevărat tur de forţă al
caracterizării printr-un decor complex, privit doar în treacăt.
De altfel, Miss Stubbs, interpretată de Olivia Williams cu o
economie de mijloace cât se poate de eficientă, mereu la limita
dintre severitatea ironică şi omenia caldă, se reţine ca o
pildă vie a ceea ce trebuie să fie în cinema personajul
"Susţinătorului". Însă şi mai convingător, în complexitatea
lui, este tatăl, acel Jack creat de splendidul Alfred Molina - un
prostănac conservator şi constipat, care vorbeşte numai ca să
se afle-n treabă, face bancuri scremute şi emite panseuri
sălcii, se dă mare cunoscător al vieţii dar se lasă dus de nas
cu brio de perfidul seducător al propriei sale fiice... pentru ca
la sfârşit, în secvenţa monologului de la uşa fetei, să-şi
dezvăluie nişte resurse de umanitate ce ne umplu tuturor ochii de
lacrimi. În rolul lui David, Peter Sarsgaard nu surprinde prin
nimic, folosindu-şi relaxat şi cu mână sigură resursele
binecunoscute pentru a-l plămădi pe fermecătorul escroc
sentimental (şi nu numai) din accente simple şi credibile. La
rândul ei, Emma Thompson punctează în trei secvenţe cheie
profilul complex al directoarei, pe aceleaşi repere ale asprimii
şi empatiei.
Categoric, însă, revelaţia filmului este Carey Mulligan, care la
cei douăzeci şi cinci de ani ai ei, după o ucenicie prin seriale
şi alte filmuleţe de televiziune, se dovedeşte capabilă să
poarte pe umeri un întreg film de conţinut, (întru totul
meritată nominalizarea la Oscar!), pendulând permanent între
infantilism şi precocitate, între naivitatea vârstei şi
inteligenţă nativă, pentru ca totul să conveargă spre
plămădirea acelui caracter puternic pe care ni-l relevă finalul
- ilustrând perfect semnificaţia titlului atât din forma
originală, cât şi (mare minune!), în inspirata sa traducere
românească: "O lecţie de viaţă" - o lecţie servită
cumpănit şi cu tact, aşa cum este de altfel tot filmul.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
18 martie, 2010, h. 13:00-13:44
Bucureşti, România

Da un film superb.
A avut și puncte slabe filmul, povestea părea puțin forțată, nu foarte originală, mi-a adus aminte de Funny Face. Dar chiar și așa povestea a fost una interesantă, iar scenariul superb, cu multe momente și amuzante și dramatice, în orice caz a fost "entertaining".
Carey Mulligan de-a dreptul magnifică, splendidă de la un capăt la celălalt al filmului. Nici pe Sarsgaard nu l-aș desconsidera, a fost un escroc și și-a jucat rolul de escroc bine, dar a avut ceva în plus ceva care s-o și atragă pe Jenny. Cum să spun pe alții, poate chiar și pe părinții lui Jenny i-ar fi putut manipula, dar nu cred că ar fi atras-o și pe Jenny așa, ea era mai cu artele cu lucrurile franțuzești. Și cum a atras-o e evident că a avut și o altă latură decât cea de escroc, nu era chiar un personaj simplu de interpretat.

Was that chick 16? Because i know 16, they are never that hot. Only annoying as hell.
That's all i have to say about this flick.

constat cu uimire ca d-l Pitbull este peste masura de incantat de acest film!de obicei taie in carne vie,dar de data asta tinerica Mulligan la incantat pana la extaz..
Imi permit sa-i mai temperez putin entuziasmul vis-a-vis de aceasta"minunatie de film" si "lectie de cinema" si sa-i transmit si umila mea parere:povestea lui Jenny nu surprinde cu absolut nimic .Este veche de cand lumea si in acelasi timp foarte actuala,prea banala pentru zilele noastre..si nu nimic n-a impresionat punerea ei pe tapet.Carrey mi s-a parut ca arata mult mai matura decat o liceana dar pana la urma asta n-ar conta prea mult.In schimb povestea este prea cusuta cu ata alba,adica tatal conservator si "nebun"este atat de usor dus de nas si chiar convins sa-i lase fiicei lui atata libertate incat sa piarda zile si nopti cu un barbat evident mult mai in varsta decat ea??nu cred,tinand cont de timpul si locul unde se petrece actiunea.Si chiar daca ar fi asa,Jenny nu a iesit prea traumatizata din toata povestea asta,cel mult putin sifonata.Am avut tot timpul sentimentul ca ea era perfect constienta de ceea ce se intampla si care va fi sfarsitul si tocmai de aceea nu a fost o lovitura de gratie deconspirarea escrocului,care( mare mirare!) era vecinul de la capatul straziii(chiar va vine sa credeti asta???).
Lectia de viata de fapt nu prea a avut loc!Nimic dramatic si realist in relatiile dintre fata si parinti,nimic care sa complice si sa dramatizeze putin mai mult actiunea....Poate alftel ar fi fost impactul daca lui Jenny i s-ar fi intamplat lucruri cu adevarat grave care sa-i dea peste cap complet viata,asa o simpla poveste despre prima experienta sexuala nepiperata cu nimic, a unei "gasculite" nu m-a impresionat.....asta e!

Povestea normal că e veche e de 50 de ani, cum am mai spus asta cu Parisul și cunoașterea era și în Funny Face. Și în Heavenly Creatures tot despre fete dornice de cunoaștere și de artă era vorba. Important e modul de prezentare al ideii.
Și a existat o lecție de viață, cum spunea chiar Jenny se simțea mai bătrână, dar nu foarte înțeleaptă. Și chiar dacă tot dornică de cunoaștere era nu mai era fata care începea să vorbească franceza din senin, nici nu mai era atât de entuziastă să vorbească cu orice persoane care știu multe despre multe. Acum avea un model de comparație, putea filtra mai bine ce vroia să afle, să experimenteze.

@teh_chix0r Eu chiar cred că David/Peter Sarsgaard trebuia să fie "fake", trebuia să fie atât de complex și escroc și tandru tocmai pentru a o pune pe Jenny/Carey Mulligan în evidență. Dacă ar fi fost doar un escroc, sau doar un tip ca Graham filmul ar fi fost mult mai puțin condimentat, iar asta ar fi redus din superba prestație a lui Carey.

Frumusel film, dar cam liniar:| . Nimic sa te surprinda, nimic original.... Insa Carey Mulligan promite multe.

AN education
 

Mie mi-a placut.M-am uitat in special pentru Carey care m-a impresionat si pe care as fi dorit s-o vad cu Oscarul(poate data viitoare).Per total filmul a fost bun,mici greseli,8.5/10:)

Carey Mulligan a facut mai tot farmecul filmului ridicandu-i clar nivelul. Deja abia astept si sunt sigura ca vor urma ceva filme cu ea. Povestea este mediocra, dar filmul pe ansamblu este chiar placut.

Ştie cineva când apare filmul şi în România, pe DVD? Am văzut pe pagina filmului de pe site că mulţi îl au. Pe PROVideo scrie "În curând", e cam ambiguu.